12 adevăruri pe care le-am învățat de la viață și scris

Cu câteva zile înainte să împlinească 61 de ani, scriitoarea Anne Lamott a decis să scrie tot ce știa ea cu adevărat. Plonjează în nuanțele ființei umane care trăiește într-o lume confuză, frumoasă și emoționată, oferind înțelepciunea ei tipică de afirmare a vieții și a umorului despre familie, scris, semnificația lui Dumnezeu, moarte și multe altele.

Nepotul meu de șapte ani
doarme chiar în camera de lângă mine,

și în multe dimineți se trezește

și spune:

„Știi, asta ar putea fi cea mai bună zi.”

Alte ori, în mijlocul nopții,

începe să strige cu o voce tremurătoare:

„Nana, odată te vei îmbolnăvi
și vei muri?”

Cred că asta îmi spune mie
și majorității oamenilor pe care îi cunosc

că suntem un amestec
de anticipare fericită

și teamă.

Așa că înainte de cea de-a 61 aniversare,

am decis să fac o listă
cu tot ce știu sigur.

Este atât de puțin adevăr
în cultura populară,

și e bine să fii sigur de câteva lucruri.

Spre exemplu, nu mai am 47 de ani,

cu toate că asta e vârsta pe care o simt

și vârsta care îmi place să cred că o am.

Când era aproape de 80 de ani,
prietenul meu Paul spunea

că se simțea ca un tânăr
cu o mare problemă.

(Râsete)

Adevărata noastră persoană
este în afara timpului și spațiului,

dar uitându-mă la documente,

pot să văd că m-am născut în 1954.

Sinele meu este în afara
timpului și spațiului.

Nu are vârstă.

Sunt fiecare vârstă pe care am avut-o,
la fel și voi,

deși nu pot să nu menționez

că poate ar fi fost mai bine
dacă nu urmam

regulile din anii '60
pentru îngrijirea pielii

care implicau obținerea
unui bronz accentuat

în timp ce stăteam
„îmbibată” în ulei de bebeluși,

bronzându-mă în luciul scutului
reflectorizant al foliei de aluminiu.

(Râsete)

Totuși, a fost atât de eliberator
să înfrunt adevărul

că nu mai sunt de mult timp
la vârsta mijlocie,

încât am decis să scriu
fiecare lucru adevărat pe care îl știu.

Oamenii se simt cu adevărat constrânși
și copleșiți în zilele noastre,

și continuă să mă întrebe
ce este adevărat.

Așa că sper ca lista mea de lucruri
de care sunt aproape sigură

să poată oferi
câteva instrucțiuni de bază

pentru toți cei care se simt
copleșiți sau încolțiți.

Unu:

primul și cel mai adevărat lucru
este că tot adevărul e un paradox.

Viața este atât un cadou prețios
și inexplicabil de frumos,

cât și imposibilă,
pe partea încarnării lucrurilor.

A fost o combinație foarte rea

pentru cei ce s-au născut
foarte sensibili.

Este atât de greu și de ciudat
că uneori ne întrebăm

dacă suntem pedepsiți.

Dar se umple simultan cu dulceață
și frumusețe sfâșietoare.

sărăcie disperată,

inundații și copii și acnee și Mozart,

toate amestecate la un loc.

Nu cred că ăsta e un sistem ideal.

(Râsete)

Doi: aproape totul va funcționa din nou

dacă e deconectat pentru câteva minute --

(Râsete)

(Aplauze)

inclusiv voi.

Trei: nu e aproape nimeni
cu excepția voastră

care să vă ajute pe termen lung,

doar dacă nu așteptați vreun organ.

Nu se poate cumpăra, obține sau programa
seninătatea și liniștea sufletească.

Acesta este cel mai oribil adevăr
și mă supără mult.

Dar este o muncă interioră,

și noi nu putem oferi pace
sau o îmbunătățire durabilă

oamenilor pe care îi iubim
cel mai mult pe lume.

