Cum decide creierul ce este frumos

Anjan Chatterjee folosește instrumente din psihologia evoluționistă și din neuroștiința cognitivă pentru a studia unul din cele mai captivante concepte din natură: frumusețea. Aflați mai multe despre știința care ne spune de ce ne captivează anumite configurații de linii, forme și culori, în această fascinantă călătorie în adâncul creierului nostru.

Este anul 1878.

Sir Francis Galton
ține un discurs remarcabil.

Vorbește la Institutul antropologic
din Marea Britanie și Irlanda.

Cunoscut pentru munca de pionierat
în domeniul inteligenței umane,

Galton este un polimat.

Este explorator,

antropolog,

sociolog,

psiholog

și statistician.

Este de asemenea eugenist.

În acest discurs,

el prezintă o nouă tehnică
prin care poate combina fotografii

și produce portrete compuse.

Această tehnică poate caracteriza
diferite tipuri de oameni.

Galton crede că, prin combinarea
fotografiilor unor criminali violenți,

va descoperi fața criminalității.

Dar spre surpriza lui,

portretul compus pe care l-a produs

este frumos.

Surprinzătoarea descoperire a lui Galton
naște întrebări adânci:

Ce este frumusețea?

De ce unele asocieri de linii,
forme și culori ne încântă atât?

În toată istoria omenirii,

aceste întrebări au fost abordate
pe baza logicii și speculațiilor.

Dar în ultimele câteva decenii,

oamenii de știință
au abordat chestiunea frumuseții

folosind idei din psihologia evoluționistă
și instrumente din neuroștiință.

Începem să zărim acel de ce
și acel cum al frumuseții,

cel puțin despre ce înseamnă ea
pentru forma și fața umană.

Și în acest proces,

dăm peste niște surprize.

Când vine vorba
să vedem frumusețea celorlalți,

deși această decizie este cu siguranță
subiectivă pentru individ,

ea este reprezentată de factori
ce contribuie la supraviețuirea grupului.

Multe experimente au arătat

că sunt câțiva parametri care contribuie
la atractivitatea unei fețe.

Aceștia includ media, simetria
și efectele hormonilor.

Haideți să le luăm pe rând.

Constatarea lui Galton

că fețele compuse sau medii
sunt de obicei mai atractive

decât fiecare față individuală
care contribuie la medie

a fost reprodusă de multe ori.

Această constatare de laborator
se potrivește cu intuiția multor oameni.

Fețele obișnuite reprezintă
tendința centrală a unui grup.

Oamenii cu trăsături mixte
reprezintă diferite populații

și probabil dețin
o diversitate genetică mai mare

și adaptabilitate la mediul înconjurător.

Mulți oameni consideră
indivizii din rase mixte atrăgători

și familiile consangvine mai puțin.

Al doilea factor
care contribuie la frumusețe e simetria.

Oamenii cred că fețele simetrice
sunt mai atractive decât cele asimetrice.

Anomaliile de dezvoltare
sunt adesea asociate cu asimetria.

Iar la plante, animale și oameni,

asimetriile apar adesea
de la infecțiile cu paraziți.

Simetria, se pare,

este un indicator al sănătății.

În anii 1930,

un om pe nume Maksymilian Faktorowicz

a recunoscut
importanța simetriei pentru frumusețe

când a proiectat micrometrul de frumusețe.

Cu acest instrument

putea să măsoare
defecte asimetrice minore,

pe care apoi le putea retușa
cu produsele vândute de compania lui,

numită în mod strălucit după el,
Max Factor,

care, după cum știți, e printre
cele mai faimoase mărci din lume

pentru ,,retușare".

Al treilea factor
care contribuie la atractivitatea facială

este efectul hormonilor.

Iar aici, trebuie să mă scuzați
pentru încadrarea comentariilor

în normele heterosexuale.

Dar estrogenul și testosteronul
joacă roluri importante

în formarea trăsăturilor
pe care le găsim atractive.

Estrogenul produce trăsături
care semnifică fertilitate.

