Copiii voștri ar putea trăi pe Marte. Iată cum vor supravieţui

Pare SF, dar jurnalistul Stephen Petranek consideră că asta se va întâmpla: în 20 de ani, oamenii vor trăi pe Marte. În acest discurs incitant, Petranek argumentează de ce omenirea va deveni o specie spaţială şi descrie cu detalii fascinante cum vom face din Marte următoarea noastră casă. „Omenirea va supravieţui indiferent ce se va întâmpla cu Terra”, spune Petranek. „Nu vom fi niciodată ultimii din specia noastră”.

Puneţi-vă centurile,

plecăm pe Marte.

Nu doar câţiva astronauţi --

mii de persoane
vor coloniza planeta Marte.

Şi vă spun că vor face asta curând.

Unii dintre voi veţi ajunge
să lucraţi la proiecte pe Marte

şi vă garantez că unii din copiii voştri
vor ajunge să trăiască acolo.

Poate sună absurd,

aşa că o să vă împărtăşesc
cum şi când se va întâmpla asta.

Dar mai întâi vreau să discutăm
întrebarea evidentă:

De ce ar trebui să facem asta?

Acum 12 ani,

am ţinut un discurs la TED despre 10 căi
prin care lumea s-ar putea sfârşi brusc.

Suntem incredibil de vulnerabili
la capriciile galaxiei noastre.

Un singur mare asteroid
ar putea să ne distrugă pentru totdeauna.

Ca să supravieţuim, trebuie să căutăm
dincolo de planeta noastră mamă.

Gândiţi-vă ce tragedie ar fi

dacă tot ce au realizat oamenii
ar fi şters dintr-o dată.

Şi iată încă un motiv să mergem:

explorarea e în ADN-ul nostru.

Acum două milioane de ani
oamenii apăreau în Africa

şi apoi încet, dar sigur,
s-au răspândit pe întreaga planetă

căutând prin sălbăticia
ce era dincolo de orizonturile lor.

Chestia asta e în noi.

Şi au prosperat făcând asta.

Unele din cele mai mari progrese
ale civilizaţiei şi tehnologiei

au apărut pentru că am explorat.

Da, am putea face mult bine

cu banii necesari creării
unei colonii înfloritoare pe Marte.

Şi da, toţi ar trebui să avem
mult mai multă grijă de planeta noastră.

Şi da, mă tem că o putem scrânti pe Marte
aşa cum am dat-o în bară pe Pământ.

Dar gândiţi-vă o clipă

ce aveam atunci când John F. Kennedy
ne-a spus că vom duce un om pe Lună.

A făcut o întreagă generaţie să viseze.

Gândiţi-vă ce inspiraţi vom fi
să vedem o asolizare pe Marte.

Poate atunci vom privi înapoi la Pământ

şi vom vedea că există
doar un popor în loc de o mulţime

şi poate atunci
vom privi spre Pământ,

în timp ce luptăm
să supravieţuim pe Marte

şi vom realiza cât de preţioasă este
planeta noastră natală.

Daţi-mi voie să vă prezint extraordinara
aventură în care urmează să intrăm.

Dar mai întâi,

câteva lucruri fascinante
despre destinaţia noastră.

Imaginea asta arată dimensiunea reală
a lui Marte în comparaţie cu Pământul.

Marte nu e planeta noastră soră.

E mult mai mică decât jumătate din Pământ

şi cu toate că e mai mică,

suprafaţa pe care se poate sta pe Marte

e egală cu suprafaţa
pe care putem sta pe Pământ,

pentru că Pământul
e acoperit de apă în mare parte.

Atmosfera lui Marte e foarte subţire --

de 100 de ori mai subţire
decât a Pământului --

şi nu e respirabilă,
e 96% dioxid de carbon.

E chiar frig acolo.

Temperatura medie
e de minus 63 grade Celsius,

dar temperatura variază destul de mult.

O zi pe Marte e cam la fel
de lungă ca o zi pe Pământ,

plus cam 39 de minute.

Anotimpurile şi anii pe Marte sunt
de două ori mai lungi decât pe Pământ.

Şi pentru cei care ar vrea să-şi pună
nişte aripi într-o zi şi să zboare,

Marte are gravitaţia
mult mai mică decât a Pământului

şi e genul de loc

unde poţi sări peste maşină
în loc să o înconjori.

După cum puteţi vedea,
Marte nu e chiar ca Pământul,

dar e clar al doilea cel mai locuibil
loc din întregul sistem solar.

Iată problema.

