Se poate regenera ochiul orb? - David Davila

Lecţia întreagă pe: http://ed.ted.com/lessons/could-a-blind-eye-regenerate-david-davila

Avem tendinţa să credem că faptul că suntem orbi e ceva cu care ne naştem, dar în anumite boli genetice, orbirea se petrece gradat, începând în copilărie sau la maturitate. Se pot oare regenera ochii orbi? David Davila ne explică cum retina peştilor zebră, are capacităţi uimitoare de regenerare, care ăi fac pe cercetărori să studieze problema.

Lecţie de David Davila, animaţie de Eli Enigenburg.

Imaginează-ţi că zilnic,
ţi se îngustează câmpul vizual,

vederea e tot mai tulbure,
până orbeşti.

Credem că ne naştem orbi,
dar sunt multe boli

ca retinita pigmentară
sau sindromul Usher,

prin care orbirea începe în copilărie
sau chiar în viaţa adultă.

Ambele sunt boli genetice rare,
care afectează retina,

ecranul părţii posterioare a ochiului,
ce percepe lumina şi facilitează vederea.

Imaginează-ţi că ochiul se poate regenera,
ca un orb să poată vedea din nou.

Ca să ştim dacă se poate, trebuie să vedem
cum funcţionează retina

şi ce legătură are asta, cu o creatură
multitalentată, peştişorul zebră.

Retina umană are straturi celulare
diferite, cu neuroni specifici,

în partea posterioară a ochiului,
fotoreceptori cu conuri şi bastonaşe.

Fotoreceptorii convertesc lumina
care pătrunde în ochi, în semnale,

pe care creierul le foloseşte
să genereze vederea.

Cei cu sindrom Usher
şi retinită pigmentară

pierd treptat aceşti fotoreceptori,
până când ecranul din partea posterioară,

nu mai percepe lumina
şi nici nu transmite semnale creierului.

Faţă de alte celule, fotoreceptorii
nu se divid, nu se multiplică.

Ne naştem cu toţi fotoreceptorii
pe care o să-i avem vreodată,

de aceea copiii au ochii atât de mari
comparativ cu faţa

şi sunt şi drăguţi din cauza asta.

Nu aşa stau lucrurile la toate animalele.

Peştele zebră e un maestru al regenerării.

Îşi regenerează pielea, oasele, inima
şi retina dacă au fost deteriorate.

Dacă fotoreceptorii din ochiul său
au fost îndepărtaţi sau distruşi de toxine

se regenerează şi se reconectează
la creier şi-şi refac vederea.

Cercetătorii au investigat
această superputere

pentru că retina peştelui zebră
e foarte asemănătoare cu cea umană.

Cercetătorii pot chiar induce
peştilor zebră simptomele unor boli

ca sindromul Usher
sau retinita pigmentară.

Asta le permite să observe
cum se repară retina peştilor zebră,

ca să folosească tactici similare
pentru repararea ochiului uman.

Deci, ce e în spatele superputerii
peştelui zebră?

Protagoniştii sunt nişte celule alungite,
de-a lungul retinei, celule gliale Müller.

Când fotoreceptorii sunt deterioraţi,

acestea se transformă,
căpătând caracteristici noi.

Încep să semene cu celulele stem,

care se pot transforma
în orice alt tip de celulă.

Apoi acestea se divid producând celule
care se diferenţiază în fotoreceptori noi,

ajung în partea posterioară a ochiului
şi se conectează la creier.

Unii cercetători cred că au aflat
chiar elementul cheie al procesului:

două substanţe care crează
activitatea cerebrală,

numite glutamat şi aminoadipat.

La şoareci, aceste substanţe
determină celulele Müller să se dividă

şi să se transforme în fotoreceptori,
care trec în spatele retinei,

ca şi cum s-ar completa
efectivele armate cu soldaţi noi.

Reţineţi că nimic din toate astea
nu se întâmplă în retina noastră încă,

problema fiind cum declanşăm transformarea
celulelor gliale Müller în ochiul uman?

Cum putem controla în întegime
acest proces ?

Cum se rearanjază fotoreceptorii
în interiorul retinei?

E posibil să declanşăm asta la oameni?

Oare acest mecanism s-a pierdut în timp,
odată cu evoluţia?

Până când dăm de originea
acestei abilităţi,

regenerarea retiniană
rămâne o superputere

a obişnuitului peşte zebră.