Ce poți învăța de la scheletele antice? - Farnaz Khatibi

Vizualizează lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/what-can-you-learn-from-ancient-skeletons-farnaz-khatibi

Scheletele antice ne pot spune multe despre trecut, precum vârsta, sexul, ba chiar și statutul social al celor care le-au posedat. Dar cum putem oare afla toate aceste detalii prin simpla examinare a unor oase vechi și pline de pământ? Farnaz Khatibi examinează o ramură fascinantă a științei, cunoscută drept antropologie biologică.

Lecție ținută de Farnaz Khatibi; ِAnimație realizată de TED-Ed.

Între anii 2008 și 2012,

arheologii au excavat printre ruinele
unui spital antic din Anglia.

În acest timp, au descoperit
un număr de schelete.

Unul anume aparținea unui bărbat înstărit

care trăise în secolele XI sau XII

și care murise de lepră
când avea între 18 și 25 de ani.

Cum știm toate acestea?

Doar examinând niște oase vechi,
murdare de pământ?

Chiar și după secole de la moarte,

scheletele prezintă trăsături unice
ce vorbesc despre identitățile lor.

Iar prin folosirea uneltelor
și tehnicilor moderne,

le putem interpreta drept indicii.

Aceasta ramură a științei este cunoscută
drept antropologie biologică.

Le permite cercetătorilor
să pună cap la cap amănunte

referitoare la oamenii de demult,

și să identifice evenimente istorice
care au afectat întregi populații.

Când cercetătorii descoperă un schelet,

o parte din primele indicii adunate,
precum vârsta și sexul,

se află în morfologia scheletelor,

ce reprezintă structura, înfățișarea
și mărimea scheletului.

Oasele, precum clavicula,
cresc doar până la vârsta de 25 de ani,

așa că un schelet cu o claviculă
incomplet dezvoltată,

trebuie să fie mai tânăr de atât.

În mod similar, învelișurile creierului
continuă să se dezvolte până la 40 de ani,

uneori și după această vârstă.

Combinând aceste particularități
cu indicii microscopice scheletale,

antropologii pot estima
vârsta aproximativă a decesului.

Pe de altă parte, oasele pelviene
pot dezvălui sexul.

Biologic, pelvisul femeilor este mai lat,
permițându-le să nască,

pe când cel al bărbaților e mai îngust.

Totodată, oasele pot vădi semne
ale unor boli străvechi.

Afecțiuni precum anemia
își lasă urma pe oase.

Starea dinților
poate și ea să ofere indicii

despre factori precum alimentația
și malnutriția,

care uneori sunt asociați
cu bunăstarea ori sărăcia.

O proteină numită colagen
ne poate oferi și mai multe detalii.

Aerul pe care-l respirăm,

apa pe care o bem,

mâncarea pe care o mâncăm,

lasă urme permanente
pe oasele și dinții noștri,

sub forma unor compuși chimici.

Acești compuși conțin
cantități semnificative de izotopi.

Izotopii stabili din colagenul regăsit
în oase și în smalțul dinților

variază în rândul mamiferelor,

depinzând de locul în care au trăit
și ce au mâncat.

Așadar, analizând acești izotopi,

putem trage concluzii directe privind
hrana și localizarea oamenilor străvechi.

Nu doar atât, ci și pe durata vieții

oasele sunt supuse unui ciclu constant
de remodelare.

Astfel, dacă cineva se mută
dintr-un loc în altul

oasele sintetizate în urma mutării

vor reflecta de asemenea noi semnături
izotopice a mediului înconjurător.

Ceea ce înseamnă că scheletele
pot fi folosite ca hărți ale migrației.

Spre exemplu, între anii 1-650 î.Hr.,

marele oraș Teotihuacán din Mexic
era populat de mii de oameni.

Cercetătorii au examinat
raportul de izotopi

din smalțul dinților scheletelor,

ce deținea detalii despre alimentația lor
pe când erau tineri.

Au găsit dovezi în privința migrației
numeroase către oraș.

Majoritatea oamenilor
erau născuți în alte locuri.

Analizele ulterioare ale scheletelor
și cele geologice au arătat

că era posibil să localizeze pe hartă
locurile de unde veneau oamenii.

Această activitate din Teotihuacán
este și ea un exemplu cum antropologii

studiază schelete din cimitire
și morminte comune,

și le analizează asemănările
și deosebirile.

Datorită acelor informații
pot afla despre convingeri culturale,

norme sociale,

războaie și despre cauzele morții lor.

Astăzi, folosim aceste unelte
pentru a răspunde unor întrebări esențiale

despre cum factori ca migrația și boala

pot modela lumea modernă.

E posibilă chiar și analiza ADN-ului
unor rămășițe străvechi dar bine păstrate.

Acest lucru ne permite să aflăm
cum boli precum tuberculoza

au evoluat de-a lungul secolelor,

astfel încât să putem crea tratamente
mai bune pentru pacienții din prezent.

Scheletele antice ne pot spune
o mulțime de lucruri despre trecut.

Așa că, dacă osemintele tale
vor fi îngropate intacte

ce vor afla oare arheologii din viitor
de la ele?