Marte e la mare distanţă de noi,

de o mie de ori mai departe decât Luna.

Luna e la 384.400 de kilometri distanţă

şi le-au trebuit trei zile astronauţilor
de pe Apollo ca să ajungă acolo.

Marte e la 402 milioane de kilometri

şi ne vor trebui opt luni
ca să ajungem acolo --

240 de zile.

Şi asta numai dacă lansăm
la o dată foarte precisă,

la o oră foarte precisă,

o dată la fiecare doi ani,

când Marte şi Pământul
sunt aliniate exact aşa,

ca distanţa ce ar trebui parcursă
de rachetă, să fie cea mai scurtă.

240 de zile înseamnă mult timp petrecut
captiv într-o conservă cu colegii tăi.

Mai mult, istoricul încercărilor noastre
de a ajunge pe Marte e jenant.

Noi, ruşii, europenii, japonezii,

chinezii şi indienii,

am trimis 44 de rachete acolo

şi marea majoritate a acestora
ori au ratat ţinta ori s-au prăbuşit.

Doar vreo treime din misiunile
către Marte au fost reuşite.

În momentul ăsta nici nu avem o rachetă
destul de mare ca să ne ducă acolo.

Am avut odată racheta asta, Saturn V.

Câteva rachete Saturn V
ne-ar fi dus acolo.

A fost cea mai magnifică
maşinărie creată vreodată de oameni

și a fost racheta
care ne-a dus pe Lună.

Dar ultima Saturn V a fost folosită în '73
ca să lanseze staţia spaţială Skylab

şi am decis să facem ceva
numit navetă spațială,

în loc să continuăm cu Marte
după ce am asolizat pe Lună.

Cea mai mare rachetă de acum

e doar jumătate din ce ne-ar trebui
să ducem ceva pe Marte.

Aşa că nu va fi uşor să ajungem pe Marte

şi asta ridică o întrebare interesantă:

Cât de curând vor asoliza acolo
primii oameni?

Unii experţi cred că dacă
ajungem acolo până în 2050,

ar fi o mare realizare.

Zilele astea, NASA pare să spună
că poate duce oameni pe Marte prin 2040.

Poate că pot.

Cred că ei pot duce oameni
pe orbita lui Marte până în 2035.

Dar sincer,

nu cred că se vor deranja
să trimită o rachetă pe Marte în 2035,

pentru că vom fi deja acolo.

Vom asoliza pe Marte în 2027.

Iar motivul este

că acest om e hotărât
să facă asta.

Se numeşte Elon Musk,
e CEO la Tesla Motors şi SpaceX.

Mi-a spus că vom asoliza
pe Marte până în 2025,

dar Elon Musk e mai optimist
decât mine --

iar distanţa e mare --

aş că-i mai las o marjă de doi ani.

Totuşi...

trebuie să te întrebi,

chiar poate tipul ăsta
s-o facă până în 2025 sau 2027?

Hai să analizăm o decadă cu Elon Musk.

Unde eram acum 10 ani?

Ăsta e autoturismul electric Tesla.

În 2005, mulţi oameni
din industria auto spuneau

că nu vom avea o maşină electrică
decentă în următorii 50 de ani.

Şi ce s-a întâmplat?

Asta e racheta Falcon 9 a SpaceX,

ridicând şase tone de provizii
către Staţia Spaţială Internaţională.

Acum 10 ani,

SpaceX nu lansase nimic,
nu trimisese nicio rachetă nicăieri.

Cred că e un pariu destul de bun

ca persoana ce revoluţionează
industria automobilistică

în mai puţin de 10 ani,

persoana care a creat o întreagă
companie spaţială în mai puţin de 10 ani,

să ne ducă pe Marte până în 2027.

Trebuie să ştiţi asta:

guvernele şi roboţii
nu mai conduc acest joc.

Companiile private
fac saltul în spaţiu

şi vor fi bucuroase
să vă ducă pe Marte.

Asta ridică o mare întrebare.

Chiar putem trăi acolo?

Poate că NASA nu va putea
să ne ducă acolo până în 2040,

sau poate vom ajunge
acolo mult înaintea lor,

dar NASA şi-a asumat o sarcină uriaşă
analizând cum putem trăi pe Marte.

Hai să privim problema în felul următor.

Iată ce ne trebuie să trăim pe Pământ:

mâncare, apă, adăpost şi haine.

Şi iată ce de ce avem nevoie
ca să trăim pe Marte:

toate cele de mai sus, plus oxigen.

