Povestirile, moștenirea identității noastre - Awele Makeba
-
0:14 - 0:19Sunt Awele, fiica lui Alice,
nepoata lui Ruth, -
0:20 - 0:23strănepoata mamei-mari Alice
și a lui Madir Corine, -
0:24 - 0:28stră-strănepoata Annei
și a lui Zitii Benyen. -
0:30 - 0:34Sper să-mi ating potențialul maxim
-
0:34 - 0:35ajutându-i pe alții.
-
0:37 - 0:43Tata obișnuia să-mi spună povești.
Zicea adesea: -
0:43 - 0:46„Vreau să știi cine ești și de unde vii.”
-
0:46 - 0:50„Te va ajuta să descoperi
cine trebuie să fii.” -
0:50 - 0:53„Așa că ascultă povestea asta,
m-ai auzit, mititico ?” -
0:53 - 0:55„N-o s-o găsești în cărți,”
-
0:55 - 0:58„învățătoarea n-o să ți-o spună,”
-
0:58 - 1:00„dar trebuie să înțelegi cine ești".
-
1:00 - 1:03Acesta a devenit un principiu călăuzitor
-
1:03 - 1:06în povestirile pe care am vrut să le spun.
-
1:06 - 1:09Povestiri despre moștenirea
identității noastre. -
1:10 - 1:13Tot timpul auzeam cum copiii sunt viitorul,
-
1:13 - 1:16dar ce înseamnă cu adevărat acest clișeu
-
1:16 - 1:18și cum îi pregătim pentru viitor ?
-
1:18 - 1:21Așa că am căutat povestiri despre tineri
-
1:21 - 1:24și despre moștenirea pe care o aduc
ca agenți ai schimbării, -
1:24 - 1:27puterea pe care o aveți
în acest moment. -
1:27 - 1:31Azi, 2 martie 1955...
-
1:31 - 1:36Povestirea pe care vreau să v-o spun
s-a întâmplat la această dată. -
1:36 - 1:42E vorba de Claudette Colvin,
o fată curajoasă, de 16 ani. -
1:42 - 1:46Toate detaliile se leagă între ele,
fiindcă acum o săptămână, în San Francisco, -
1:46 - 1:50elevii mei de la gimnaziu au jucat
o piesă scrisă de mine, -
1:50 - 1:53numită „Agenții schimbării".
-
1:53 - 1:56Aceasta începe cu reconstituirea
procesului „Plessy contra Ferguson”, -
1:56 - 1:58dintre 1892 și 1896,
-
1:58 - 2:01continuă
cu „Brown contra Comisia de învățământ” -
2:01 - 2:04și cu greva studenților
condusă de Barbara Rose Johns, -
2:04 - 2:07trece la cazul lui Claudette Colvin
și al boicotării autobuzelor din Montgomery -
2:07 - 2:11și se încheie în 1960, cu mișcarea
nonviolentă de ocupare a magazinelor, -
2:11 - 2:14condusă de studenți.
-
2:14 - 2:19Am să vă spun povestirea,
precum și felul -
2:19 - 2:23în care o folosesc ca studiu de caz.
-
2:24 - 2:26Am plătit biletul în față la șofer
-
2:26 - 2:28și m-am dus repede la ușa din spate
-
2:28 - 2:32cu restul copiilor de culoare,
ca șoferul să nu plece fără noi. -
2:32 - 2:36Plus că albilor nu le place
-
2:36 - 2:38să trecem pe lângă ei pe culoar.
-
2:38 - 2:41Când m-am urcat iar în autobuz,
partea pentru negri era plină, -
2:41 - 2:44așa că m-am așezat la mijloc.
-
2:44 - 2:47M-am așezat pe ultimul rând, în stânga,
chiar la geam, -
2:47 - 2:50fără să mă gândesc la ceva anume.
-
2:50 - 2:51„Bună !"
