Cum să transformi protestul într-o schimbare puternică - Eric Liu

Vezi întreaga lecţie la: http://ed.ted.com/lessons/how-to-turn-protest-into-powerful-change-eric-liu

Trăim într-o eră a protestului. În campusuri sau pieţe publice, pe străzi şi în reţelele sociale protestatari din toată lumea contestă status-quo-ul. Deşi deseori necesar, e oare protestul suficient? Eric Liu subliniază trei strategii pentru a trece paşnic de la conştientizare la acțiune și de la protes la putere politică de durată.

Lecţie de Eric Liu, animaţie de Sarah Saidan.

Trăim într-o eră a protestului.

În campusuri sau pieţe publice,

pe străzi şi în reţelele sociale

protestatari din toată lumea
contestă status-quo-ul.

Protestul poate propulsa probleme
pe agenda naţională sau globală,

poate denunţa tirani,

poate trezi persoane care au fost
destul timp spectatori ai vieţii civile.

Deşi deseori necesar,
e oare protestul suficient?

Gândeşte-te la Primăvara Arabă.

Peste tot în Orientul Mijlociu,

cetăţeni protestatari
au reuşit să detroneze dictatori.

Apoi, însă,

locul gol a fost deseori ocupat
de către cei mai militanţi şi violenţi.

Protestul poate genera
schimbare pozitivă de durată

când e urmat în egală măsură
de un efort pasionat,

pentru mobilizarea alegătorilor,

să voteze,

să înţeleagă guvernarea

şi să o facă mai incluzivă.

Iată trei strategii centrale de trecere
paşnică de la conştientizare la acţiune

şi de la protest
la putere politică durabilă.

Unu, extinde cadrul posibilului,

doi, alege o luptă definitorie,

şi trei, găseşte o victorie timpurie.

Să începem cu extinderea cadrului
posibilului.

Cât de des ai auzit
ca răspuns la o idee politică:

,,Asta n-o să se întâmple niciodată"?

Când auzi pe cineva spunând asta,

ei încearcă să definească barierele
imaginaţiei tale civice.

Cetăţeanul puternic se străduieşte
să lărgească aceste bariere,

să întrebe cum ar fi dacă -

dacă ar fi posibil?

Cum ar fi dacă destule puteri -

puterea oamenilor, idei,
bani, norme sociale -

s-ar alinia să o înfăptuiască?

Punându-ţi întrebarea asta

şi neluând de bune toate chichiţele
politicii convenţionale

este primul pas spre convertirea
protestului în putere.

Dar asta necesită certitudinea a ce va fi
dacă am avea, să zicem,

un guvern naţional redus considerabil,

sau, în contrast, un sistem de sănătate
mare şi unic-plătitor,

un mod de pedepsire a corporaţiilor
pentru nelegiuirile lor,

sau, în schimb, o cale să le eliberăm
de normele apăsătoare.

Asta ne aduce la a doua strategie,
alegerea unei lupte definitorii.

Toată politica e despre contraste.

Puţini gândim viaţa civică
în mod abstract.

Noi gândim lucrurile ca o alinare
comparativ cu altceva.

Cetăţenii puternici setează termenii
acelui contrast.

Asta nu înseamnă să fii antisocial.

Înseamnă doar că te gândeşti la
o dezbatere pe care o vrei în termenii tăi

decât la o problemă care captează esenţa
schimbării pe care o vrei.

Asta au făcut activiştii care cereau
un salariu minim de 15$ în S.U.A.

Ei nu pretind că cei 15$ singuri
pot rezolva inegalitatea,

dar cu acest ambiţios
şi discutabil obiectiv,

pe care l-au atins înâi în Seattle
şi apoi mai departe,

au forţat o dezbatere mult mai mare
despre dreptate economică şi prosperitate.

Au extins cadrul posibilului,
prima strategie,

și au creat un contrast ascuţit
şi emblematic, a doua strategie.

Atunci, a treia strategie cheie, ar fi
căutarea şi obţinerea victoriei timpurii.

O victorie timpurie, chiar dacă nu e
la fel de ambiţioasă ca obiectivul final,

creează momentum,

schimbând
ceea ce oamenii cred că e posibil.

Mişcarea de solidaritate,

ce a organizat muncitori din Polonia
Războiului Rece s-a născut aşa,

întâi, cu greve la şantierele navale
locale în 1980 forţând concesiuni,

apoi, întreg deceniul următor,

cu un efort răspândit naţional
a ajutat la detronarea

guvernului comunist din Polonia.

Obţinerea victoriilor timpurii a creat
un ciclu de răspunsuri pozitive,

o contagiune, o credinţă, o motivaţie.

E nevoie de factori de presiune politică,

folosind media pentru schimbarea poveştii,

afirmând argumente în public,

convingând vecinii sceptici
unul câte unul.

Niciuna din ele nu e la fel de sexy
ca un protest,

dar asta e istoria
Mişcării Drepturilor Civile în S.U.A.,

a Independenţei Indiene,

a auto-determinării cehe.

Nu doar un triumf brusc şi singular,

ci lungul, greoiul târâş.

Nu trebuie să fii cineva special
să faci parte din acest altoi,

să extinzi cadrul posibilului,

să alegi o luptă definitorie,

sau să obţii o victorie timpurie.

Trebuie doar să fii un participant
şi să trăieşti ca un cetăţean.

Spiritul protestului e puternic.

La fel e şi să te arăţi după protest.

Poţi fi co-creatorul
a ceea ce urmează.