Latura economică a învățământului preșcolar

În acest discurs bine argumentat, Timothy Bartik prezintă cazul macro-economic al educației preșcolare - și explică de ce ar trebuie să fim bucuroși să investim în acest lucru, chiar dacă nu avem copii de vârsta aceasta (sau deloc). Se dovedește ca beneficiile economice în a avea copii bine educați merg dincolo de altruism. (Filmat la TEDxMiamiUniversity)

Astăzi vreau să vă prezint o idee diferită:

importanța investiției în educație de la o vârstă fragedă

ca investiție publică.

E o idee diferită deoarece, de obicei,

când oamenii vorbesc despre programele vizând educația de la o vârstă mică,

vorbesc despre toate avantajele participanților,

ca foști participanți, la învățământul preșcolar,

cu rezultate mai bune la testele K-12,
din grădiniță la liceu,

câștiguri financiare mai bune ca adulți.

Toate astea sunt importante,

dar vreau să vorbesc despre ce face învățământul preșcolar

pentru economia statului

și pentru promovarea dezvoltării economice a statului.

Și asta e crucial

deoarece, dacă vrem să obținem o investiție sporită

în programele din educația timpurie,

e necesar să cointeresăm guvernele statale.

Guvernul federal are multe probleme,

deci va trebui ca guvernele statale să ia măsuri.

Trebuie să apelăm la aceștia,

la legislatorii din guvern,

și să facem ceva ce ei înțeleg,

adică să promoveze dezvoltarea economică

a statului lor.

Prin promovarea dezvoltării economice

nu mă refer la ceva magic.

Spun doar că educația preșcoolară

poate aduce joburi mai multe și mai bune unui stat

și astfel poate promova câștiguri mai mari de persoană

pentru rezidenții statului.

Cred că e corect să afirmăm că, atunci când oamenii se gândesc la

dezvoltarea economică statală sau locală,

nu consideră primordial

programele de îngrijire și educație a copilului.

Știu asta. Mi-am petrecut mare parte a carierei mele studiind aceste programe.

Am vorbit cu mulți directori

ai agențiilor pentru dezvoltarea economică a statului,

cu o mulțime de legislatori.

Când legislatorii se gândesc la dezvoltarea economică,

se gândesc în primul rând la stimulentele prin reducerea impozitelor,

micșorarea impozitului pe proprietate,
credite pentru crearea de locuri de muncă,

milioane de programe de acest gen peste tot.

Așadar, de exemplu, statele concurează îndârjit

să atragă sau să extindă noi fabrici auto.

Oferă tot felul de scutiri de impozit.

Ei bine, programele astea sunt eficiente

dacă într-adevăr implementează locația,

prin concretizarea

unor locuri de muncă mai bune și mai multe,

crescând rata de angajare, câștigurile pe cap de locuitor ale rezidenților statului.

Așadar, pentru acești rezidenți este un beneficiu

corespunzător sumelor pe care ei le plătesc

prin achitarea impozitelor.

Argumentul meu e că programele vizând educația de la o vârstă fragedă

pot să facă exact același lucru,

să creeze mai multe locuri de muncă și mai bune,
dar într-un mod diferit.

E, într-un fel, indirect.

Aceste programe promovează locuri de muncă mai multe și mai bune,

construiți acest lucru, investiți în învățământ preșcolar de înaltă calitate,

dezvoltă aptitudinile forței de muncă locale

dacă suficienți rămân prin preajmă și, în schimb,

acea forță de muncă locală de o calitate mai bună,

va fi un factor cheie în crearea de locuri de muncă și în obținerea de

câștiguri mai mari de persoană în comunitatea locală.

O să prezint acum niște cifre privind acest aspect.

În regulă. Dacă vă uitați la probele furnizate de cercetare,

și sunt multe, la cât de mult afectează copilăria

perseverența educațională, salariile și aptitudinile

foștilor participanți la învățământul preșcolar ca adulți,

și însumați aceste efecte cunoscute,

numărul estimat al celor care vor rămâne

parte a economiei locale și a statului și nu se vor muta,

și luați și cercetarea care arată cât de mult contribuie aptitudinile

la crearea de locuri de muncă, și veți concluziona,

din aceste trei linii separate de cercetare,

că pentru fiecare dolar investit în programele pentru educația timpurie,

câștigurile pe cap de locuitor ale rezidenților statului

urcă la 2 dolari și 78 de cenți,

un profit de trei-la-unu.

Puteți obține profituri mult mai mari,

de până la 16 la 1, dacă adăugați beneficiile împotriva criminalității,

beneficiile pentru foștii preșcolari

care se mută într-un alt stat,

dar există o rațiune pentru a ne concentra asupra celor trei dolari

deoarece sare în ochi și e important

pentru legislatorii statului și pentru cei ce fac politica statului,

și va trebui ca statele să acționeze.

Deci avem acest beneficiu cheie relevant

pentru cei ce stabilesc politica statului în ce privește dezvoltarea economică.

O obiecție pe care o auziți adesea,

sau poate n-o auziți pentru că oamenii sunt prea politicoși s-o spună, este următoarea:

de ce ar trebui să plătesc mai multe taxe

ca să investesc în educația copiilor altcuiva?

