Allan Savory: Cum să înverzim zonele deșertificate și să anulăm efectul schimbărilor climatice

"Deșertificarea este un cuvânt pretențios pentru a descrie pământul care se transformă în deșert," începe Allan Savory în acest discurs destul de puternic. Și ceea ce este înspăimântător e că se întâmplă în aproximativ două treimi din suprafața acoperită de pășuni a planetei, accelerând schimbările climatice și cauzând societățile tradiționale pastorale să decadă într-un haos social. Savory și-a devotat viața ca să oprească asta. El crede acum -- și munca lui de până acum o arată -- că un factor suprinzător poate proteja pălunile și chiar anula degradarea pământului care a fost odată deșert.

TEDTalks este un podcast video zilnic a celor mai bune disccursuri și prezentări de la conferințeleTED, unde cei mai buni gânditori și oameni care au reușit să facă ceva din întreaga lume povestesc într-un discurs despre viața lor în 18 minute (sau mai puțin). Puteți găsi discursuri despre tehnologie, divertisment și design -- plus ștință, business, chestiuni globale, despre artă și multe altele.

Găsiți "closed captions" și traduceri în multe limbi pe:
http://www.ted.com/translate

Urmărește știrile TED pe Twitter: http://www.twitter.com/tednews
Dați-ne "Like" pe Facebook: https://www.facebook.com/TED

Înscrieți-vă la canalul nostru: http://www.youtube.com/user/TEDtalksDirector

Cel mai mare tsunami

furtuna perfectă se năpustește asupra noastră

Această furtună desăvârșită aduce cu ea o realitate macabră,

o realitate din ce în ce mai înspăimântătoare,

iar noi înfruntăm această realitate cu credința

că ne putem rezolva problemele folosind tehnologia,

iar asta este de înteles.

Această furtună desăvârșită pe care o întâmpinăm

este rezultatul creșterii populației,

a creșterii spre 10 miliarde de oameni

a deșertificării solului,

și, bineînțeles, a schimbărilor climatice.

Nu există nici o îndoială privind următorul fapt:

nu putem rezolva problema înlocuirii combustibilului fosil decât folosind tehnologia!

Dar combustibilul fosil - carbonul, carbunele, gazele naturale,

nu sunt sub nici o formă singurul lucru care provoacă schimbările climatice.

Deșertificarea este un cuvânt pretențios pentru terenul care se transformă în deșert

iar acest lucru se întâmplă numai când creăm prea mult teren gol (fără vegetație), nu există nici o altă cauză!

Intenția mea este să mă concentrez pe cea mai mare parte a suprafaței planetei

care se transformă în deșert

Am însă un mesaj foarte simplu însă

acest fapt oferă mai multă speranță decât vă puteți închipui.

Avem porțiuni pe glob în care umiditatea este garantată întregul an.

Pe acestea, este aproape imposibil de creat portiuni de sol fără vegetație

Nu contează ce facem, natura ne acoperă repede acțiunile.

Pe de altă parte avem porțiuni unde avem luni întregi de umiditate

urmate de alte luni cu umezeală mai scăzută,

iar acestea sunt porțiunile în care deșertificarea apare.

Din fericire, cu tehnologia prin satelit acum,

putem avea o imagine din spațiu al acestui fapt

iar dacă facem acest lucru, putem vedea aceste porțiuni destul de bine

În general, ceea ce vedeți cu verde nu este în curs de deșertificare,

iar ce vedeți cu maro este,

iar acestea sunt de departe cele mai întinse regiuni de pe glob.

Aproximativ două treimi, aș spune, din suprafața planetei este în curs de deșertificare

Am făcut această poză în Deșertul Tihamah

în timpe ce căzuseră

în jur de 25 de milimetri de precipitații.

Gândiți-vă în termeni de butoaie cu apă

a câte 200 de litri fiecare.

Peste 1000 de butoaie de apă căzuseră pe fiecare hectar în acea zi.

În ziua următoare, terenul arăta așa.

Unde s-a dus toată acea apă?

Câtăva a inundat porțiunile din apropiere.

dar cea mai mare parte din apa care a fost absorbită în sol pur și simplu s-a evaporat din nou,

exact cum se întâmplă și în grădina fiecărui dintre noi dacă nu acoperim solul.

