De ce visăm? - Amy Adkins

Vezi lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/why-do-we-dream-amy-adkins

În mileniul III î.Hr., regii mesopotamieni își înregistrau și interpretau visele pe tăblițe de ceară. Încă de atunci, încercăm să înțelegem de ce visăm. Deși încă nu avem răspunsuri definitive, avem teorii. Amy Adkins prezintă cele mai probabile șapte motive care ar putea explica de ce visăm.

În mileniul al III-lea î.Hr.,

regii mesopotamieni își notau
și interpretau visele pe tăblițe de ceară.

O mie de ani mai târziu,

egiptenii antici
au scris o carte a viselor

listând peste 100 de vise
și interpretările lor.

De atunci,

nu am încetat să încercăm
să înțelegem de ce visăm.

După multe cercetări,

progres tehnologic

și perseverență,

încă nu avem răspunsuri certe,
însă avem niște teorii interesante.

Visăm ca să ne îndeplinim dorințele.

La începutul anilor 1900,

Sigmund Freud a sugerat că dacă visele
noastre, inclusiv coșmarurile,

sunt o colecție de imagini
din viața noastră cotidiană conștientă,

ele au și interpretari simbolice

asociate cu îndeplinirea
dorințelor subconștiente.

Freud a teoretizat că tot ce ne amintim
când ne trezim dintr-un vis

este o reprezentare simbolică

a gândurilor, impulsurilor și dorințelor
noastre primitive inconștiente.

Freud credea că analizând
aceste elemente amintite,

conținutul inconștient
va fi relevat minții conștiente,

iar problemele psihologice
derivate din reprimare

ar putea fi analizate și rezolvate.

Visăm ca să ne amintim.

Ca să creștem performanța
anumitor sarcini mentale,

somnul e de ajutor,

dar dacă și visăm e și mai bine.

În 2010, cercetătorii au aflat

că subiecții se descurcau mult mai bine
să treacă printr-un labirint 3D complex

după ce dormeau și îl visau
înainte de a doua încercare.

De fapt, s-au descurcat de 10 ori mai bine

decât cei care doar
s-au gândit la labirint,

și cei care au dormit, dar nu l-au visat.

Cercetătorii teoretizează
că anumite procese ale memoriei

au loc doar când dormim,

iar visele sunt un semnal
că aceste procese au loc.

Visăm ca să uităm.

În arhitectura creierului

sunt 10.000 trilioane
de conexiuni neuronale.

Acestea sunt create de toate lucrurile
pe care le gândim și le facem.

Învățarea inversă, o teorie
neurobiologică din 1983,

susține că în timpul somnului,
și mai ales în timpul ciclului REM

neocortexul verifică
aceste conexiuni neuronale

și le elimină pe cele
care nu sunt necesare.

Fără acest proces de dezvățare,

care rezultă în urma viselor,

creierul ar deveni depășit
de conexiunile

și gândurile inutile
care întrerup gândirea

de care avem nevoie când suntem treji.

Visăm ca să ne păstrăm creierul activ.

Teoria activării continue presupune
că visele rezultă din nevoia creierului

de a consolida constant
și de a crea amintiri pe termen lung

pentru a funcționa corect.

Când cantitatea de informații externe
scade sub un anumit nivel,

ca atunci când dormim,

creierul declanșează automat

generația de date stocate în creier

manifestată sub formă
de gânduri și sentimente

trăite în vis.

Altfel spus,

visele pot fi un economizor de ecran
pe care creierul îl activează

pentru a nu se închide complet.

Visăm ca să repetăm.

Visele ce implică situații periculoase
și amenințătoare sunt foarte comune

iar teoria instinctului primitiv
al depozitării multiple

susține că conținutul visului
este semnificativ scopului său.

Fie că este o noapte plină de anxietate,
fiind alergat de urs în pădure,

sau lupte cu un ninja
pe o alee întunecată,

aceste vise îți permit să-ți exersezi
instinctele de fugă sau luptă

și le ține pregătite în caz că
vei avea nevoie de ele în viața reală.

Dar nu trebuie mereu să fie neplăcut.

De exemplu,
visele cu vecinul atrăgător

îți antrenează instinctului reproducător.

Visăm ca să vindecăm.

Neurotransmițătorii stresului
din creier sunt mai puțin activi

în timpul perioadei REM de somn,

chiar și în timpul viselor
cu experiențe traumatice,

fapt ce i-a determinat
pe cercetători să teoretizeze

că scopul viselor este să diminueze
experiențele neplăcute

pentru a permite vindecarea psihologică.

Retrăirea evenimentelor traumatice
în vise, unde stresul mental este scăzut

oferă o perspectivă mai clară

și abilitatea mărită de a le procesa
în moduri sănătoase psihologic.

Persoanele cu tulburări de dispoziție
și TSPT au adesea tulburări de somn.

Cercetătorii cred că lipsa viselor

poate fi un factor ce contribuie
la boala acestora.

Visăm ca să rezolvăm probleme.

În vise, nefiind constrânși de realitate

și regulile logicii convenționale,
mintea creează scenarii nelimitate

ca să te ajute să înțelegi probleme

și să găsești soluții
pe care nu le consideri când ești treaz.

John Steinbeck l-a numit
comitetul somnului,

iar cercetătorii au demonstrat

eficacitatea visatului
pentru rezolvarea problemelor.

În acest mod,
chimistul August Kekule

a descoperit
structura moleculei de benzen,

și este motivul pentru care uneori
cea mai bună soluție a unei probleme

este să tragi un pui de somn.

Acestea sunt doar câteva
dintre cele mai importante teorii.

Pe măsură ce tehnologia îmbunătățește
capacitatea de înțelegere a creierului,

este posibil ca într-o zi

să descoperim
raționamentul acestora.

Dar până atunci,
va trebui să continuăm să visăm.