Lupta pentru dreptul de vot în Statele Unite - Nicki Beaman Griffin

Vezi întreaga lecţie: http://ed.ted.com/lessons/the-fight-for-the-right-to-vote-in-the-united-states-nicki-beaman-griffin

În Statele Unite de astăzi, dacă ai peste 18 ani, eşti cetăţean american şi locuitor al unui stat, poţi vota (cu anumite excepţii). Deci, cum au s-schimbat drepturile de vot de la prima alegere din 1789? Nicki Beaman Griffin conturează istoria lungii lupte pentru un electorat mai cuprinzător.

Lecţie de Nicki Beaman Griffin, animaţie de Flaming Medusa Studios.

Când viitoarele alegeri generale vor veni,

cine se va putea înfăţişa la urne

să voteze pentru preşedintele Statelor Unite?

E de fapt foarte simplu.

Dacă ai cel puţin 18 ani,

cetăţean al S.U.A.,

şi rezident al unui stat,

poţi vota,

asta presupunând că nu eşti un infractor.

Pare în regulă.

La urma urmei, Statele Unite se mândresc

cu o democraţie,

un guvern în care autoritatea fundamentală

aparţine cetăţenilor naţiunii.

Dar nu a fost mereu așa.

În 1789, George Washington a câştigat

alegerile cu 100% din voturi.

Dar votul cui a fost?

Probabil nu al tău.

Doar 6% din populaţia Statelor Unite

avea drept de vot.

Votul era un drept

pe care doar bărbaţii albi, care deţineau proprietăţi

îl aveau.

Până în anii 1820 si 1830

populaţia Americii era în plină expansiune

de la coasta estică până la frontiera de vest.

Fermierii de la frontieră,

bazându-se pe ei înşişi,

în mare parte nu puteau vota

pentru că nu deţineau pământ.

Pe măsură ce noi zone ale naţiunii au devenit state,

au început să renunţe

la cerinţa proprietăţii pentru a putea vota.

Conducători precum Andrew Jackson,

primul preşedinte al SUA ce a fost un om obişnuit,

a promovat ceea ce el a numit vot universal.

Desigur, prin vot universal

Jackson s-a referit de fapt la votul universal doar pentru bărbaţii de culoare albă.

Tot ceea ce a făcut a fost să scape

de cerinţa legată de proprietate pentru a vota,

nu extinderea votului dincolo de populaţia albă, masculină.

Până in 1850, aproximativ 55% din populaţia adultă

avea dreptul de a vota în SUA,

mult mai bine decât 6%,

dar departe de a include toată lumea.

Apoi, în 1861,

a început Războiul Civil American

în mare parte legat de problema sclaviei

şi drepturile statelor din Statele Unite.

Când acesta s-a sfârşit,

SUA a aprobat al 15-lea amendament,

care promitea că dreptul unei persoane de a vota

nu poate fi refuzat

pe baza rasei,

culorii

sau fostei condiţii de sclav.

Asta însemna că bărbaţii de culoare,

de curând acceptaţi ca cetăţeni ai SUA,

urmau să aibă acum dreptul de vot.

Desigur, legile sunt departe de realitate.

În ciuda promisiunii celui de-al 15-lea amendament,

intimidarea a împiedicat afro-americanii

să îşi exercite dreptul de vot.

Statele au emis legi ce limitau

drepturile afro-americanilor de a vota,

inclusiv lucruri precum teste de alfabetizare,

care erau falsificate

ca nici măcar afro-americanii care puteau scrie

să nu le poată trece,

sau taxe de sondaje.

Deci, în ciuda celui de-al 15-lea amendament,

până în 1892, doar aproximativ 6% din bărbaţii de culoare

din Mississippi erau înscrişi la vot.

Până în 1960 erau doar 1%.

De asemenea, femeile erau complet excluse

din perspectiva naţională în ce privea votul.

Abia în 1920,

când lupta femeilor pentru vot

a câştigat bătălia de 30 de ani

şi cel de-al 19-lea amendament le-a oferit, în sfârşit,
femeilor dreptul de a vota.

Mai bine zis, femeilor albe.

Restricţiile afro-americanilor,

inclusiv ale femeilor acestei rase,

au rămas.

După cel de-al doilea război mondial

mulţi americani şi-au pus problema

stării democraţiei in Statele Unite.

Cum poate o naţiune care a luptat

pentru libertate şi drepturile omului în afară

să vina acasă şi să interzică votul bazat pe rasă?

Mişcarea pentru drepturile moderne civile

a început în anii 1940 cu acele întrebări în minte.

După ani de sacrificiu,

măceluri

şi durere,

Statele Unite au emis

Actul Drepturilor de Vot din 1965,

în sfârşit eliminând restricţii

ca testele de alfabetizare

şi protejând drepturile de vot

promise în cel de-al 15-lea amendament al constituţiei.

Acum, orice cetăţean peste vârsta de 21 de ani putea vota.

Totul părea în regulă

până când Statele Unite au intrat în război.

Când Războiul din Vietman a chemat toţi bărbaţii

de peste 18 ani la luptă,

mulţi s-au întrebat dacă a fost corect

să trimită la război barbaţi care nu puteau vota.

În 1971, cel de-al 26-lea amendament al constituţiei

stabiliea că toţi cetăţenii de peste 18 ani

erau eligibili de a vota,

ultima expansiune majoră a drepturilor de vot

în Statele Unite.

Astăzi, totalitatea cetăţenilor ce pot vota în SUA

e mai mare şi mai cuprinzătoare ca niciodată

în istoria Statelor Unite.

Dar, desigur, nu e perfectă.

Există încă eforturi neobosite

pentru a împiedica anumite grupuri să voteze

şi votează doar 60% din cei îndreptățiți.

Acum că ştiţi tot efortul care s-a depus

pentru a asigura dreptul de vot

ce credeţi?

Destui cetăţeni au dreptul de a vota acum?

Şi din rândul celor care pot vota

de ce n-o fac mai mulți?