-
2:51 - 2:55N-o cunoșteam nici eu pe fata mai mare
de lângă mine, -
2:55 - 2:57așa că am continuat să privesc
pe fereastră. -
2:57 - 3:00Șoferul a mai oprit în câteva stații,
se tot urcau oameni, -
3:00 - 3:02albi și de culoare.
-
3:02 - 3:05Foarte curând nu mai erau locuri libere.
-
3:05 - 3:08„Cedați locurile!" a strigat șoferul,
și cei de culoare s-au ridicat în picioare. -
3:08 - 3:12Albii le-au luat locurile,
dar eu nu m-am ridicat. -
3:12 - 3:15Fata de lângă mine și celelalte două
de vizavi nu s-au ridicat nici ele. -
3:15 - 3:18Știam că nu stau în partea interzisă.
-
3:18 - 3:22„Hai mai repede, în picioare !",
și fata de lângă mine s-a ridicat imediat. -
3:22 - 3:25A rămas în picioare pe interval,
urmată de celelalte două fete. -
3:25 - 3:28Dar eu mi-am zis că asta
nu e partea interzisă. -
3:28 - 3:32Șoferul și-a ridicat privirile,
s-a uitat pe geam, în oglindă... -
3:33 - 3:37A oprit. O femeie însărcinată,
doamna Hamilton, s-a urcat în autobuz. -
3:37 - 3:41S-a dus repede în spate și s-a urcat,
neștiind că șoferul încearcă să mă oblige -
3:41 - 3:43să-mi cedez locul.
-
3:43 - 3:45S-a așezat chiar lângă mine.
-
3:45 - 3:48„Voi două, în picioare, ca să pot pleca !”
-
3:48 - 3:51„Dar domnu', am dat banu',
am plătit biletu',” -
3:51 - 3:53„e dreptul meu, știți,
prin Constituție...” -
3:53 - 3:57„Prin Constituție ?!
Ia să chem eu poliția.” -
3:57 - 4:01S-a dat jos, a făcut semn la doi polițiști
să oprească, și au venit. -
4:01 - 4:04S-au urcat în autobuz,
-
4:04 - 4:06s-au uitat la doamna Hamilton și au zis:
-
4:06 - 4:10„Voi două trebuie să vă ridicați,
ca să poată pleca șoferul." -
4:10 - 4:13„Dar domnu' polițist, am plătit.
Sunt însărcinată.” -
4:13 - 4:16„Dacă mă mișc acum,
o să mi se facă rău.” -
4:16 - 4:20„Domnu', și eu mi-am plătit biletu',
și e dreptu' meu constituțional.” -
4:20 - 4:22„Sunt cetățean american.”
-
4:22 - 4:25„Citiți amendamentele XIII și XIV
și-o să vedeți că așa e.” -
4:25 - 4:28„Cunosc legea. M-a învățat la școală
doamna profesoară.” -
4:28 - 4:31„Doamna ne-a predat Constituția,”
-
4:31 - 4:33„Carta Drepturilor,
Declarația de Independență,” -
4:33 - 4:37„discursul lui Patrick Henry,
pe care l-am învățat pe de rost.” -
4:37 - 4:41„Doamna ne iscodea mereu mintea,
ca să afle cum gândim.” -
4:41 - 4:46Zicea: „Cine ești ? Cine ești tu,
cel care stă acum pe scaun ?” -
4:46 - 4:50„Cel pe care oamenii cred că-l văd
din afară ?” -
4:50 - 4:54„Cine ești pe dinăuntru ? Cum gândești ?
Ce simți ? În ce crezi ?” -
4:54 - 4:57„Ai fi dispus să lupți
pentru ceea ce crezi,” -
4:57 - 5:01„chiar dacă cineva încearcă să te oprească
fiindcă ești diferit ?” -
5:01 - 5:05„Ții la copiii cu pielea cafenie ?”
-
5:05 - 5:07„Ești american ?”
-
5:07 - 5:10„Ce înseamnă să fii american ?”
-
5:10 - 5:13„Temă pentru diseară, un eseu numit
«Ce înseamnă să fii american ?»” -
5:13 - 5:16„Trebuie să știți cine sunteți, copii !"