Ei trebuie să își găsească propriile căi,

propriile răspunsuri.

Nu poți fugi după copiii tăi adulți

cu cremă solară și ChapStick
în călătoria eroilor lor.

Trebuie să îi eliberezi.

Este lipsă de respect să nu faci asta.

Și dacă este problema altcuiva,

voi oricum nu aveți răspunsul.

(Râsete)

Ajutorul nostru de obicei
nu este foarte folositor.

Ajutorul nostru e de multe ori toxic.

Și ajutorul reflectă partea luminoasă
a controlului.

Încetează să ajuți atât de mult.

Nu-i copleși pe toți
cu ajutorul și bunătatea ta.

(Râsete)

(Aplauze)

Asta ne aduce la numărul patru:

Toată lumea e înșelată,
rănită, dezgustată și speriată,

chiar și oamenii care par
că le au pe toate.

Ei ți se aseamănă,
mai mult decât poți crede,

deci încercați să nu comparați
trăirile voastre cu ale altora.

Doar le veți face mai rele decât sunt.

(Râsete)

De asemenea, nu poți salva, repara
sau elibera pe nimeni

sau să încerci să faci pe cineva
să nu mai bea.

Ce m-a ajutat să mă trezesc
și să nu mai beau acum 30 de ani

a fost catastrofa comportamentului
și gândirii mele.

Așa că am cerut ajutorul unor prieteni

și am apelat la o putere mai mare.

Un acronim pentru GOD (Dumnezeu)
e „Gift Of Desperation”,

Darul Disperării,

sau cum spune un prieten ce nu mai bea,

la sfârșit mă deterioram mai repede
decât puteam să îmi reduc standardele.

(Râsete)

Așa că Dumnezeu ar putea însemna,
în acest caz,

„sunt în pană de idei bune.”

În timp ce reparând, salvând
și încercând să eliberezi e inutil,

îngrijirea personală radicală e cuantă,

și radiază în afara ta în atmosferă

ca o gură de aer curat.

Este un cadou uriaș pentru lume.

Când oamenii răspund:
„Ei bine, nu e plină de ea însăși?”,

doar zâmbește oblic ca Mona Lisa

și fă câte o ceașcă bună de ceai
pentru amândoi.

Să fii plin de afecțiune
pentru propria persoană capricioasă,

egoistă, irascibilă, enervantă,

este acasă.

Aici începe pacea mondială.

Numărul cinci:

Ciocolata cu 75% cacao
nu este de fapt un aliment.

(Râsete)

Cea mai bună utilizare este
ca momeală la capcanele de șarpe

sau ca să echilibrezi
picioarele scaunelor.

Nu a fost niciodată gândită
să fie considerată comestibilă.

Numărul șase:

(Râsete)

scrisul.

Fiecare scriitor a scris
prima dată lucrări groaznice,

dar și-a păstrat fundul pe scaun.

Acesta e secretul vieții.

Asta e probabil diferența principală
dintre voi și ei.

Ei doar o fac.

Fac o înțelegere cu ei înșiși.

O fac ca o datorie de onoare.

Ei spun povești care le vin

într-o zi, puțin câte puțin.

Când fratele meu mai mare
era în clasa a IV-a,

trebuia să facă o lucrare despre păsări
până ziua următoare,

dar el nu a început.

Așa că tatăl meu s-a așezat lângă el
cu o carte Audubon,

hârtie, creioane și ținte,

pentru aceia dintre voi care sunteți
mai puțin tineri și vă amintiți de ținte,

și i-a spus fratelui meu:

Doar ia pasăre cu pasăre, prietene.

Doar citește despre pelicani

și apoi scrie despre pelicani
din perspectiva ta.

Apoi caută despre pițigoi

și spune-ne și nouă despre ei
cu cuvintele tale.

Și apoi gâștele.

Așa că cele două lucruri importante
despre scris sunt: pasăre cu pasăre

și primele lucrări cu adevărat groaznice.