Prin urmare, deoarece apa și carbonul sunt strict legate de materia organică din sol,

atunci când distrugem solul, acesta pierde carbon.

Acest carbon merge înapoi în atmosferă.

Ni s-a spus în mod repetat

că deșertificarea apare doar în regiunile aride și semi-aride din jurul lumii

și că în pășunile bogate, ca aceasta,

aflate în zone cu multe precipitații nu există un asemenea risc.

Dar dacă nu ne uităm la pașune

ci ne uităm la un nivel mai jos,

vom observa că majoritatea solului din pășunea

pe care tocmai ați văzut-o este lipsit de vegetație și acoperit de o crustă de alge,

conducând la o scurgere a apei și o evaporare mai rapidă.

Acesta este cancerul deșertificării

pe care nu îl putem recunoaște decât când este în formă terminală.

Acum, știm că deșertificare este cauzată de turme

în special de bovine, ovine și caprine

suprapășunarea - ok - lasă solul fără vegetație

producând metan.

Aproape toată lumea știe asta, începând cu laureați ai premiulu Nobel

și terminând cu omul de rând, sau cel puțin așa ni s-a spus, cum a fost cazul meu

Zone ca și cele pe care le vedeți aici,

regiuni secetoase din Africa, - unde am crescut -

am iubit animalele sălbatice,

și deci prin urmare am urât animalele domestice

din cauza stricăciunilor pe care le produc.

Apoi studiile mele universitare

ca și ecologist mi-au consolidat aceste idei.

Ei bine, am câteva noutăți pentru voi.

La un moment dat eram la fel de siguri că pământul este plat.

Greșeam atunci și o facem la fel și acum.

Aș vrea să vă invit acum

să veniți de-a lungul călătoriei mele

de reeducare și descoperire!

Când eram tânăr,

un tânăr biolog din Africa,

am fost implicat

în marcarea unor zone minunate ca viitoare parcuri naționale

Mă refer aici la sfârșitul anilor '50

și imediat am interzis vânătorile și oamenii care băteau din tobe ca să protejăm animalele,

apoi terenul a început să se degradeze,

așa cum vedeți în acest parc pe care l-am format.

Nici un fel de animale domestice nu au fost implicate,

dar presupunând că avem prea mulți elefanți

am făcut un studiu

și am dovedit că avem prea mulți

și am recomandat că trebuie

să reducem numărul lor, aducându-l

la un nivel pe care zona să îl poată susține.

Aceasta a fost o decizie îngrozitoare pentru mine

să trebuiască să fac acest lucru

a fost totodată și o bombă politică, sincer.

Așadar, guvernul nostru a format un grup de experți

să evalueze cercetările mele.

Au făcut acest lucru și au fost de acord cu mine,

iar în următorii ani

am înpușcat 40.000 de elefanți ca să încercăm să oprim stricăciunile.

Dar a început să fie mai rău,

în loc să fie mai bine!

Iubind elefanții așa cum o făceam eu,

aceasta a fost cea mai tristă

și cea mai mare greșeală a vieții mele

și o să o port cu mine în mormânt.

Un lucru bun a ieșit totuși la iveală.

M-a făcut absolut determinat

să îmi dedic viața

pentru găsirea soluțiilor.

Când am venit în Statele Unite,

am avut un șoc,

văzând parcurile naționele, ca și cel de aici,

deșertificându-se la fel de tare ca și o zonă din Africa.

Nici aici nu au fost turme de animale domestice pentru mai bine de 70 de ani.

Și am mai aflat că cercetătorii americani nu au nici o explicație pentru asta

în afara faptului că este arid și natural.

Așa că am început să studiez

toate cercetările pe care le-am putut găsi,

în toată partea de vest a Statelor Unite,

în care bovinele au fost înlăturate

ca să se dovedesc că ele vor opri deșertificarea,

Dar am observat exact contrariul:

așa cum putem vedea în această stație de cercetare,

unde pășunea era verde în 1961,

iar în 2002 s-a schimbat în această situație.

Autorii articolului despre schimbările climatice

de la care am obținut aceste imagini

atribuie aceste schimări

"proceselor necunoscute".

În mod clar, nimeni nu a înțeles

până acum ce cauzează deșertificarea,

cea care a distrus multe civilizații

și acum ne amenință la nivel global.

Niciodată nu am înțeles-o!

