Cum se răspândesc microbii (și de ce ne îmbolnăvim)? - Yannay Khaikin și Nicole Mideo

Vezi lecția întreagă pe: http://ed.ted.com/lessons/how-do-germs-spread-and-why-do-they-make-us-sick-yannay-khaikin-and-nicole-mideo

Microbii se găsesc pe mai toate suprafețele cu care venim în contact, şi asta ne expune în mod obişnuit la contaminare. Dar de ce sunt unii relativ inofensivi, iar alții fatali? Yannay Khaikan and Nicole Mideo răspund la această întrebare prin examinarea modalităţilor diferite de transmitere.

Lecție de: Yannay Khaikin şi Nicole Mideo.
Animația: Ace & Son Moving Picture Co., LLC.

Soarele străluceşte,
păsărelele cântă...

Pare începutul unei zile minunate.
Te plimbi fericit prin parc, când deodată:

„Hapciu"!

Un trecător împrăştie
mucus şi salivă din nas şi din gură.

Simţi cum stropii umezi îţi ating pielea,
dar nu şi cum miile sau milioanele

de germeni microscopici au trecut prin aer
ţi-au ajuns pe haine, pe mâini şi pe faţă.

Oricât de scârbos sună,

corpurile noastre sunt obişnuite
să fie expuse la germeni ce cauzează boli,

iar majoritatea timpului,
nici nu ne dăm seama.

Pe fiecare suprafaţă cu care intrăm
în contact se găsesc germeni.

Prin germeni înţelegem diferitele
tipuri de organisme miscroscopice,

incluzând bacterii, ciuperci,
protozoare şi viruşi.

Toţi aceşti germeni pot interacţiona
cu corpul uman

şi ne pot modifica starea
şi modul de funcţionare.

Cercetătorii de boli infecţioase
se întreabă de zeci de ani

de ce anumiţi germeni
sunt relativ inofensivi,

iar alţii au efecte devastatoare
şi uneori sunt fatali.

Nu avem toate răspunsurile,

dar ştim că nocivitatea sau virulenţa
germenilor e rezultatul evoluţiei.

Cum, în acelaşi proces evolutiv,
au apărut germeni cu morbiditate diferită?

Răspunsul începe să se contureze

dacă ţinem cont de cum se transmit
şi cum ajung de la o gazdă la alta.

Calea frecventă de transmitere e prin aer,
ca strănutul de adineauri.

Rinovirusul e unul dintre germenii
ce se transmit astfel.

Se înmulţește
în căile respiratorii superioare

şi cauzează jumătate din răcelile comune.

Imaginaţi-vă că după strănut,
1 din 3 tipuri ipotetice de rinovirus,

să le numim: Mult, Puţin şi Fix,
a aterizat pe voi.

Ele încep să se înmulţească,

dar din cauza diferenţelor genetice,
o fac într-un ritm diferit.

„Mult" se va înmulţi foarte des,
şi va fi foarte productiv pe termen scurt.

Această productivitate a virusului
afectează gazda.

Viruşii cu multiplicare rapidă
sunt mai nocivi şi dau simptome severe.

Dacă vă simţiţi prea rău
ca să ieşiţi din casă

nu-i veţi da ocazia
să găsească şi altă gazdă.

Dacă boala vă ucide,

ciclul de viaţă al virusului
se încheie odată cu al vostru.

„Puţin" se multiplică rar
şi nu vă face mult rău.

Deşi vă simţiţi destul de bine încât
să interacţionaţi cu alte posibile gazde,

fără simptome,
s-ar putea să nici nu strănutaţi,

dar chiar dac-o faceţi, aveţi
prea puţini viruşi ca să contaminaţi.

„Fix" se înmulţeşte suficient de repede

cât să ai suficient de mulţi viruşi
ca să răspândeşti,

dar nu atât de mulţi încât
să nu te poţi ridica din pat.

Cel care reuşeşte să contamineze
noi gazde, va prolifera generaţii noi.

Cercetătorii au numit-o
„ipoteza compromisului".

Dezvoltată în 1980, ipoteza le prezice

evoluţia spre maximizarea succesului
prin realizarea echilibrului

între înmulţirea în gazdă,
– care produce virulenţă –

şi contaminarea unei gazde noi.

În cazul rinovirusului,

ipoteza prezice că va evolua
spre forme mai puţin virulente,

pentru că necesită contact apropiat
cu următoarea victimă.

Pentru rinovirus, gazda mobilă e ideală,
aşa cum observăm:

chiar dacă majoritatea oamenilor
tuşesc, le curge nasul şi strănută,

răceala comună e uşoră
şi durează aproximativ o săptămână.

Ar fi perfect
dacă povestea s-ar opri aici,

dar germenii se transmit
şi prin alte moduri.

De exemplu, parazitul malariei
– plasmodium – e transmis de ţânţari.

Spre deosebire de rinovirus,
nu are nevoie să fim activi,

şi se foloseşte de asta

căci o persoană bolnavă, inactivă,
e mai uşor de muşcat de ţânţari.

Ne-am aştepta ca germenii
care nu depind de mobilitatea gazdei,

cum ar fi cei transmişi de insecte,
apă sau mâncare,

să cauzeze simptome mai severe.

Ce putem face ca să reducem
nocivitatea bolilor infecţioase?

Biologul evoluţionar Dr. Paul Ewald

spune că le putem afecta direct evoluţia
prin metode simple de control.

Izolându-ne casele împotriva ţânţarilor,
având sisteme de apă potabilă

sau stând acasă când suntem răciţi,
oprim transmiterea germenilor nocivi,

făcându-i dependenţi
de mobilitatea gazdei.

Metodele tradiţionale
de eradicare a germenilor

favorizează înmulţirea
tulpinilor mai rezistente, pe termen lung,

Abordarea inovativă de încurajare
a evoluţiei formelor uşoare

e o situaţie benefică pentru toţi...

(Tuse)

...cel puţin pentru majoritatea.