Ce este tulburarea bipolară? Helen M. Farrell

Vezi prezentarea completă aici: http://ed.ted.com/lessons/what-is-bipolar-disorder-helen-m-farrell

Cuvântul „bipolar” înseamnă două extreme. Pentru milioane de persoane din întreaga lume care suferă de tulburare bipolară, viaţa se împarte în două realităţi diferite: euforie şi depresie. Ce cauzează această afecţiune? Poate fi tratată? Helen M. Farrell descrie cauzele de bază şi tratamentele pentru tulburarea bipolară.

Prezentare de Helen M. Farrell, animaţie de Uncle Ginger.

Ce este tulburarea bipolară?

Cuvântul „bipolar” înseamnă două extreme.

Pentru milioane de persoane
afectate de tulburarea bipolară,

viaţa se împarte
în două realităţi diferite:

euforie şi depresie.

Deşi sunt mai multe tipuri
de tulburare bipolară,

vom vedea două exemple:

tulburarea de tip 1, cu stări extreme
de exaltare și depresive

şi cea de tip 2, cu perioade mai scurte
şi mai puţin extreme de exaltare,

urmate de perioade lungi de depresie.

Pentru cineva
cu stări emoţionale oscilatorii,

găsirea echilibrului necesar
pentru o viaţă sănătoasă pare imposibilă.

Stările extreme de tip 1 sunt cunoscute
ca episoade maniacale

şi pot schimba starea cuiva
de la irascibilitate la invincibilitate.

Însă aceste episoade euforice
depăşesc stările obişnuite de bucurie,

cauzând simptome tulburătoare
precum gânduri haotice,

insomnie,

vorbire rapidă,

acţiuni impulsive

şi comportament riscant.

Fără tratament, aceste episoade
devin mai frecvente,

intense

şi durează mai mult până se atenuează.

Faza depresivă a tulburării bipolare
se manifestă în feluri diferite:

stare de spirit negativă,

interes scăzut pentru hobby-uri,

schimbări de apetit,

sentimente de neputinţă
sau vinovăţie exagerată,

prea mult sau prea puţin somn,

agitaţie, lentoare

sau gânduri persistente de sinucidere.

La nivel global, între 1-3% dintre adulţi

prezintă o multitudine de simptome
asociate tulburării bipolare.

Majoritatea sunt membri funcţionali și
activi ai societăţii,

iar vieţile, alegerile şi relaţiile lor

nu sunt definite de tulburare,

dar pentru mulţi, consecinţele sunt grave.

Tulburarea poate afecta performanţa
educaţională şi profesională,

relaţiile,

securitatea financiară

şi siguranţa personală.

Deci ce cauzează tulburarea bipolară?

Cercetătorii cred că un factor-cheie
e rețeaua cerebrală complexă.

Creierul sănătos menţine conexiuni
neuronale puternice

datorită efortului continuu
de se curăţa

şi de a îndepărta conexiuni neuronale
nefolosite sau defecte.

Acest proces e important pentru că
reţelele neuronale sunt precum o hartă

a tot ceea ce facem.

Folosind imagistica
prin rezonanţă magnetică,

cercetătorii au descoperit că abilitatea
creierului de autocurăţare e distrusă

la persoanele cu tulburare bipolară.

Asta înseamnă că neuronii lor o iau razna

şi creează o reţea imposibil de navigat.

Ghidaţi de semnale neclare,

persoanele cu tulburare bipolară prezintă
gânduri şi comportamente anormale.

De asemenea, simptome psihotice

precum vorbirea
şi comportamentul dezorganizat,

gânduri iluzorii,

paranoia

şi halucinaţii

pot apărea în timpul fazelor extreme
ale tulburării bipolare.

Acest lucru se produce din cauza excesului
de neurotransmițători numiţi dopamină.

În ciuda descoperirilor, nu putem atribui
tulburării bipolare o singură cauză.

Este, de fapt, o problemă complexă.

De exemplu, amigdala cerebrală
contribuie la gândire,

la memoria de lungă durată

şi la procesarea emoţională.

În această zonă cerebrală,
factori precum genetica şi trauma socială

pot crea anormalităţi şi pot declanşa
simptome ale tulburării bipolare.

Tulburarea tinde să se moştenească,

chiar ştim că genetica
are un rol major în acest sens.

Însă nu înseamnă că există
o singură genă bipolară.

De fapt, probabilitatea de a dezvolta
tulburarea bipolară

e stimulată de interacţiunea
dintre mai multe gene

într-o formulă complicată pe care
încă încercăm s-o înţelegem.

Cauzele sunt complexe,

așa că diagnosticarea şi convieţuirea
cu tulburarea bipolară sunt o provocare.

Cu toate acestea,
tulburarea e controlabilă.

Medicamente precum cele pe bază de litiu

ajută la gestionarea gândurilor
şi a comportamentelor riscante,

stabilizând stările de spirit.

Medicamente stabilizatoare de dispoziție
reduc activitatea anormală din creier,

întărind conexiunile neuronale viabile.

Alte medicamente folosite frecvent
includ antipsihoticele,

care modifică efectele dopaminei

şi terapia electroconvulsivă

care se manifestă ca un spasm cerebral
atent controlat

şi se foloseşte uneori
ca tratament de urgenţă.

Unii pacienţi bipolari resping tratamentul

din frica de a nu li se estompa emoţiile

şi distruge creativitatea.

Însă psihiatria modernă încearcă
să evite acest lucru.

În prezent, doctorii oferă pacienților
servicii individualizate

pentru a le administra o combinaţie
de tratamente şi terapii

care le permite să trăiască
la potenţialul maxim.

Pe lângă tratament, pacienții bipolari
pot avea de câștigat

chiar şi din schimbări mai simple.

Acestea includ exerciţii regulate,

obiceiuri de somn sănătoase,

abstinenţa la droguri şi alcool,

inclusiv acceptarea şi empatia
din partea familiei şi a prietenilor.

Rețineți, tulburarea bipolară
e o condiţie medicală,

nu vina unei persoane

sau a întregii identităţi

şi poate fi controlată

printr-o combinaţie de tratament medical
care acţionează intern,

prieteni şi familie care înlesnesc
acceptarea şi înţelegerea din exterior

şi persoane cu tulburare bipolară
care găsesc puterea interioară

de a-și restabili echilibrul în viaţă.