Ce câștig eu din asta?

Și problema cu această obiecție e că

reflectă o înțelegere total eronată

a cât de mult economiile locale

presupun ca fiecare să fie interdependent.

Mai exact, interdependența aici e că

e o abundență de aptitudini --

astfel că atunci când copiii altora sunt mai educați,

asta duce, de fapt, la creșterea prosperității tuturor,

inclusiv a oamenilor ale căror abilități nu se schimbă.

De exemplu, numeroase studii au arătat că

dacă priviți la ceea ce stabilește cu adevărat

rata dezvoltării în zonele metropolitane,

nu sunt atât de mult taxe mici, costuri mici, salarii mici,

ci abilitățile din acea zonă.
Concret, se consideră reprezentativ

procentul de absolvenți de universitate din zonă.

Când ne uităm, de exemplu, la zonele metropolitane

cum ar fi zona Boston-ului, Minneapolis-St.Paul,

Silicon Valley, aceste zone nu au o situație economică bună

pentru că sunt low-cost.

Nu știu dacă ați încercat vreodată să cumpărați o casă în Silicon Valley.

Nu e tocmai o propunere low-cost.

Se dezvoltă pentru că au un nivel înalt de aptitudini.

Deci când investim în copiii altor oameni,

și consolidăm acele aptitudini, mărim per ansamblu locurile de muncă

dintr-o zonă metropolitană.

Să luăm un alt exemplu; dacă ne uităm

la ceea ce condiționează salariul unei persoane

și facem o explorare statistică a ceea ce influențează salariul,

știm că acest salariu va depinde, în parte,

de educația acelei persoane,

de exemplu dacă a absolvit sau nu facultatea.

Unul dintre aspectele interesante este că, în plus,

menținând constantă propria educație,

statistic,

educația celorlalți din zona voastră metropolitană

afectează, de asemenea, salariul vostru.

Concret, dacă vă mențineți educația constantă,

și introduceți în ecuație procentajul de absolvenți din zona voastră metropolitană,

veți vedea un efect semnificativ asupra salariului vostru

fără să vă fi schimbat propria educație în vreun fel.

De fapt, acest efect e atât de puternic

încât atunci când cineva obține o diplomă de facultate,

efectele indirecte ale salariului celorlalți

din zona metropolitană

sunt, de fapt, mai mari decât efectele directe.

Așadar, dacă cineva obține o diplomă de facultate, veniturile

îi urcă la o sumă imensă, peste 700.000 de dolari.

Sunt afectați toți ceilalți din zona metropolitană

când crește procentajul de absolvenți din zona metropolitană,

chiar dacă e un efect mic pentru fiecare persoană,

dar însumat la toți oamenii din zona metropolitană,

creșterea cumulată a salariului la toți ceilalți

din zonă se ridică la aproape un milion de dolari.

E mai mare decât beneficiile directe

pentru persoana care alege să meargă la facultate.

Ce se întâmplă aici?

Cum se explică aceste efecte indirecte imense ale educației din zonă.

Să privim în felul următor.

Pot fi cea mai pricepută persoană din întreaga lume,

dar dacă nimeni de la firma mea nu are abilități,

angajatorului meu îi va fi mai dificil

să introducă o nouă tehnologie, noi tehnici de producție.

Ca rezultat, angajatorul meu va fi mai puțin productiv.

Nu-și va permite să-mi plătească un salariu la fel de bun.

Chiar dacă toată lumea de la firma mea are abilități bune,

dacă muncitorii furnizorilor firmei mele

nu au abilități bune,

firma mea va fi mai puțin competitivă

pe piața națională și internațională.

Și din nou, firma mai puțin competitivă

nu va putea plăti salarii la fel de bune,

și apoi, mai ales în afacerile high-tech,

se fură în mod constant idei și muncitori de la alte firme.

E clar că productivitatea firmelor din Silicon Valley

depinde nu doar de aptitudinile muncitorilor de la firma lor,

ci și de ale muncitorilor de la toate celelalte firme din zonă.

Ca rezultat, dacă investim în copiii altora

prin învățământ preșcolar sau alte programe de calitate,

nu ajutăm doar pe acești copii,

ci pe toată lumea din zona metropolitană,

să câstige la salar, iar zona metropolitană

va avea mai multe locuri de muncă.

O altă obiecție ridicată uneori,

vizând investiția în programele pentru copii,

se referă la cei care se mută.

Poate Ohio se gândește să investească

mai mult în educația preșcolară

a copiilor din Columbus, Ohio,

dar își fac griji că acești mici Buckeyes,

din cine știe ce motiv, vor hotarî să se mute în Ann Arbor, Michigan,

și să devină Wolverines.

Și poate că cei din Michigan se vor gândi să investească

în învățământul preșcolar din Ann Arbor, Michigan, și se vor îngrijora că

acești micuți Wolverines vor ajunge să se mute în Ohio și să devină Buckeyes.

Astfel, și unii și alții vor investi puțin deoarece toată lumea se va muta.

