Cum ar arăta o lume fără șoferi?

Cum ar fi dacă traficul ar curge pe străzi la fel de eficient și silențios ca sângelui în corpul nostru? Excentricul transporturilor Wanis Kabbaj crede că ne putem inspira de la funcționarea genială a corpului pentru a crea viitoarele sisteme de transport. În gândirea sa revoluluționară, vorbește despre concepte modulare, autobuze detașabile, taxiuri zburătoare și rețele de module magnetice suspendate care pot contribui la transformarea visului, a unei lumi dinamice fără șoferi, în relitate.

Unii sunt obsedați de vinurile din Franța.

Alții joacă golf

sau devorează literatură.

Una din cele mai mari plăceri ale vieții
pentru mine, trebuie să recunosc,

este una specială.

Nu vă pot spune cât de mult îmi place
să privesc orașele de sus,

prin fereastra avionului.

Unele sunt de o sârguință calmă,

ca Dusseldorf

sau Louisville.

Altele emană o energie
pe care cu greu o pot controla,

ca New York

sau Hong Kong.

Altele, cum ar fi Paris

sau Istanbul

cu patina lor, pline de istorie.

Privesc orașele ca pe niște ființe.

Și când le privesc de sus,

îmi place să descopăr străzile
și autostrăzile ce le structurează.

În special noaptea,

când datorită nevetiștilor
ele se colorează în roșu și galben:

Sistemul circulator al orașului,
funcția lui vitală

chiar sub privirea ta.

Dar când stau în mașina mea,

după o oră și jumătate de navetă
în fiecare zi,

realitatea e cu totul alta.

(Râsete)

Nimic...

niciun radio,

niciun podcast...

(Râsete)

nici măcar meditația

nu poate face momentul
suportabil.

(Râsete)

Nu e absurd

că am creat mașini care merg
cu peste 130 mile/oră

și acum ne deplasăm
cu viteza unei căruțe?

(Râsete)

Doar în America,

în 2014, am petrecut 29,6 miliarde de ore
făcând naveta.

În timpul ăsta,

egiptenii antici ar fi putut construi
26 de piramide din Giza.

(Râsete)

Și asta într-un an.

O uriașă pierdere de timp,
energie și potențial uman.

Decenii,

soluția pentru ambuteiaje,
a fost simplă:

construcția de noi șosele sau
lărgirea celor existente.

Și a funcționat.

A funcționat admirabil
în Paris,

când municipalitatea a dărâmat
sute de clădiri istorice

pentru a crea 85 de mile

de bulevarde largi.

Și încă funcționează și azi
în orașele aflate în expansiune.

Dar în orașele mai stabilizate,

extinderea semnificativă a rețelei
e aproape imposibilă:

populația este prea densă,

imobilele sunt prea scumpe

și finanțele publice, prea fragile.

Sistemul circulator al orașului
se blochează, se îmbolnăvește,

și ar trebui să-i acordam atenție.

Modul în care gândim
nu mai funcționează.

Pentru o circulație fluidă

avem nevoie de o nouă
sursă de inspirație.

Deci, după 16 ani de experiență
în transporturi,

într-o discuție cu un biotehnician,
am avut o revelație.

Îmi spunea cum
noul ei tratament

folosește proprietăți specifice
ale sisitemului nostru circulator.

„Wow, sistemul nostru circulator —

toate arterele și venele
din corpul nostru

realizând miracole de logistică
în fiecare zi.”

E momentul în care am realizat

că biologia e în acest domeniu
al transportului

de miliarde de ani.

A testat nenumărate soluții

pentru a distribui nutrienți,
gaze și proteine.

Este cel mai sofisticat
sistem de transport din lume.

Ce ar fi dacă soluția
problemelor de trafic ar fi in noi?

Am vrut să știu:

de ce sângele curge
prin vene toată viața,

în timp ce marile orașe
se blochează în fiecare zi?

Realiatea este că sunt
rețele total diferite.

Nu știu dacă realizați,

dar fiecare dintre noi are 60.000 de mile
de vase de sânge în corp...

60.000 de mile.

De două ori și jumătate
circumferința Pământului,

în fiecare dintre noi.

Asta inseamnă că vasele de sânge
sunt peste tot în noi,

nu doar sub piele.

Dar dacă vă uitați la
orașele noastre,

da, unele au metrouri

unele au tuneluri și poduri

și câteva elicoptere pe cer.

Dar majoritatea traficului

se desfășoară la suprafață.

Deci, cu alte cuvinte,

în timp ce sistemul circulator
folosește toate cele 3 dimensiuni,

sistemul urban de transport
este cu precădere bidimensional.

Deci trebuie să ne dezvoltăm pe verticală.

Dacă transportul la
sprafață este saturat,

atunci să-l mutăm mai sus.

Concept chinezesc de autobuz
care trece peste ambuteiaje —

ne-a făcut să ne gândim inovator
la spațiu și mișcarea

în orașele noastre.

Și putem merge mai sus,

mutând transportul asemenea
firelor electrice.

În Tel Aviv și Abu Dhabi
se vorbește despre testarea

acestor rețele futuristice de module
suspendate magnetic.

Si continuăm să urcăm
și să zburăm.

Faptul că o companie ca Airbus

lucreaza în prezent serios
la taxiuri zburătoare

ne spune un lucru.

Mașinile care zboară încep în sfârșit
să treacă de stadiu de SF deja-vu,

devenind un domeniu de afaceri atractiv.

Un moment interesant.

Construcția sistemului
de transport 3-D

e una din căile prin care putem reduce
și rezolva problema ambuteiajelor.