-
5:16 - 5:19Doamna ne preda istorie și ne vorbea
despre evenimentele curente. -
5:19 - 5:23Spunea că doar așa vom înțelege
ce se întâmplă în jur -
5:23 - 5:25și vom putea să facem ceva.
-
5:25 - 5:27„Domnu', tot ce știu
e că-s sătulă de rasism” -
5:27 - 5:30„și că, dacă n-am nimic
pentru care merită să trăiesc,” -
5:30 - 5:32„n-am nimic
pentru care merită să mor !” -
5:32 - 5:34„Așa că dați-mi libertate
sau dați-mi moarte !” -
5:34 - 5:36„Nu-mi pasă !
Duceți-mă la închisoare !” -
5:36 - 5:38Au târât-o afară din autobuz.
-
5:38 - 5:43Apoi Claudette Colvin a fost împinsă
pe scaunul din spate al mașinii de poliție -
5:43 - 5:47și încătușată prin geam...
-
5:49 - 5:56În anul următor, pe 11 mai 1956,
Claudette Colvin a fost martorul principal -
5:56 - 6:00în cazul „Browder contra Gayle”,
judecat la un tribunal federal. -
6:00 - 6:05Ea, o fată de 18 ani, alte două femei
și doamna Browder... -
6:09 - 6:13Cazul lor, „Browder contra Gayle”,
a ajuns la Curtea Supremă a SUA. -
6:13 - 6:16Datorită cazului
„Brown contra Comisia de învățământ”, -
6:16 - 6:19a amendamentului XIV,
și a mărturiei sale impresionante, -
6:19 - 6:23știți bine ce a urmat.
-
6:25 - 6:27De ce nu cunoaștem această întâmplare ?
-
6:27 - 6:30Când vine vorba de boicotul din Montgomery,
-
6:30 - 6:32vorbim de Rosa Parks
și Martin Luther King, -
6:32 - 6:33care vor fi mereu venerați.
-
6:33 - 6:37Dar rolul pe care l-au jucat femeile
în această acțiune, -
6:37 - 6:40rolul lui Claudette, de luptătoare,
-
6:40 - 6:45ne învață niște lecții importante,
ce reclamă atenție. -
6:45 - 6:48Ce înseamnă să te implici,
-
6:48 - 6:53să fii un cetățean responsabil
într-o democrație ? -
6:53 - 6:57Să dai o lecție de curaj și loialitate ?
-
6:57 - 7:01De aceea spun povestiri despre tineri,
ca ei înșiși să poată analiza -
7:01 - 7:05ideile legate de identitate,
identitatea pe care și-o construiesc -
7:05 - 7:07și cea care le e impusă.
-
7:07 - 7:13Ce înseamnă să fii membru al societății ?
Cine are calitatea asta ? Cum ne revanșăm ? -
7:13 - 7:21Ce înseamnă rasa și violența în America,
dar cetăţenia participativă ? -
7:21 - 7:25Aceste povestiri îmi permit
să port conversații -
7:25 - 7:30despre ceea ce nu poate fi spus,
pe care multora le e teamă să le poarte. -
7:30 - 7:33Odată, in Eugene, Oregon, un elev
de gimnaziu, blond, cu ochi albaștri -
7:33 - 7:36m-a întrebat la sfârșitul piesei:
-
7:36 - 7:38„Dar, dna Awele, rasismul a dispărut, nu ?"
-
7:38 - 7:41Cum nu voiam să răspund în locul lui,
i-am spus: -
7:41 - 7:44„Întoarce-te spre cel de lângă tine
și vezi dacă poți” -
7:44 - 7:46„să vii cu dovezi".
-
7:46 - 7:48I-am lăsat să vorbească patru minute.
