Internet inter-specii? O idee în lucru.

Maimuțele, delfinii și elefanții sunt animale cu aptitudini de comunicare remarcabile. Ar putea fi extins Internetul pentru a include și astfel de specii simțitoare? O idee nouă, dezvoltată de un grup de patru mari gânditori: cercetătoarea în domeniul delfinilor Diana Reiss, muzicianul Peter Gabriel, vizionarul internetului lucrurilor Neil Gershenfeld și Vint Cerf, unul dintre fondatorii Internetului.

Diana Reiss: Ați putea crede că priviți

printr-un geam la un delfin care se învârte în joacă,

dar de fapt priviți

printr-o oglindă dublă un delfin

care se uită la sine și se învârte în joacă.

E un delfin conștient de sine.

Acest delfin are conștiință de sine.

E un delfin tânăr, pe nume Bayley.

Am fost foarte interesată în înțelegerea

inteligenței delfinilor, în ultimii 30 de ani.

Cum studiem inteligența acestui animal

atât de diferit de noi?

Am folosit un mijloc de cercetare foarte simplu,

o oglindă, și am obținut informații prețioase,

ce reflectă mințile acestor animale.

Delfinii nu sunt singurele animale,
singurele animale ne-umane,

care se recunosc în oglindă.

Credeam că e o abilitate exclusiv umană,

dar am descoperit că și maimuțele mari,
cele mai apropiate rude,

au această capacitate.

Apoi am demonstrat-o la delfini

și, mai târziu, la elefanți.

Am făcut aceste cercetări în laboratorul meu,
cu delfinii și elefanții

și recent s-a demonstrat asta și la coțofană.

E interesant, căci am îmbrățișat

punctul de vedere darwinian
al continuității evoluției fizice,

al acestei continuități fizice.

Dar suntem mult mai reticenți, mai inerți,

în recunoașterea acestei continuități în cogniție,

în emoții, în conștiință, la alte animale.

Și celelalte animale sunt conștiente.

Au emoții. Au conștiință de sine.

S-au făcut o mulțime de studii la multe specii,

pe parcursul anilor, care ne aduc dovezi minunate

de gândire și conștiință la alte animale,

alte animale ce diferă de noi, fizic.

Nu suntem singuri.

Nu suntem singurii care avem aceste abilități.

Și sper, și e unul din cele mai mari vise ale mele,

că prin creșterea gradului de conștientizare

despre conștiința altor specii

și prin relația noastră cu lumea animală,

le vom da respectul și protecția

pe care le merită.

E o dorință pe care mi-o exprim aici, public,

și sper că vă pot angaja pe această cale.

Aș vrea acum să mă întorc la delfini

pentru că aceștia sunt animalele

cu care lucrez îndeaproape și personal,

de peste 30 de ani.

Sunt adevărate personalități.

Nu sunt persoane, dar sunt personalități

în adevăratul sens al cuvântului.

Și nu poți găsi ceva mai extra-terestru decât delfinul.

Fizic, sunt foarte diferiți de noi.

Radical diferiți. Vin dintr-un mediu radical diferit.

De fapt, ne separă 95 de milioane de ani

de evoluție divergentă.

Priviți acest corp.

Și făcând un adevărat calambur,

sunt adevărați non-tereștri.

Mă întrebam cum am putea stabili
o interacțiune cu aceste animale.

În anii '80, am realizat o tastatură subacvatică.

Era o tastatură cu ecran tactil, făcută la comandă.

Vroiam să dau astfel delfinilor
posibilitatea de alegere și control.

Aceștia au creierul mare
și sunt animale foarte sociabile

și m-am gândit că, dându-le posibilitatea
de alegere și control,

dacă pot lovi un simbol de pe tastatură –

Apropos, interfața e prin fibră optică

de la Hewlett-Packard la un calculator Apple II.

Azi pare preistoric,

dar aici eram cu tehnologia pe atunci.

Deci delfinii puteau lovi o tastă, un simbol,

auzeau un șuierat generat de calculator

și obțineau un obiect sau posibilitatea unei activități.

Vedeți un mic video.

Iată-i pe Delphi și Pan. Îl veți vedea pe Delphi

cum lovește o tastă, aude un șuierat
generat de calculator – (Șuierat) –

și primește o minge, deci pot cere ce vor.

De remarcat că au explorat singuri tastatura.

Nu am intervenit deloc.

Au explorat singuri tastatura. S-au jucat cu ea.

Și-au dat seama cum funcționează.

Și au început curînd să imite sunetele

pe care le auzeau de la tastatură.

Au imitat singuri.

Mai mult de atât, au început să învețe

asociațiile dintre simboluri, sunete

și obiecte.

Am fost martorii unei învățări auto-organizate

și îmi pot imagina ce putem face

cu noile tehnologii.