Hai să analizăm întâi
lucrul cel mai important.

Apa e leagănul vieţii

şi e prea grea ca să o ducem
atât de departe, de pe Pământ pe Marte,

aşa că trebuie să găsim apă acolo
dacă vrem să trăim pe Marte.

Marte pare uscată
când o priveşti,

pare că toată planeta e un deşert.

Dar s-a dovedit că nu e.

Numai solul lui Marte
conţine până la 60% apă.

Unii din sateliţii noştri care orbitează
încă în jurul lui Marte, ne-au arătat --

asta e o fotografie reală --

că multe cratere de pe Marte
au o pojghiţă de gheaţă în ele.

Nu e un loc rău
să instalezi o colonie.

Aici e fotografia unei mici excavaţii
făcute de Phoenix Lander în 2008,

care ne arată că exact
sub suprafaţa solului e gheaţă --

Chestia aia albă e gheaţă.

În a doua fotografie,

care e făcută după patru zile,

puteţi vedea că o parte s-a evaporat.

Sateliţii ne mai spun

că sunt cantităţi uriaşe
de apă subterană pe Marte,

precum şi gheţari.

De fapt, dacă s-ar topi numai
apa îngheţată de la polii lui Marte,

cea mai mare parte a planetei
ar fi sub 9 metri de apă

Deci e apă din belşug acolo,

dar cea mai mare parte
e îngheţată sau subterană,

e nevoie de multă energie
şi multă muncă ca să o obții.

Ăsta e un dispozitiv creat
la Universitatea din Washington

în 1998.

E un dezumidificator simplu.

Şi s-a dovedit că atmosfera lui Marte
are deseori o umiditate de 100%.

Deci acest aparat poate extrage
toată apa de care ar avea nevoie oamenii

doar din atmosfera lui Marte.

Apoi trebuie să ne gândim
ce vom respira.

Sincer, am fost chiar şocat

să aflu că NASA a rezolvat
problema asta.

Acesta e un savant de la MIT
numit Michael Hecht.

A creat această maşinărie, Moxie.

O ador.

E o celulă de combustibil inversată,

care aspiră atmosfera marţiană
şi eliberează oxigen.

Vă reamintesc că CO2 --

dioxidul de carbon, care reprezintă
96% din atmosfera marţiană --

CO2 conţine 78% oxigen.

Următorul vehicul autonom pe care
NASA îl va trimite pe Marte în 2020

va avea la bord un astfel de aparat

şi va putea produce destul oxigen

pentru a ţine în viaţă o persoană
pe termen nelimitat.

Secretul este --

și aceasta e doar pentru testare --

secretul e că această chestie
a fost proiectată chiar de la început

să poată funcţiona
la dimensiuni de 100 de ori mai mari.

Următorul punct: ce vom mânca?

Vom folosi hidroponia
ca să cultivăm mâncare,

dar nu vom putea cultiva

mai mult de 15 - 20%
din hrana noastră acolo,

cel puţin nu înainte să avem
apă lichidă la suprafaţa lui Marte

şi să avem probabilitatea
şi posibilitatea să plantăm culturi.

Între timp,

majoritatea hranei va veni de pe Pământ,

şi va fi uscată.

Apoi, avem nevoie de adăpost.

La început putem folosi
clădiri presurizate gonflabile

şi modulele de asolizare.

Dar astea sunt bune doar ziua.

Sunt prea multe radiaţii solare
şi prea multe radiaţii cosmice.

Aşa că va trebui să
mergem sub pământ.

S-a dovedit că solul marţian

e perfect, în general,
pentru fabricarea cărămizilor.

NASA s-a gândit şi la asta.

Vor pune nişte polimeri în cărămizi,

le vor pune în cuptorul cu microunde,

şi apoi poţi construi
clădiri cu pereţi groşi.

Sau putem alege să trăim
în peşteri sau tuburi de lavă,

care sunt din abundenţă.

Ultimul punct, hainele.

Pe Pământ avem kilometri
de atmosferă peste noi,

care creează mereu o presiune
de 7 kg pe corpurile noastre

şi ne confruntăm tot timpul cu asta.

Pe Marte nu prea e presiune atmosferică.

Aşa că Dava Newman,

o cercetătoare de la MIT,

a creat acest costum spaţial mulat.

Ne va menţine întregi,

va bloca radiaţiile şi ne va ţine cald.

Hai să ne gândim puţin la asta.

Hrană, adăpost, haine, apă, oxigen...

putem face asta.

Chiar putem.

Dar încă e puţin complicat
şi puţin cam dificil.