Dacă nu știi de unde să începi,

amintește-ți că fiecare lucru
care ți se întâmplă este al tău

și poți să-l spui.

Dacă oamenii vor să scrii
mai călduros despre ei,

ar fi trebuit să se comporte mai bine.

(Râsete)

(Aplauze)

Te vei simți groaznic
dacă te vei trezi într-o zi

și niciodată nu ai scris lucrurile

care sunt scoase din inima ta:

poveștile tale, amintirile,
viziunile și cântecele,

adevărul tău,

versiunea ta asupra lucrurilor

cu propria ta voce.

Asta e tot ce trebuie să oferi,

și de asemenea, este motivul
pentru care te-ai născut.

Șapte: publicațiile și succesele
creative temporare

sunt lucruri după care trebuie
să te redresezi.

Ele omoară atâția oameni.

O să te rănească, o să-ți facă rău
și o să te schimbe

în moduri pe care nu poți
să ți le imaginezi.

Cei mai degradați și mai răi oameni
pe care i-am cunoscut vreodată

sunt scriitorii bărbați
care au avut mari best sellere.

Și totuși, întorcându-ne la numărul unu,
că tot adevărul e un paradox,

e de asemenea un miracol
să ți se publice munca,

să îți faci poveștile citite și auzite.

Doar încearcă să te izbești
ușor de fantezia

că publicarea te va vindeca,

că va umple găurile de brânză elvețiană
din interiorul tău.

Nu poate.

Nu o va face.

Dar scrisul poate.

Poate și faptul că ești într-un cor
sau într-o formație,

și dacă faci picturi murale
pentru comunitate sau studiezi păsările

sau dacă îngrijești câinii bătrâni
pe care nimeni nu îi vrea.

Numărul opt: familiile.

Familiile sunt dure, dure, dure,

nu contează cât de dragi
și uimitoare pot fi ele.

Din nou, uitați-vă la numărul unu.

(Râsete)

La reuniunile de familie când brusc
îți vine să ucizi sau să te sinucizi --

(Râsete)

Amintește-ți că în toate cazurile,

este un miracol că oricare dintre noi,
am fost concepuți și născuți.

Pământul este o școală a iertării.

Începe cu propria iertarea,

și apoi vei putea, de asemenea,
să începi și la cină.

În felul ăsta, poți face această muncă
în pantaloni confortabili.

(Râsete)

Când William Blake a zis că suntem aici

pentru a învăța să suportăm
greșelile din iubire,

el a știut că familia poate fi
o parte intimă a acesteia,

inclusiv când vrei să fugi țipând
pentru mica ta viață frumoasă.

Dar îți promit că te descurci.

Poți să o faci, Cenușăreaso,
poți să o faci

și vei fi uimită.

Nouă: mâncare.

Încearcă să te descurci mai bine.

Cred că știi ce vreau să zic.

(Râsete)

Numărul zece:

(Râsete)

harul.

Harul e WD-40 spiritual

sau aripi de apă.

Misterul harului e că Dumnezeu îi iubește
pe Henry Kissinger și pe Vladimir Putin

și pe mine

exact la fel de mult cum El sau Ea
îl iubește pe noul lor nepot.

Imaginează-ți.

(Râsete)

Mișcarea harului e cea care ne schimbă,
ne vindecă

și ne vindecă lumea.

Pentru a invoca harul, spune „Ajutor",
și apoi rămâi pe loc.

Harul te găsește exact acolo unde ești,

dar nu te lasă acolo unde te-a găsit.

Și harul nu va arăta
ca și Casper, fantoma prietenoasă,

din păcate.

Dar telefonul va suna
sau vei primi corespondența,

apoi în ciuda tuturor probabilităților,

îți vei recăpăta simțul umorului.

Râsul e cu adevărat oxigen sfânt.

Ne ajută să respirăm din nou și din nou

și ne dă înapoi pe noi înșine,

și asta ne dă încredere
în viață și în celălalt.