Cum am putea crea interfețe, noi ferestre

spre mințile animalelor, cu tehnologia de acum?

Mă gândeam la astfel de lucruri, apoi, într-o bună zi,

m-a sunat Peter.

Peter Gabriel: Fac zgomot pe bani.

Când am o zi bună, iese muzică

și vreau să vorbesc un pic

despre cea mai uimitoare experiență de a face muzică
pe care am avut-o vreodată.

Sunt de la țară. Am crescut printre animale

și obișnuiam să le privesc în ochi și să mă întreb:

ce se petrece în mințile lor?

Adult fiind, când am început să citesc

despre realizările uimitoare
ale lui Penny Patterson cu Koko,

Sue Savage-Rumbaugh cu Kanzi, Panbanisha,

Irene Pepperberg, papagalul Alex,

am fost entuziasmat.

Și ce m-a mai mirat,

a fost că păreau mult mai apte

pentru a prinde limba noastră,

decât păream noi s-o prindem pe-a lor.

Lucrez cu mulți muzicieni din toată lumea

și adesea nu avem o limbă comună,

dar ne așezăm la instrumentele noastre

și brusc ni se deschide o cale de conectare și simțire.

Așa că am început să sun neavizat și, în cele din urmă,

am dat de Sue Savage-Rumbaugh

care m-a invitat la ea.

Am mers acolo și cimpanzeii-pigmei (bonobo)

au mai avut acces la instrumente de percuție,

jucării muzicale, dar nu și la claviatură.

La început au făcut ce fac și copiii,

doar o loveau cu pumnul

și apoi, prin Sue,

l-am rugat pe Panbanisha
să încerce cu un singur deget.

Sue Savage-Rumbaugh: Poți interpreta
un cântec de copii?

Vreau să aud un cântec de copii.

Interpretează un cântec de copii liniștit.

PG: Deci îngrijirea corporală
a fost subiectul acestei piese.

(Muzică)

Sunt în spatele ei, o acompaniez,

da, așa am început.

Sue o încurajează să continue.

(Muzică)

Descoperă o notă care îi place,

găsește octava.

Nu a mai stat niciodatăîn fața unei claviaturi.

Frumoase triplete.

SSR: Te-ai descurcat bine. A fost foarte bine.

PG: A lovit bine.

(Aplauze)

Și în acea noapte am început să visăm

gândindu-ne că poate cea mai uimitoare unealtă

făurită de om este Internetul

și ce-ar fi dacă am putea cumva

să găsim interfețe noi,

audio-vizuale, ce ar permite accesul

acestor remarcabile ființe simțitoare

cu care împărțim planeta?

Sue Savage-Rumbaugh a fost entuziasmată de idee,

l-a sunat pe prietenul ei, Steve Woodruff,

și am început să stresăm tot felul de oameni

din domenii înrudite sau care ne inspirau,

si așa am ajuns la Diana

și la Neil.

Neil Gershenfeld: Mulțumesc, Peter.
PG: Eu îți mulțumesc.

(Aplauze)

NG: Deci Peter a venit la mine.

Nu-mi venea să cred când am văzut clipul..

A venit la mine cu o viziune de a face așa ceva

nu pentru oameni, ci pentru animale.

Atunci eram prins de istoria Internetului.

Așa arăta Internetul la naștere

și puteți să-l numiți

Internetul omului alb de vârstă medie,

mai ales al oamenilor albi de vârstă medie.

Vint Cerf: (Râsete)

(Râsete)

NG: Vorbim aceeași limbă.

Apoi, când am venit pentru prima dată la TED

unde l-am întâlnit pe Peter, am arătat asta.

E un server web de 1 dolar

și pe vremea aceea era ceva radical.

Posibilitatea de a fabrica un server web pentru un dolar

s-a transformat în ceea ce a devenit Internetul Lucrurilor,

literalmente o industrie ce are acum implicații uriașe

pentru sănătate, eficiență energetică.

Eram mulțumiți.

Apoi, când Peter mi-a arătat asta,

mi-am dat seama că am omis ceva,

adică restul planetei.

Așa că am demarat acest proiect
de Internet inter-specii.

Am început să discutăm cu TED

despre posibilitatea aducerii la TED
a delfinilor și elefanților

și ne-am dat seama că n-ar merge.

Așa că vă vom duce pe voi la ei.

Deci, dacă ne putem conecta la radio
de la acest calculator,

vom fi în videoconferință cu animale inteligente

și le vom avea pe fiecare,

le vom prezenta pe scurt.

Dacă am putea avea și asta, perfect.

Prima destinație

e Cameron Park Zoo din Waco,
ne vom întâlni cu urangutanii.

Ziua sunt afară. Acum, acolo e noapte.

Puteți să-i dați drumul, vă rog?