Asta conduce la următorul mare --

chiar mare pas --

în a avea o viaţă bună pe Marte.

E vorba de terraformarea planetei:

să o facem să semene
mai mult cu Terra,

să reorganizăm o întreagă planetă.

Sună a lăudăroşenie,

dar adevărul este

că există tehnologia necesară
pentru a face tot ce vă voi spune.

Mai întâi trebuie încălzită planeta.

Marte e incredibil de rece
pentru că are atmosfera foarte subţire.

Răspunsul se găseşte aici, la polul sud
şi la polul nord al lui Marte,

ambele fiind acoperite

cu o cantitate incredibilă
de dioxid de carbon îngheţat --

gheaţă uscată.

Dacă o încălzim,

sublimă direct în atmosferă

şi îngroaşă atmosfera
la fel cum face pe Terra.

După cum ştim,

CO2 e un gaz de seră
foarte puternic.

Soluţia mea favorită pentru problema asta
e să înălţăm o pânză solară uriaşă

şi să o orientăm --

funcţionează ca o oglindă --

şi să o orientăm întâi
spre polul sud al lui Marte.

Pe măsură ce planeta se roteşte,
va încălzi gheaţa uscată, sublimând-o

ducând-o în atmosferă.

Nu va dura prea mult

până temperatura lui Marte
va începe să crească,

probabil mai puţin de 20 de ani.

Acum,

într-o zi perfectă la Ecuator,

în mijlocul verii marţiene,

temperaturile pot atinge
21 de grade Celsius,

dar apoi scad noaptea la -73 de grade.

(Râsete)

Scopul nostru e un
efect de seră rapid:

o creştere suficientă a temperaturii
ca să vedem multă din gheaţa lui Marte --

mai ales cea din sol -- topindu-se.

Apoi se va întâmpla ceva magic.

Pe măsură ce atmosfera se îngroaşă,
totul se îmbunătăţeşte.

Creşte protecţia împotriva radiaţiilor,

atmosfera mai groasă ne încălzeşte,
încălzeşte planeta mai mult

şi vom avea apă lichidă

iar asta permite cultivarea plantelor.

Apoi mai mulţi vapori de apă vor ajunge
în atmosferă, crescând efectul de seră.

Va ploua şi va ninge pe Marte.

O atmosferă mai groasă
va crea suficientă presiune

încât să putem renunţa
la costumele spaţiale.

Avem nevoie doar de o presiune
de 2,3 kg ca să supravieţuim.

Poate că Marte va fi făcută
să semene cu British Columbia.

Încă vom rămâne
cu complicata problemă

a creării unei atmosfere respirabile,

şi, sincer, e posibil să fie necesari
1.000 de ani pentru asta.

Dar oamenii sunt uimitor de deştepţi
şi incredibil de adaptabili.

Nu putem şti de ce vor fi în stare
tehnologiile noastre viitoare

sau ce vom putea face
cu corpurile noastre.

Acum în biologie,

suntem aproape de a ne putea
controla propria genetică,

ceea ce fac genele în trupurile noastre

şi cu siguranţă,

evoluţia noastră, în cele din urmă.

Am putea ajunge să avem
o specie de fiinţe umane pe Terra

ce e uşor diferită de speciile
de fiinţe umane de pe Marte.

Dar ce ai face acolo?
Cum ai trăi?

Va fi la fel ca pe Pământ.

Unul va deschide un restaurant,

unul va construi o turnătorie de fier.

Unul va face filme
documentare despre Marte

şi le va vinde pe Pământ.

Vreun idiot va lansa un reality show.

(Râsete)

Vor fi companii IT,

vor fi hoteluri, vor fi baruri.

Un lucru e sigur:

va fi cel mai cutremurător eveniment
al vieţilor noastre

şi cred că va fi cel mai însufleţitor.

Întrebaţi o fetiţă de 10 ani
dacă vrea să meargă pe Marte.

Copiii care sunt acum în şcoala primară
vor putea alege să trăiască acolo.

Vă amintiţi când am trimis oameni pe Lună?

Atunci oamenii s-au uitat
unul la altul şi au spus:

„Dacă putem face asta, putem face orice.”

Ce vor crede atunci când
vom crea o colonie pe Marte?

Cel mai important,

vom deveni o specie spaţială.

Asta înseamnă că oamenii vor supravieţui
indiferent ce se va întâmpla cu Pământul.

Nu vom fi niciodată ultimii
din specia noastră.

Mulţumesc.

(Aplauze)