Și amintește-ți:
harul mereu „lovește” ultimul.

Unsprezece: Dumnezeu înseamnă
doar bunătate.

Nu este totul atât de înfricoșător.

Asta înseamnă inteligență divină
sau iubitoare, animată,

sau, cum învățăm
de la marea „Deteriorata,"

„brioșă cosmică."

Un nume bun pentru Dumnezeu este:
„Nu eu".

Emerson a spus că cea mai fericită
persoană de pe Pământ

e cea care învață de la natură
lecțiile despre adorare.

Așa că ieșiți afară și priviți în sus.

Pastorul meu a zis că putem prinde albine
pe fundul borcanelor fără capace

pentru că ele nu se uită în sus,

așa că ele doar se plimbă zgomotos
în jurul pereților de sticlă.

Du-te afară. Uită-te în sus.

Secretul vieții.

Și în sfârșit: moartea.

Numărul 12.

Uau și hopa.

E atât de greu de suportat când mor
puținii oameni fără de care nu poți trăi.

Nu vei depăși nicicând aceste pierderi
și nu contează ce zice cultura,

nu se presupune să o faci.

Nouă creștinilor ne place să ne gândim
la moarte ca la o schimbare de domiciliu,

însă o persoană va trăi
din nou cu adevărat în inima ta

dacă nu-i vei pune sigiliu.

Cum a zis Leonard Cohen:
„Fisuri sunt în orice

și pe acolo intră lumina."

Și așa o să-i simțim pe oamenii noștri
plin de viață din nou.

De asemenea, oamenii te vor face
să râzi cu poftă

în momentele cele mai nepotrivite,

și astea sunt veștile cele mai bune.

Dar absența lor va fi și un coșmar
al dorului de casă toată viața ta.

Durerea și prietenii, timpul și lacrimile
te vor vindeca într-o anumită măsură.

Lacrimile te vor spăla, te vor boteza,
și te vor hidrata, pe tine

și pământul pe care o să mergi.

Știți care a fost primul lucru
pe care Dumnezeu i l-a spus lui Moise?

A spus: „Scoate-ți pantofii."

Pentru că acesta e pământ sfânt,
în ciuda dovezilor.

E greu să crezi, dar e lucrul
cel mai autentic pe care-l cunosc.

Când ești puțin mai în vârstă,
ca și micuța de mine,

realizezi că moartea este
la fel de sacră ca și nașterea.

Și nu-ți face griji -- continuă-ți viața.

Aproape fiecare moarte
este ușoară și delicată

cu majoritatea oamenilor
care vă înconjoară

atâta timp cât aveți nevoie.

Nu veți fi singuri.

Vă vor ajuta să treceți
spre orice o să vă aștepte.

Cum a spus Ram Dass:

„Când totul este zis și făcut,

noi realmente ne conducem
unul pe celălalt acasă."

Cred că asta este tot,

dar dacă mă gândesc la altceva,

o să vă anunț.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)

Vă mulțumesc!

(Aplauze)

Am fost foarte surprinsă
că m-au rugat să vin,

deoarece nu este domeniul meu,

tehnologia sau designul
sau divertismentul.

Adică domeniul meu este
oarecum credința și scrisul

și modul de a ne plimba împreună.

Și am fost surprinsă,

dar mi-au zis că aș putea să povestesc,
și am zis că mi-ar plăcea.

(Video) Dacă nu știi de unde să începi,

amintește-ți că fiecare lucru
care ți s-a întâmplat, este al tău

și poți să îl spui.

Oamenii sunt foarte speriați
și se simt cu adevărat osândiți

în America de azi

și eu vreau doar să ajut oamenii
să aibă simțul umorului

și să-și dea seama că nu e o problemă.

Dacă iei o decizie,

ia una cu adevărat sănătoasă
sau iubitoare sau prietenoasă,

așa vei avea și tu sentimente frumoase.