Terri Cox: Bună, sunt Terri Cox

de la Cameron Park Zoo din Waco, Texas

și îi am alături pe KeraJaan și Mei,

doi din urangutanii noștri de Borneo.

În timpul zile, au un spațiu mare, frumos, afară

și pentru noapte vin aici,

în culcușul de noapte

unde au un mediu climatizat și sigur,

unde pot dormi.

Participăm la programul Apps for Apes

Orangutan Outreach și folosim iPad-uri

pentru a stimula și îmbogăți viața animalelor

și pentru a ajuta la conștientizarea situației

acestor animale grav periclitate.

Au 97% din ADN-ul nostru.

Sunt incredibil de inteligente.

E minunat să întrevedem posibilitățile

pe care le avem prin tehnologie și Internet

pentru a le îmbogăți viața și a le pătrunde lumea.

Suntem entuziaști de posibilitățile

unui Internet inter-specii.

Lui K.J. i-a plăcut foarte mult conferința.

NG: Minunat. Noaptea trecută la repetiție,

ne-am distrat privind elefanții.

Următorul grup de utilizatori sunt delfinii
de la National Aquarium.

Să mergem mai departe, vă rog.

Allison Ginsburg: Bună seara.

Mă numesc Allison Ginsburg

și suntem live de la Baltimore, National Aquarium.

Alături de mine sunt 3 din cei 8 delfini atlantici:

Chesapeake, de 20 de ani, primul delfin născut aici,

fiica sa de 4 ani, Bayley,

și sora ei vitregă, Maya, de 11 ani.

Aici, la National Aquarium,

suntem determinați să excelăm în îngrijirea animalelor,

cercetare și conservare.

Delfinii sunt tare intrigați
de ce se întâmplă aici seara asta.

Nu sunt obișnuiți cu camerele aici,

la 8 seara.

Suntem foarte determinați să facem

diferite cercetări.

Cum a spus Diana, animalele noastre sunt implicate

în multe studii.

NG: Astea sunt pentru voi.

OK, minunat, mulțumesc.

Și al treilea grup de utilizatori, în Tailanda,

e Think Elephants. Să auzim, Josh.

Josh Plotnik: Bună, mă numesc Josh Plotnik

sunt de la Think Elephants International

și ne aflăm în Triunghiul de Aur al Tailandei,

cu elefanții de la Fundația Golden Triangle Asian Elephant.

Avem 26 de elefanți aici.

Cercetăm evoluția inteligenței la elefanți,

iar prin fundația noastră, Think Elephants, intenționăăm

să aducă elefanți din toată lumea în sălile de clasă,

virtual ca acum și să demonstrăm

cât de incredibile sunt aceste animale.

Putem aduce camera
la nivelul elefantului,

să-i punem hrană în gură,

să arătăm lumii ce se petrece în gură

și să arătăm lumii întregi

cât de incredibile sunt aceste animale.

NG: OK, minunat. Mulțumesc, Josh.

Încă o dată, am creat relații strânse

între ei de când am început repetițiile.

Acum putem să ne întoarcem
la celălalt computer.

Începem să ne gândim cum să integrăm

în Internet restul biomasei de pe planetă.

Am ajuns la cea mai bună persoană

la care m-aș putea gândi, Vint Cerf,

unul dintre fondatorii Internetului.

VC: Mulțumesc, Neil.

(Aplauze)

Cu mult timp în urmă, într-o galaxie — ups, text greșit.

Cu 40 de ani în urmă, eu și Bob Kahn

am proiectat Internetul.

Cu 30 de ani în urmă, i-am dat drumul.

Doar anul trecut i-am dat drumul
Internetului de producție.

Folosiți versiunea experimentală

de 30 de ani.

Această versiune de producție
folosește IP versiunea 6.

Are de 3,4 x 10^38 terminale posibile.

e un număr ce poate fi apreciat doar de Congres.

Dar duce la ceea ce va urma.

Când am făcut cu Bob acest design,

am crezut că proiectam
un sistem de conectare a calculatoarelor.

Ne-am dat seama repede

că era de fapt un sistem de conectare a oamenilor.

Iar ce ați văzut astă seară

dovedește că nu trebuie să limităm această rețea

la o singură specie,

că aceste specii inteligente, sensibile

trebuie și ele să facă parte din sistem.

Apropos, așa arată sistemul azi.

Așa arată Internetul pentru un calculator

care încearcă să găsească

unde să direcționeze traficul.

E generat de un program

care analizează conectivitatea pe Internet

și cum se interconectează diferitele rețele.

Există 400.000 de rețele interconectate,

operate independent de 400.000 de agenții diferite

și funcționează pentru că toate folosesc

același protocol standard TCP/IP.

Știți unde ne îndreptăm.