Bărbații sunt în special atrași de femeile

care au atât elemente de tinerețe,
cât și de maturitate.

O față care este prea copilăroasă
poate însemna că fata încă nu e fertilă,

așa că bărbații le găsesc atractive

pe femeile cu ochi mari,
buze pline și bărbii înguste

ca indicatori ai tinereții,

și pomeți înalți
ca indicatori ai maturității.

Testosteronul produce trăsături pe care
le considerăm tipic masculine.

Acestea includ sprâncene mai groase,

obraji mai subțiri

și maxilare mari, pătrate.

Dar iată o ironie fascinantă.

La multe specii,

probabil,

testosteronul suprimă sistemul imunitar.

Așa că ideea că infuzia de testosteron
te face să pari în formă

nu prea are sens.

Aici, logica este dată peste cap.

În loc de condiție fizică bună,

oamenii de știință invocă un handicap.

Cel mai citat exemplu de handicap

este coada păunului.

Această coadă frumoasă, dar greoaie,
nu prea îl ajută pe păun

să evite prădătorii

și să se apropie de păunițe.

De ce ar evolua
un accesoriu așa extravagant?

Chiar și Charles Darwin,

într-o scrisoare din 1860 către Asa Gray,

scria că vederea cozii unui păun
îl îmbolnăvea fizic.

El nu o putea explica
prin teoria selecției naturale,

și din această frustrare

a dezvoltat teoria selecției sexuale.

După părerea lui,

etalarea cozii de păun
este o seducție sexuală,

și această seducție înseamnă
că este mai probabil să se împerecheze

și să facă pui.

Acum, varianta modernă
a acestui raționament

este că păunul își expune de asemenea
și sănătatea în fața păuniței.

Doar organismele care sunt în formă
își permit să-și folosească resursele

pentru a menține un accesoriu
așa extravagant.

Doar bărbații foarte în formă își permit
prețul perceput de testosteron

pe sistemul lor imunitar.

Și prin analogie, gândiți-vă la faptul că

doar bărbații foarte bogați își permit
să plătească peste 10,000 $ pe un ceas

ca etalon al bunăstării financiare.

Acum, mulți oameni aud acest tip
de pretenții evoluționare

și cred că ele înseamnă că, într-un fel,
ne căutăm în mod inconștient

parteneri care sunt sănătoși.

Iar eu cred că această idee
este probabil greșită.

Adolescenții și adulții tineri
nu sunt tocmai recunoscuți pentru decizii

bazate pe aspecte legate de sănătate.

Dar nici nu trebuie să fie așa

și o să vă explic de ce.

Imaginați-vă o populație

în care oamenii
au trei tipuri de preferințe:

pentru verde, portocaliu și roșu.

După părerea lor,

aceste preferințe
nu au de-a face cu sănătatea;

le place ceea ce le place.

Dar dacă ar fi cazul
ca aceste preferințe să fie asociate

cu diferite posibilități
de a produce urmași -

să spunem la o rată de 3:2:1 -

atunci în prima generație,

ar fi 3 verzi la 2 portocalii la 1 roșu,

și în fiecare generație următoare,

proporția de verde ar crește,

astfel că în 10 generații,

98% din această populație
ar avea preferință pentru verde.

Acum, un om de știință care vine
și testează această populație

descoperă că preferința pentru verde
este universală.

Deci ideea acestui mic exemplu abstract

este că, în timp ce preferințele
pentru trăsături fizice specifice

pot fi arbitrare pentru individ,

dacă aceste trăsături se moștenesc

și sunt asociate
cu un avantaj reproductiv,

de-a lungul timpului,

ele devin universale pentru grup.

Deci ce se întâmplă în creier
când vedem oameni frumoși?

Fețele atractive activează
părți din cortexul nostru vizual

din spatele creierului,

o zonă numită girusul fusiform,

care este special ajustată
să analizeze fețe,

și o zonă adiacentă
numită complexul lateral occipital,

care este special ajustată
să analizeze obiecte.

