Cum fac rău știrile false

Pe 14 aprilie 2014, organizația teroristă Boko Haram a răpit mai mult de 200 de eleve din orașul Chibok, Nigeria. În toată lumea, crima a devenit cunoscută prin sloganul #Aduceți-neFeteleÎnapoi -- dar în Nigeria, oficialii guvernamentali au numit crima o farsă, creând confuzie și întârziind orice eforturi de salvare a fetelor. În acest discurs puternic, jurnalista Stephanie Busari ne prezintă tragedia Chibok pentru a explica pericolul mortal al știrilor false și ce putem face pentru a opri acest lucru.

Vreau să vă spun povestea unei fete.

Dar nu vă pot spune numele ei adevărat.

S-o numim Hadiza.

Hadiza are 20 de ani.

E timidă,

dar are un zâmbet frumos
care îi luminează fața.

Dar are tot timpul dureri.

Și probabil va lua medicamente
tot restul vieții.

Vreți să știți de ce?

Hadiza este o fată Chibok

și pe 14 aprilie 2014 a fost răpită

de teroriștii Boko Haram.

A reușit, totuși, să evadeze,

sărind din camionul care le luase pe fete.

Dar când a aterizat,
și-a rupt ambele picioare,

și a trebuit să se târască pe burtă
ca să se ascundă în tufișuri.

Mi-a spus că era terifiată
ca Boko Haram se vor întoarce după ea.

E una din cele 57 de fete care au scăpat
sărind din camion în acea zi.

Această poveste, evident, a făcut valuri

în toată lumea.

Oameni ca Michelle Obama,
Malala și alții

au protestat ridicând vocea,

și cam în același timp --
locuiam în Londra la acea vreme --

am fost trimisă de la Londra la Abuja
pentru Forumul Economic Mondial

pe care Nigeria îl găzduia
pentru prima oară.

Dar când am ajuns, era clar
că în oraș exista o singură știre.

Am pus presiune asupra guvernului.

Am pus întrebări dure
despre ceea ce vor face

pentru a aduce fetele înapoi.

Bineînțeles,

nu erau prea fericiți
cu întrebările noastre

și să spunem că ne-am primit
porția de „fapte alternative".

(Râsete)

Nigerieni influenți
ne-au spus atunci

că suntem naivi,

că nu înțelegem
situația politică din Nigeria.

Dar ne-au spus de asemenea

că povestea despre fetele Chibok

este o farsă.

Din păcate, povestea cu farsa a continuat

și încă mai există oameni
în Nigeria astăzi

care cred că fetele Chibok
nu au fost niciodată răpite.

Totuși am vorbit cu oameni ca aceștia --

părinți devastați,

care ne-au spus că în acea zi
când Boko Haram le-au răpit fiicele,

au fugit în pădurea Sambisa
după camioanele care le luaseră fiicele.

Erau înarmați cu săbii,
dar au fost forțați să se întoarcă

fiindcă Boko Haram aveau arme.

Timp de doi ani, inevitabil,
agenda știrilor a mers mai departe,

și timp de doi ani,

nu am auzit prea multe
despre fetele Chibok.

Toată lumea le credea moarte.

Dar în aprilie anul trecut,

am reușit să obțin această înregistrare.

Aici este o imagine din filmul

făcut de Boko Haram ca dovadă a vieții

și printr-o sursă
am obținut acest film.

Dar înainte de a-l putea publica,

a trebuit să călătoresc
în nord-estul Nigeriei

să vorbesc cu părinții, să-l verific.

Nu a trebuit să aștept
prea mult pentru confirmare.

Una dintre mame,
când a văzut filmul, mi-a spus

că dacă ar putea să intre în laptop

și să își scoată copilul din laptop,

ar face acest lucru.

Pentru cei care sunteți părinți,
ca mine, în public,

vă puteți imagina chinul

prin care trecea acea mamă.

Acest film a dus la începerea
negocierilor cu Boko Haram.

Și un senator nigerian mi-a spus
că datorită acestui film

au intrat în acele discuții,

pentru că ei credeau de mult
că fetele Chibok muriseră.

Douăzeci și una de fete au fost eliberate
anul trecut în octombrie.

Din păcate, aproape 200 dintre ele
încă sunt dispărute.

Trebuie să mărturisesc că nu am fost
un observator imparțial

în această poveste.

Sunt furioasă când mă gândesc
la oportunitățile irosite

pentru salvarea fetelor.

Sunt furioasă când mă gândesc
la ce mi-au spus părinții lor,

că dacă ar fi fost fiicele
unor oameni bogați și puternici,

ar fi fost găsite mult mai devreme.

Și sunt furioasă

că povestea cu farsa,

cred cu tărie,

a dus la întârziere;

este unul din motivele
întoarcerii lor cu întârziere.

Asta îmi arată
pericolul mortal al știrilor false.

Deci ce putem face în acest sens?

Există niște oameni deștepți,

ingineri deștepți la Google și Facebook,

care încearcă să utilizeze tehnologia
ca să oprească răspândirea știrilor false.

Dar dincolo de asta, cred
că toți cei de aici -- voi și eu --

avem un rol de jucat în asta.

Noi suntem cei care distribuim conținutul.

Noi suntem cei care distribuim
știrile online.

În epoca de azi, toți suntem publiciști

și avem responsabilități.

În munca mea de jurnalist,

eu controlez, eu verific.

Cred în intuiția mea,
dar pun întrebări dure.

De ce îmi spune această persoană povestea?

Ce au ei de câștigat
prin distribuirea acestei informații?

Au un scop ascuns?

Chiar cred că trebuie ca toți să începem
să punem întrebări mai dure

despre informațiile descoperite online.

Cercetarea arată că unii dintre noi
nu citesc decât titlurile

înainte de a distribui știrile.

Cine de aici a făcut asta?

Eu una am făcut.

Dar dacă

am înceta să luăm de bună
informația primită?

Dacă am sta să ne gândim
la consecința

informației pe care o dăm mai departe

și la potențialul ei de a incita
la violență sau ură?

Dacă am sta să ne gândim
la consecința din viața reală

a informației pe care o distribuim?

Mulțumesc mult că m-ați ascultat.