Realitatea e că, dacă te uiți la date,

americanii nu sunt atât de hiper-mobili cum se crede.

Cifrele arată că mai mult de 60% din americani

își petrec marea parte a carierei lor

în statul în care s-au născut, mai mult de 60%.

Acest procent nu variază prea mult de la un stat la altul.

Nu variază mult cu economia statului,

dacă e într-o stare proastă sau înfloritoare.

nu variază prea mult de-a lungul timpului.

Realitatea e că, dacă investești în copii,

ei vor rămâne.

Sau, cel puțin, vor rămâne destui

încât să devină profitabil pentru economia statului vostru.

Ca să rezumăm, cercetarea a oferit multe date

potrivit cărora programele vizând copiii la o vârstă fragedă, dacă sunt de calitate,

vor da roade îmbunătățind aptitudinile adulților.

Sunt foarte multe date

că aceștia vor râmăne fideli economiei statului,

și sunt multe date că a avea în economia locală

mai mulți muncitori cu aptitudini mai bune

duce la salarii mai bune și creșterea locurilor de muncă pentru economia locală,

și dacă faceți un calcul al numerelor pentru fiecare dolar,

obținem în schimb cam trei dolari

beneficiu pentru economia statului.

După mine, datele studiilor sunt convingătoare

și logica este convingătoare.

Care sunt, atunci, obstacolele?

Unul evident este costul.

Dacă vă uitați la cât ar costa

dacă fiecare guvern ar investi

în învățământul preșcolar de la 4 ani, cu program prelungit,

costul național anual total ar fi de cam

30 miliarde de dolari.

30 de miliarde de dolari sunt mulți bani.

Pe de altă parte, dacă te gândești că

populația SUA e de peste 300 milioane,

vorbim despre o sumă

care se ridică la 100 dolari per capita.

O sută de dolari per capita, de persoană,

e ceva ce își permite fiecare guvern.

E doar o problemă de voință politică.

Și bineînțeles, după cum am menționat,

acest cost are beneficii corespunzătoare.

Am menționat că este un multiplicator de aproximativ trei,

2.78, pentru economia statului,

în ce privește mai mult de 80 de miliarde în câștiguri suplimentare.

Și dacă vrem să traducem asta din miliarde de dolari

în ceva ce ar putea să însemne ceva,

vorbim despre faptul că, pentru copilul din familie cu venit mic

asta ar duce la o creștere a câștigurilor cam cu 10%

în întreaga carieră, doar făcând învățământul preșcolar,

Nu și K-12 sau orice altceva după asta,

nimic legat de taxe de facultate sau acces la aceasta,

doar îmbunătățind învățământul preșcolar,

și am obține câștiguri cu 5% mai mari

pentru copiii din pătura mijlocie.

Aceasta e o investiție

care rentează în termeni foarte concreți

pentru un număr mare de grupuri cu venituri din populația statului

și aduce beneficii mari și tangibile.

Acesta e un obstacol.

Cred că cu cât e mai mare obstacolul,

cu atât cresc beneficiile pe termen lung ale programelor pentru copiii mici.

Argumentul pe care îl aduc e că noi mărim

calitatea forței de muncă locale,

și astfel îmbunătățim dezvoltarea economică.

Evident, dacă avem învățământ preșcolar cu copii de 4 ani,

nu-i trimitem la 5 ani

să muncească în fabrici, nu-i așa? Cel puțin așa sper.

Vorbim, așadar, despre o investiție

care, ca impact asupra economiei statului,

nu va da roade timp de 15 sau 20 de ani,

și America e cunoscută ca fiind

o societate cu orientări pe termen scurt.

Unul din răspunsurile pe care le puteți da,

și am făcut și eu asta în unele discursuri,

e că sunt beneficii ale acestor programe

în reducerea costurilor pentru educație specială și corectoare,

sunt beneficii, părinților le pasă de învățământul preșcolar,

poate vom avea niște efecte de migrație

de la părinți care caută învățământ preșcolar de calitate,

și cred că sunt reale,

dar, dintr-o anumită perspectivă, ei nu înțeleg ideea.

Până la urmă asta e ceva

în care investim acum pentru viitor.

Și cu ceea ce vreau să rămâneți e

ce consider a fi întrebarea esențială.

Sunt economist, dar nu e în esență

o întrebare economică, ci una morală:

Vrem noi, ca americani,

suntem noi ca societate în continuare capabili

să facem alegerea politică de a sacrifica acum,

plătind mai multe taxe

pentru a îmbunătăți viitorul pe termen lung

nu doar al copiilor noștri, ci și al comunității?

Mai suntem capabili de asta ca țară?

Și asta e ceva ce fiecare cetățean

și votant ar trebui să se întrebe.

E ceva în care să investiți încă,

să credeți încă în noțiunea de investiție?

Asta este noțiunea de investiție.

Sacrificați acum ca să beneficiați mai târziu.

Cred că datele din cercetare,

privind beneficiile programelor pentru preșcolari

pentru economia locală, sunt foarte convingătoare.

Totuși, alegerea morală și politică

e încă a noastră, ca cetățeni și ca votanți.

Vă mulțumesc. (Aplauze)