Luați spre exemplu un metru pătrat de sol

și goliți-l de vegetație ca și cel de aici,

și vă promit că

veți observa că este mult mai rece la răsărit

și mult mai fierbinte la amiază

decât aceeași bucată de pământ

dacă este acoperită cu resturi de plante.

Ați schimbat în acest mod micro-climatul.

În momentul în care făcem asta și

creștem foarte mult procentul de sol dezgolit

pe mai mult de jumătate din suprafața globului,

schimbăm macro-climatul.

Dar nu am reușit totuși să înțelegem de ce acest proces a început acum 10.000 de ani?

De ce este accelerat astăzi?

Nu înțelegem acest lucru.

Ceea ce nu am reușit să înțelegem

a fost că în porțiunile cu umiditatea sezonieră de pe glob,

solul și vegetația

s-au dezvoltat cu ajutorul unui număr foarte mare de animale care pășteau în mod continuu

și că aceste animale

s-au dezvoltat cu ajutorul prădătorilor care vânau în haite.

Principalul mod de apărare împotriva acestor haite de prădători este formarea de turme,

și cu cât este mai mare turma, cu atât este mai în siguranță individul.

Turmele mari urineaza și defechează pe propria mâncare

și astfel trebuie să fie într-o continuă mișcare.

Această continuă mișcare a fost cea care a prevenit suprapășunarea plantelor,

în timp traversarea periodică a asigurat buna acoperirea a solului, așa cum vedem în locurile unde au trecut turme.

Această poză este

o pășune sezonală tipică.

Tocmai a venit după o perioadă de patru luni de ploi,

iar acum va traversa opt luni de secetă.

Priviți schimbarea de-a lungul acestui lung sezon secetos!

Toată iarba pe care o vedeți deasuprea solului

trebuie să se descompună biologic

înainte de următorul sezon,

iar dacă nu o va face

pășunea și solul ei încep să moară.

Dacă nu se descompune biologic

va începe să se oxideze

ceea ce presupune un proces foarte lent

care înăbușe și omoară iarba,

conducând la o schimbare spre o vegetație lemnoasă și sol dezgolit

eliberând carbon

Ca să prevenim acest fapt,

am folosit în mod tradițional focul.

Dar focul lasă solul dezgolit,

eliberând carbon

si ce este și mai rău de atât,

arzând un hectar de pășune se emit si alte substanțe,

multe dintre ele dăunătoare,

poluând mai mult decât 6.000 de mașini.

Iar în Africa ardem

în fiecare an

mai mult de un miliard de hectare de pășuni

și aproape nimeni nu vorbește despre asta.

Noi, ca și cercetători, justificăm arderile de vegetație

prin faptul că eliminăm materialul mort și le dăm astfel posibilitatea plantelor să crească.

Uitându-ne la această pășune care se usucă

ce putem face ca să o menținem sănătoasă?

Și nu uitați

că aici vorbesc de majoritatea suprafaței planetare în momentul de față.

OK?

Nu putem reduce numărul animaleleor și mai mult

fără să cauzăm deșertificare sau schimbări climatice!

Nu putem arde fără să cauzăm deșertificare și schimbări climatice!

Atunci ce o să facem?

Există o singură opțiune,

vă mai repet o dată,

o singură soluție mai este disponibilă pentru climmatologi și oameni de știință,

și aceea este să facem inimaginabilul,

să folosim animale domestice

grupuri de astfel de animale în continuă mișcare

ca un înlocuitor pentru vechile turme și prădători

și să mimăm astfel natura.

Nu mai există nici o altă alternativă disponibilă!

Așa că hai să facem asta!

Pe această bucată de pășune

o să facem acest lucru,

dar doar în partea din spate.

O să o impactăm puternic, folosind vite ca să mimăm natura

și priviți ce s-a întâmplat când am făcut acest lucru!

Toată iarba este acum acum acoperită de bălegar

urină și gunoi sau mulci,

așa cum fiecare grădinar dintre voi poate să înțeleagă,

iar solul este astfel gata să absoarbă și să mențină ploaia,

să stocheze carbonul, si să proceseze metanul.

Am făcut asta

fără să folosim focul ca să distrugem solul,

iar plantele sun libere să crească.

