Cum am infiltrat un memorial al civililor irakieni în guvernul SUA

Se estimează că între 150 000 și 1 milion de civili irakieni au murit în urma invaziei conduse de SUA în 2003. Artistul Matt Kenyon a dorit să creeze un monument în memoria acestora. Dar, în loc să construiască un monument mare, de piatră, a creat unul de dimensiuni mici și ușor multiplicabil. De cinci ani îl strecoară în cercurile puterii, inclusiv direct în mîinile celui care, în timpul războiului, a ocupat funcția de Procuror General al SUA, momentul fiind surprins într-o filmare.

Îmi place un citat al activistului
și muzicianului punk rock Jello Biafra.

Zice: „Nu urî mass-media. Fii mass-media.”

Eu sunt artist.

Îmi place să lucrez cu media și tehnologia
pentru că:

1: îmi sunt familiare
și îmi place influența pe care o au;

și 2: le urăsc și mă sperie
influența pe care o au.

(Rîsete)

Îmi amintesc un interviu din 2003,
al prezentatorului Fox News Tony Snow

cu Secretarul Apărării SUA de pe atunci,
Donald Rumsfeld.

Vorbeau despre
invazia recentă în Irak

și Rumsfeld a fost întrebat:

„Se discută numărul victimelor noastre,

dar nu și despre al oponenților. De ce?”

Rumsfeld a răspuns:

„Noi nu numărăm victimele altora.”

Așa deci!

Se estimează că între 150 000
și un milion de civili irakieni

au murit în urma invaziei SUA din 2003.

Acest număr contrastează izbitor cu cei
4486 membri ai armatei SUA

care au murit în aceeași perioadă.

Mi-am dorit să fac mai mult decît să atrag
atenția asupra acestui număr teribil.

Am vrut să creez un monument
pentru fiecare dintre civilii

care au murit în urma acestei invazii.

Monumentele comemorative, ca cel dedicat
de Maya Lin războiului din Vietnam,

sunt adesea de dimensiuni enorme.

Foarte expresive, dar foarte unilaterale.

Eu mi-am dorit un monument,
care să trăiască și să circule prin lume.

Îmi amintesc cum la școală

profesoara ne-a dat această temă
tipică de educație civică:

fiecare urma să scrie o scrisoare
adresată unui membru al Guvernului.

Ni s-a spus că, dacă scriem o scrisoare
cu adevărat bună, bine chibzuită,

vom primi un răspuns personalizat,
nu doar unul formal.

Acesta e „Blocnotesul” meu.

Ceea ce pare a fi un bloc obișnuit
de hîrtie pentru notițe

este de fapt un monument dedicat
fiecăruia dintre civilii irakieni

care au murit în urma invaziei SUA.

„Blocnotesul” e un act de protest,
dar și de comemorare,

camuflat într-un bloc obișnuit de hîrtie.

Liniile de pe pagini, la mărire,

se dovedesc a fi text microimprimat,

care conține detalii
– numele, data și locul –

civililor irakieni morți.

În ultimii cinci ani am infiltrat
asemenea foi de hîrtie, tone întregi,

în loturile de articole de papetărie

destinate Guvernelor SUA și Coaliției.

(Rîsete)

(Aplauze)

Vă dați seama că aici nu e locul potrivit
să vă povestesc cum am procedat.

(Rîsete)

Dar am avut și întîlniri personale
cu membri și foști membri

ai așa-zisei „Coaliții voluntare”,
care a sprijinit invazia.

Oricînd am ocazia, mă întîlnesc cu unii
dintre ei și le dau și lor acest proiect.

Vara trecută am avut ocazia de a-l întîlni

pe fostul Procuror General SUA și autorul
memo-ului torturii, Alberto Gonzales.

(Video) Matt Kenyon: Pot să vă ofer ceva?
E un blocnotes mai deosebit.

De fapt face parte
dintr-un proiect artistic în curs.

Alberto Gonzalez:
E un blocnotes special?

MK: Da. Pare incredibil, dar face parte
din colecția Muzeului de Artă Modernă.

Sunt artist.

AG: Bine.

MK: Toate liniile de pe hîrtie...

AG: O să dispară?

MK: Nu, sunt text microimprimat,

care conține numele
tuturor civililor irakieni

care au murit după invazia Irakului.

AG: Da, bine.

AG: Mulțumesc.
MK: Mulțumesc.

(Rîsete)

Modul în care a spus „Mulțumesc”
mă bagă în sperieți.

(Rîsete)

Acum aș vrea să vă uitați
sub scaunele dumneavoastră.

Veți găsi un plic.

Vă rog să-l deschideți.

Hîrtia pe care o aveți în mînă

conține datele civililor irakieni
care au murit în urma invaziei.

V-aș ruga să folosiți aceste foi pentru
a-i scrie unui membru al Guvernului.

Astfel, puteți ajuta la infiltrarea
acestei liste a victimelor

în arhivele de Stat.

Pentru că fiecare scrisoare
trimisă Guvernului

– așa se întîmplă
în toată lumea, desigur –

fiecare scrisoare trimisă este
arhivată, clasificată și înregistrată.

Împreună putem pune aceste date
în poșta și sub ochii guvernanților.

Toată corespondența trimisă

devine în cele din urmă parte
a arhivei guvernamentale permanente,

documentele noastre istorice comune.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

Tom Rielly: Matt, spune-mi,

cum ți-a venit această idee,
de a crea „Blocnotesul”?

Matt Kenyon: Abia finalizasem un proiect,

legat de războiul văzut
din perspectiva Coaliției SUA.

Era o brasardă neagră,
numită „Dispozitiv improvizat de empatie”,

care acumula, în timp real,

numele, rangul, motivul și locul decesului

membrilor armatei SUA
morți peste hotare.

De fiecare dată cînd Departamentul
Apărării sau CENTCOM făcea publice datele,

mă înțepa în braț.

Astfel, am devenit conștient de
teatrul de război,

care cauza victime în rîndul
cetățenilor noștri peste hotare

însă și de faptul că un număr
disproporționat de mare

erau victimele civile.

TR: Îți mulțumim mult.
MK: Eu îți mulțumesc.

(Aplauze)