Internetul Lucrurilor ne spune

că o mulțime de aparate și mașinării
controlate de calculatoare

vor deveni și ele parte din acest sistem:

aparatură folosită în locuințe,

la birou,

integrată în mașină.

Acesta este Internetul Lucrurilor ce urmează.

Importanța cercetărilor acestor oameni constă în faptul

că încep să învețe

să comunice cu specii

diferite de noi,

dar cu care împărtășim un mediu senzorial comun.

Începem să explorăm ce înseamnă

să comunicăm cu cineva

care nu e doar o altă persoană.

Puteți bănui ce urmează.

Tot felul de ființe simțitoare

vor putea fi interconectate prin acest sistem

și de-abia aștept derularea acestor experimente.

Ce se va întâmpla apoi?

Să vedem.

Există mașini care trebuie să vorbească cu mașini

și cu care trebuie să vorbim și noi și,
cu timpul,

va trebui să învățăm

să comunicăm cu calculatoarele

și cum să le facem să comunice cu noi

în felul în care suntem obișnuiți,

nu prin tastatură și mouse,

ci prin cuvinte și gesturi,

limbajul uman natural
cu care suntem obișnuiți.

Deci va trebui să avem ceva de genul C3PO

care să fie translatorul între noi

și aparatele cu care trăim.

La ora actuală, există un proiect în derulare

numit Internetul interplanetar.

E o operațiune între Pământ și Marte.

Se desfășoară pe Stația Spațială Internațională.

E parte a echipamentului spațial
ce se rotește în jurul Soarelui,

ce se întâlnește cu două planete.

Deci sistemul interplanetar e pe cale de a se realiza,

dar mai e un ultim proiect

făcut de Agenția de Proiecte de Cercetare Avansată
de Apărare (DARPA)

cea care a finanțat ARPANET-ul,

Internet-ul, construcția interplanetară,

care finanțează acum construirea unei nave spațiale

care să ajungă în 100 de ani
pe cea mai apropiată stea.

Asta însemnă că ceea ce învățăm

prin aceste interacțiuni cu alte specii

ne va arăta, în cele din urmă,

cum am putea interacționa cu un extraterestru.

De-abia aștept.

(Aplauze)

June Cohen: În primul rând, aș vrea să vă mulțumesc

și aș dori să îmi exprim recunoștința
acestor patru persoane

care ne-ar putea vorbi patru zile în șir,

au reușit să se rezume la 4 minute fiecare.

Vă mulțumim pentru asta.

Am atâtea întrebări,

dar poate câteva lucruri practice
pe care ar dori să le știe spectatorii.

Lansați idea aici, la TED —
PG: Astăzi.

JC: Acum. E pentru prima dată când vorbești de asta.

Mai spune-ne încotro se va dezvolta idea.

Ce urmează?

PG: Cred că am dori să angajăm aici

cât de mulți posibil pentru a ne ajuta

să gândim interfețe inteligente
pentru a înlesni toate acestea.

NG: Și practic deja există,

o organizație 501(c)(3) și infrastructură web

doar că încă nu e gata
să fie pornită,

așa că vom inaugura. Contactați-ne

dacă doriți informații.

Va fi foarte asemănător
cu modul de funcționare a Internetului,

ca o rețea de rețele,

contribuția de bază a lui Vint.

Va fi ca un liant al tuturor acestor
minunate inițiative individuale

interconectate la nivel global.

JC: Bine, aveți deja o adresă de Internet

pe care să ne uităm?

NG: În scurt timp.
JC: În scurt timp. Vom reveni cu asta.

Și foarte repede, doar pentru a clarifica lucrurile.

Unii s-ar putea să se fi uitat la videoul pe care l-ați dat

și să fi gândit că e doar o cameră web.

Care-i diferența?

Explică puțin

cum vreți să faceți asta.

NG: E o infrastructură video la scară mare,

nu doar de la câțiva la câțiva, ci de la mulți la mulți.

Incorporează transmisii video și de conținut simetrice

de la toate aceste locuri de pe Pământ.

Sunt procesate o mulțime de semnale,

nu dintr-un loc spre multe,
ci din multe către multe.

JC: Bun, și practic,

la ce tehnologii vă gândiți în primul rând?

Știu, ați menționat că o tastatură ar fi un element cheie.

DR: Încercăm să realizăm un ecran interactiv pentru delfini.

Ar fi oarecum continuarea muncii începute anterior

și tocmai am primit primii bani pentru asta,

deci e primul nostru proiect.

JC: Chiar înainte de discurs.
DR: Da.

JC: Uau. Bravo.

Bine, vă mulțumim tuturor
că ați fost alături de noi.

E o mare plăcere să vă avem pe scenă.

DR: Mulțumesc.
VC: Mulțumesc.

(Aplauze)