-
7:48 - 7:54Au început să povestească,
dând exemple de rasism din comunitate. -
7:54 - 7:58O liceană din San Francisco
mi-a scris așa: -
7:58 - 8:00„Aveam de gând să chiulesc,”
-
8:00 - 8:03„dar apoi au auzit că avem o întrunire,
așa că m-am dus.” -
8:03 - 8:06„După ce am ascultat discuțiile studenților
și v-am văzut piesa,” -
8:06 - 8:09„m-am gândit să-mi adun prietenii,”
-
8:09 - 8:13„să mergem la o adunare a conducerii
-
8:13 - 8:17și să cerem cursuri
pentru admiterea la facultate”. -
8:17 - 8:22Vă spun această povestire azi
în cinstea moștenirii lăsate de tinerii -
8:22 - 8:24care au fost înaintea noastră,
-
8:24 - 8:27pentru ca ei să devină repere
ale schimbărilor -
8:27 - 8:31pe care doreau să le producă,
-
8:31 - 8:33așa cum a fost Claudette Colvin.
-
8:33 - 8:38Fiindcă ea a anulat constituționalitatea
segregaționsimului din autobuzele -
8:38 - 8:41din Montgomery, Alabama.
-
8:41 - 8:42Vă mulțumesc.
-
8:42 - 8:44(Aplauze)
-
8:47 - 8:48Vă mulțumesc.
- Title:
- Povestirile, moștenirea identității noastre - Awele Makeba
- Description:
-
Povestitoarea și profesoara Awele Makeba îmbină istoria și artele spectacolului, pentru a spune o povestire impresionantă de pe vremea mișcării americane pentru drepturile civile.
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TED-Ed
- Duration:
- 09:02
Ariana Bleau Lugo commented on Romanian subtitles for Stories: Legacies of Who We Are - Awele Makeba | ||
Denise RQ commented on Romanian subtitles for Stories: Legacies of Who We Are - Awele Makeba | ||
Ariana Bleau Lugo commented on Romanian subtitles for Stories: Legacies of Who We Are - Awele Makeba | ||
Denise RQ commented on Romanian subtitles for Stories: Legacies of Who We Are - Awele Makeba | ||
Ariana Bleau Lugo approved Romanian subtitles for Stories: Legacies of Who We Are - Awele Makeba | ||
Ariana Bleau Lugo commented on Romanian subtitles for Stories: Legacies of Who We Are - Awele Makeba | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for Stories: Legacies of Who We Are - Awele Makeba | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for Stories: Legacies of Who We Are - Awele Makeba |
Ariana Bleau Lugo
Brilliant revision !! Thank you, Cristina.
Denise, please compare and learn on your long way to go.
Denise RQ
Thank you Cristina for reviewing my initial transcript. You did it much better than I did. I wasn't sure what Romanian words to use for 'sit-ins' as I studied all this information about their movement in English, but probably 'magazine' doesn't cover it all... I will keep on looking.
I will compare versions Ariana, as I always do. My way, clumsy or cumbersome, long or short, is indeed mine. I think you are a bit too patronizing instead of making me feel a bit more welcome. Mentoring implies constructive criticism where I am coming from. I am indeed trying.
Ariana Bleau Lugo
The truth always hurts a bit, no way going around it, Denise.
Learning from the best and owning our limitations can only benefit us all.
As I stated before, you are more than welcome to continue to do translations in Romanian, no matter how tough it is for the reviewers to pick up the slack and fix things for you. Just refrain from picking up revisions and we'll be fine. Happy translating!
Denise RQ
I think you got it wrong Ariana, I am happilly learning and improving by myself;
very little help from the Romanian LC.
In my particular case, you were, and still are, rather solely interested to make the lack of skills(?)repeatedly clear, than exclusively and professionally point at them when the case(s) [no matter how often and how many you encounter] or help in any way.
I will once more kindly remind you that your job as reviewer gives you the chance to return work for improvements, most likely accompanied by real tips and listed translation-oriented comments.
I am positive this site policy is that to be done devoid of personal opinions, irrespective of the 'truth' you think you placed in them, and especially if they were meant to come as more than impolite.
Ariana Bleau Lugo
Denise, trust me, I would return your work if I had hope you could improve it on your own.
In the most polite and kind way, I wish you the very best.