Când am realizat că nu există altă opțiune pentru noi cercetătorii

decât să folosim turmele care au fost pe nedrept condamnate atâta timp

ca să adresăm schimbările climatice și deșertificare

am fost în fața unei adevărate dileme.

Cum urma să facem acest lucru?

Timp de 10.000 extrem de conștient

am pășunat și mutat animalele dintr-unj loc în altul,

și cu toate acestea am creat

cele mai mari deșerturi din lume făcute de om.

Apoi au urmat 100 de ani de știință modernă a ploilor

și asta a accelerat și mai mult deșertificare,

așa cum am descoperit pentru întâia oara în Africa și mi-a fost confirmat mai târziu în SUA

așa cum puteți vedea în această imagine a unui teren administrat de guvernul federal.

În mod clar este nevoie de ceva mai mult decât mișcarea turmelor de animale,

iar oamenii, în decursul a mii de ani,

nu au fost niciodata capabili să înțeleagă complexitatea naturii.

Noi biologii și ecologiștii niciodată nu am reușit să abordăm ceva atât de complex niciodată.

Deci, în loc să reinventez roata,

am decis să studiez alte profesii să văd dacă cineva a reușit.

Și am găsit o mulțime de tehnici

pe care le-aș fi putut adapta nevoilor noastre biologice,

iar cu ajutorul acestora am dezvoltat ceea ce numim

management holistic și pășunare planificată,

un proces de planificare

care adresează întreaga complexitate a naturii

dar și complexitatea noastră socială, a mediului înconjurător, dar și economică.

Astăzi, avem femei tinere ca și aceasta care predă satelor din Africa

cum pot fi organizate animalele în turme mai mari,

plănuind pășunarea pentru a mima natura,

dar și unde să le ținem peste noapte;

le conducem într-o manieră asemănătoare cu a prădătorilor

pentru că avem multe terenuri și așa mai departe...

În locurile unde facem acest lucru și le ținem peste noapte

ca să pregătim terenul agricol

obținem de asemenea o creștere impresioantă a recoltei.

Să ne uităm la câteva rezultate!

Acesta este un teren apropiat cu cel pe care îl administrăm în Zimbabwe.

Tocmai a trecut prin patru luni de ploi generoase

în acel an

și va urma lungul sezon secetos.

Dar așa cum puteți vedea,

toată ploaia,

aproape toată,

s-a evaporat de la suprafața solului.

Râul este secat în ciuda ploilor care tocmai ce s-au încheiat

și avem 150.000 de oameni care trăiesc aproape permanent din ajutoare alimentare.

Să trecem acum la terenul nostru în aceeași zi

și cu aceeași cantitate de precipitații

și ia priviți!

Râul nostru curge curat și sănătos.

Este într-o stare bună!

Producția de iarbă, de arbuști, de copaci și animalele sălbatice,

totul este acum mai productiv

și nu avem practic nici o frică de ani secetoși.

Și am făcut toate astea prin creșterea numărului de bovine și caprine cu 400%,

plănuind pășunarea ca să mimăm natura

și le-am integrat cu elefanții,

bivolii, girafele și alte animale pe care le aveam.

Înainte de a începe, terenul arăta așa!

Această locație era pustiită și erodată

pentru mai bine de 30 de ani

indiferent de cantitatea de precipitații care cădea.

Ok?

Priviți copacul marcat și vedeți

schimbarea produsă prin introducerea turmelor pentru a mima natura!

Această este o altă locație dezgolită și erodată,

iar la baza micului copacului marcat

am pierdut peste 30 de centrimetrii de sol.

Ok?

Și din nou, priviți schimbările produse de folosirea turmelor pentru mimarea naturii!

Iar aici puteți vedea copaci căzuți

pentru că terenul mai bun atrage elefanți etc.

Acest pământ din Mexic era într-o condiție groaznică,

și a fost nevoie să marchez dealul

pentru că schimbarea este extrem de profundă.

(Aplauze)

Am început să ajut o familie din Deșertul Karoo

la sfârșitul anilor 1970 să transforme deșertul

pe care îl vedeți îm dreapta, înapoi în zonă de pășunat,

iar din fericire

acum nepoții lor

sunt pe același pământ cu speranțe pentru viitor.

Și priviți schimbările extraordinare de aici!

Acel șanț a fost acoperit complet,

folosind doar turme pentru mimarea naturii

și din nou,

avem a treia generație a familiei aceleia

pe acest pământ având blazonul încă ridicat.