În plus,

fețele atractive activează
zone din centrii recompensei și plăcerii

din fața și din adâncul creierului,

iar acestea includ zone cu nume complicate

ca striatum ventral,

cortex orbitofrontal

și cortex prefrontal ventromedial.

Creierul nostru vizual
care este ajustat să analizeze fețe

interacționează cu centrii plăcerii

care susțin experiența frumuseții.

Uimitor, în timp ce noi toți
suntem captivați de frumusețe

fără știrea noastră,

și frumusețea este captivată de noi.

Creierul nostru
reacționează la fețe frumoase

chiar dacă nu ne gândim la frumusețe.

Am făcut un experiment
în care oamenii au văzut o serie de fețe,

și la un moment dat,

au trebuit să decidă dacă două fețe
erau la fel sau erau persoane diferite.

Chiar și în această situație,

fețele atractive au generat
activitate intensă în cortexul vizual,

cu toate că ei se gândeau
la identitatea persoanei

și nu la frumusețea acesteia.

Un alt grup a găsit în mod similar
răspunsuri automate la frumusețe

în centrii noștri de plăcere.

Luate împreună, aceste studii sugerează

că creierul nostru reacționează automat
la frumusețe

legând vizualul de plăcere.

Acești detectori de frumusețe, se pare,

sună mereu când vedem frumusețea,

indiferent la ce ne gândim.

Avem de asemenea fixat în creier
stereotipul ,,frumos înseamnă bun".

Prin cortexul orbitofrontal,

se suprapune activitatea neurală

ca răspuns la frumusețe și bunătate,

și asta se întâmplă chiar și când
oamenii nu se gândesc în mod explicit

la frumusețe sau bunătate.

Din reflex, creierul nostru
pare să asocieze frumusețea cu binele.

Și această asociere reflexă
poate fi factorul biologic

pentru efectele sociale ale frumuseții.

Oamenii atractivi
primesc tot felul de avantaje în viață.

Ei sunt considerați mai inteligenți,

mai de încredere,

sunt plătiți mai bine
și pedepsiți mai puțin,

chiar și atunci când
astfel de aprecieri nu se justifică.

Acest gen de observații
ne arată partea urâtă a frumuseții.

În laboratorul meu, am descoperit recent

că oamenii cu anomalii faciale minore
și cu diformități

sunt considerați mai puțin buni,
mai puțin amabili,

mai puțin inteligenți,
mai puțin competenți și muncitori.

Din nefericire, avem și un stereotip:
,,diform înseamnă rău".

Acest stereotip este probabil
exploatat și amplificat

de imagini din cultura populară,

în care diformitățile faciale
sunt adesea folosite drept modele

pentru a descrie
o persoană cu caracter reprobabil.

Trebuie să înțelegem
acest tip de prejudecăți implicite

dacă vrem să le depășim

și să ne îndreptăm spre o societate
în care tratăm oamenii corect,

pe baza comportamentului lor
și nu a felului cum arată din întâmplare.

Vreau să vă las cu un ultim gând.

Frumusețea e o producție neterminată.

Așa-numitele atribute universale
ale frumuseții

au fost selectate în cei aproape
două milioane de ani din Pleistocen

Viața era dezgustătoare, bestială,
în urmă cu foarte mult timp.

Criteriile de selecție
pentru succesul reproductiv de atunci

nu mai sunt valabile astăzi.

De exemplu,

paraziții nu mai reprezintă
o cauză principală a morții oamenilor,

cel puțin nu în lumea
dezvoltată tehnologic.

De la antibiotice la chirurgie,

de la contracepție
la fertilizare in vitro,

filtrele pentru succesul reproductiv
s-au relaxat.

Și în aceste condiții relaxate,

preferințele și combinațiile trăsăturilor
sunt libere să devieze

și să devină mai variate.

Chiar dacă afectăm profund
mediul înconjurător,

medicina modernă și inovația tehnologică

afectează profund

însăși esența a ceea ce înseamnă
să fii frumos.

Natura universală a frumuseții se schimbă

chiar în timp ce noi schimbăm universul.

Mulțumesc.