Dar nu este singura.

Trebuie să ne întrebăm

ce alte opțiuni avem, de pildă
vehiculele pe care le folosim deja.

Imaginați-vă o scenă foarte familiară:

Conduceți deja de 42 de minute.

Cei doi copii în spate devin nerăbdători.

Și ați întârziat.

Vedeți mașina care merge
încet în fața voastra?

Apare totdeauna
când sunteți în întârziere, nu?

(Râsete)

Șoferul care caută loc
de parcare.

Nu există loc în zonă,

dar cum să știe el?

Se estimează că până la 30% din ambuteiaje

sunt generate de șoferi
care caută loc de parcare.

Vedeți cele 100 de mașini din jur?

85 din ele au un singur pasager.

Toti cei 85 de șoferi ar încăpea
într-un autobuz roșu londonez.

Întrebarea este:

De ce irosim atât de mult spațiul
de care avem cea mai mare nevoie?

De ce ne facem asta?

Corpul nu face asta niciodată.

Spațiul din arterele noastre
e utilizat la maxim.

La fiecare bataie a inimii,

presiunea mare a sângelui
compacteaza milioane de celule roșii

în trenuri mari de oxigen

care circulă rapid
prin corpul nostru.

Și nici spațiul din interiorul
celulelor roșii nu e irosit.

În condiții normale,

este utilizată mai mult de 95%
din capacitatea lor de oxigen.

Cum ar fi dacă vehiculele
din orașele noastre

ar fi pline 95%,

cât spațiu s-ar crea, să ne plimbăm,
să mergem cu bicicleta

să admirăm orașele noastre?

Motivul pentru care sângele
este atât de eficient

este pentru că celulele roșii
nu deservesc

anumite organe sau țesuturi;

altfel probail că am avea
blocaje în venele noastre.

Sunt folosite
în comun.

Sunt folosite de toate
celulele din corp.

Și pentru că rețeaua
este atât de extinsă,

fiecare din cele 37 de trilioane
de celule primește rația ei de oxigen

exact când are nevoie.

Sângele este un sistem public,
dar și individual de transport.

Dar în orașele noastre,

ne-am împotmolit

într-o dezbatere fără
sfârșit

între a pune accent pe mașini
sau pe sisteme de transport în comun.

Cred că trebuie să depășim asta.

Ar trebui să construim vehicule
care combină comoditatea unei mașini

cu eficiența trenurilor
sau autobuzelor.

Imaginați-vă.

Te așezi comod într-un tren
rapid și silențios,

alături de 1200 de pasageri.

Problema cu trenurile urbane

este că trebuie să oprească
de 5, 10 sau 15 ori

înainte de destinația finală.

Ce ar fi dacă acest tren
n-ar trebui să oprească?

În acest tren,

vagoanele se pot detașa
din mers

devenind astfel autobuze
expres, fară șoferi

care virează
pe un drum secundar.

Și așa fără nicio stație,

sau un transfer
interminabil,

stai acum într-un autobuz
care se îndreaptă spre suburbia ta.

Și când ești în apropiere,

secțiunea în care ești
se detașează

și te duce pâna
la ușa de intrare.

E atât public
cât și individual.

Ar putea fi vehiculul zilei de mâine,
modular, în comun, fără șofer.

Deci...

ca și cum a merge într-un
oraș plin de drone,

taxiuri zburătoare, autobuze modulare
și module suspendate magnetic

nu a fost suficient de exotic,

cred că mai e o forța în acțiune

care va face traficul urban uimitor.

Dacă vă gândiți,

noua generație de masini fără șofer
încearcă să-și câștige locul

într-o rețea de trafic făcută
de și pentru oameni.

Încearcă să învețe reguli
de circulație, ceva relativ simplu,

și să se ajusteze
la imprevizibilitatea umană,

ceea ce e mai dificil.

Dar ce s-ar întâmpla
dacă tot orașul ar fi fără șoferi?

Cine ar avea nevoie
de semafoare?

Cine ar avea nevoie
de benzi?

Sau de limite de viteză?

Globulele roșii nu au benzi de circulație.

Nu se opresc niciodată la semafor.

Primele orașe fără șoferi

nu vor avea semafoare și
benzi de circulație.

Și când toate mașinile
fără șofer vor fi conectate,

totul devine previzibil
și timpul de reacție, minim.

Pot merge mult mai repede

și pot lua orice inițiativă
care le va face mai rapide,

pe ele sau pe cele din jur.

În loc de reguli de circulație rigide,

traficul va fi fluidizat

de o rețea de algoritmi dinamici
care se autoperfecționează constant.

Rezultatul va fi un trafic ciudat

în care se combină rigoarea rapidă și lină
a autobahn-ului german

și vitalitatea creativă
a intersecțiilor din Mumbai.

(Râsete)

Traficul va fi funcțional
și va înflori.

Fluid ca sângele nostru.

Și, un paradox ciudat,

cu cât mai robotizată va fi
rețeaua de trafic,

cu atât va fi mai organică
și plină de viață va fi mișcarea.

Deci, da,

biologia are toate atributele
unui geniu al transporturilor.

Dar procesul a durat miliarde de ani

și trecut prin tot felul de
iterații și mutații.

Nu putem aștepta miliarde de ani
pentru a revoluționa transporturile.

Avem acum visuri,

concepte

și tehnologii

pentru a crea sisteme de
transport 3-D,

a inventa vehicule noi,

pentru a schimba traficul în orașe.

Hai s-o facem!

Mulțumesc.

(Aplauze)