Marile pășuni din Patagonia

se transformă în deșert după cum puteți vedea aici.

Omul din centru este un cercetător argentinian

care a documentat

declinul constant al pământului de-a lungul anilor

pe măsură ce s-a redus numărul oilor.

Au pus apoi o turmă de 25.000 de oi

chiar mimând natura de data aceasta și folosind pășunarea planificată

și astfel au obținut o creștere de 50 la sută

a producției acelui pământ în primul an.

În momentul de față avem în violentul Corn al Africii

ciobani planificând pășunarea ca să mimeze natura

și pot spune sincer că este singura șansă

să își salveze familiile și cultura.

90 la sută din acel pământ nu poate

hrănii locuitorii decât prin animalele de pe suprafața sa.

Vă amintesc că vorbim aici de cea mai mare parte a planetei aici

cea care ne controlează destinele,

incluzând aici cea mai violentă regiune a lumii,

unde doar animalele sunt cele care hrănesc locuitorii zonei, în mai mult de 95% din aceste teritorii.

Ceea ce facem la nivel global cauzează schimbări climatice

la fel de mult ca,

după părerea mea, combustibilul fosil,

și poate chiar mai mult decât acesta.

Dar și mai rău decât acest fapt,

cauzează foamete,

sărăcie, violență,

dezintegrarea societății și războaie,

iar în timpul cât vă vorbesc aici,

milioane de bărbați, femei și copii suferă și mor.

Iar dacă acest lucru continuă,

este foarte probabil să nu fim capabili să oprim schimbările climatice

chiar și după eliminarea folosirii combustibililor fosili.

Cred că v-am arătat cum putem lucra

împreună cu natura la un preț foarte scăzut ca să anulăm toate acestea.

Deja aplicăm aceste metode pe mai mult de 15 milioane de hectare în 5 continente,

iar oamenii care înțeleg despre carbon

mult mai mult decât mine au calculat, de dragul ilustrării,

că dacă facem ceea ce tocmai v-am arătat,

putem lua destul carbon din atmosferă

și să îl stocăm în siguranță în solul pășunilor

pentru mii de ani,

iar dacă facem asta pe mai mult de jumătate

din populația planetei despre care am discutat,

o să ne întoarcem la nivele pre-industriale

și în același timp să hrănim oameni.

Nu pot să mă gândesc la nimic

care să ofere mai multă speranță pentru planeta în care trăim,

pentru copiii voștri,

pentru copiii lor

și pentru toată umanitatea.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)

Vă mulțumesc!

(Aplauze)

Îți mulțumesc Chris!

Chris Anderson: Îți mulțumesc

Aș vrea, și sunt sigur că toți de aici:

A) să îți pun sute de întrebări

B) să te îmbrățișez

O să îți pun o scurtă întrebare.

Când începi o astfel de chestie și aduci o turmă de animale

în deșert.

Ce mănâncă ele acolo?

Cum are asta loc?

Cum începi?

Allan Savory: Ei bine, am făctu asta pentru multă vreme,

iar singura dată când a trebuit să aducem

mâncare a fost în timpul transformării solului de care m-am ocupat eu

unde era 100% gol

Cu mulți ani în urmă însă

am luat în Zimbawe un sol în cea mai proastă stare dintre toate

unde am oferit 5 lire pentru

oricine era capabil să găsească un fir de iarbă pe o rază de 150 de km,

iar pe acel sol

am triplat rezervele, numărul de animale,

în primul an, fără nici un fel de altă mâncare,

doar prin migrarea turmelor,

mimând natura și folosind o curbă sigmoidă,

principiul.

E un pic prea tehnic de explicat aici, dar asta am folosit.

CA: Ei bine, eu aș vrea!

Mă refer la faptul că e o idee atât de interesantă

și importantă.

Cei mai buni oameni de pe blogul nostru o să vină

să vorbească cu tine și să încerce să înțeleagă.

Chiar vreau să stiu mai multe despre asta!

AS: Perfect!

CA: ... am putea transmite această informație împreună cu acest discurs

CA: A fost un discurs excelent, uimitor de-a dreptul

și cred că ai auzit că toți de aici te ovaționam.

Mulțumesc foarte frumos!

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc, Chris!

(Aplauze)