Adevărata poveste a exclamației „Evrica” - Armand D'Angour

Vezi lecția integrală: http://ed.ted.com/lessons/the-real-story-behind-archimedes-eureka-armand-d-angour

Când te gândești la Arhimede și la momentul său „Evrica”, probabil îți imaginezi un om într-o cadă, nu? Se pare că nu mai sunt multe de spus despre asta. Armand D'Angour spune povestea celei mai mari sarcini a lui Arhimede și cea care l-a făcut să exclame „Evrica”: un palat imens și plutitor, cerut de un rege.

Lecție de Armand D'Angour, animație de Zedern Media.

Când te gândești la Arhimede
și la momentul său „Evrica”,

probabil te gândești la asta.

E posibil să fi fost mai degrabă așa.

În secolul al III-lea î.Hr, Hieron,
regele orașului sicilian, Siracuza,

l-a ales pe Arhimede pentru a supraveghea
un proiect de inginerie fără precedent.

Hieron a solicitat un velier,

de 50 de ori mai mare
decât o navă antică de război,

numind-o Siracuza, după orașul său.

Hieron și-a dorit să construiască
cea mai mare navă dintotdeauna,

destinată ca dar

conducătorului Egiptului, Ptolemeu.

Dar poate pluti o barcă
de dimensiunea unui palat?

Pe vremea lui Arhimede,
nimeni nu încercase așa ceva.

Era ca și cum ai întreba
dacă un munte poate zbura.

Regele Hieron s-a gândit mult
la această întrebare.

Sute de muncitori aveau să lucreze
ani de zile la construcția Siracuzei,

din grinzi de conifer de pe muntele Etna,

frângii din cânepă crescute în Spania

și smoală din Franța.

Puntea superioară pe care urmau să stea
opt turnuri de veghe

avea să fie susținută nu de coloane,

ci de vaste imagini din lemn cu Atlas
ținând lumea pe umerii săi.

Pe provă, o catapultă masivă

avea să poată lansa
82 de kg de proiectile de piatră.

Pentru bucuria pasagerilor săi,

vasul avea să aibă
o promenadă încadrată de flori,

o piscină închisă

și o baie publică cu apă încălzită,

o bibliotecă cu cărți și statui,

un templu al zeiței Afrodita

și o sală de sport.

Și pentru a complica mai mult lucrurile
pentru Arhimede,

Hieron avea de gând
să încarce complet vasul:

400 de tone de cereale,

10.000 de borcane de pești marinați,

74 de tone de apă potabilă

și 600 de tone de lână.

Avea să ducă la bord
mai bine de o mie de oameni,

inclusiv 600 de soldați.

Și adăpostea 20 de cai,
fiecare în grajdul său.

De ce ar construi ceva atât de mare,

pentru a se scufunda la primul voiaj?

Ei bine, să spunem că eșecul

nu ar fi fost o opțiune plăcută pentru el.

Așa că a abordat problema: se va scufunda?

Poate stătea cândva în baia publică

mirându-se cum poate o cadă masiva pluti,

când l-a lovit inspirația.

Un obiect parțial scufundat într-un lichid
e menținut la suprafață

de o forță egală cu greutatea
fluidului înlocuită de obiect.

Altfel spus, dacă vasul de 2.000 de tone
înlocuia exact 2.000 de tone de apă,

abia avea să plutească.

Dacă înlocuia 4.000 de tone de apă,
ar fi plutit fără nicio problemă.

Bineînțeles, dacă înlocuia
doar 1.000 de tone de apă,

ei bine,
Hieron nu ar fi fost prea fericit.

Asta e legea flotabilității

și inginerii încă o numesc
Principiul lui Arhimede.

Explică cum poate un petrolier din oțel
pluti la fel de ușor ca o șalupă din lemn

sau o cadă.

Dacă greutatea apei înlocuită de vas
mai jos de chilă

e echivalentă cu greutatea vasului,

orice se află deasupra chilei
va rămâne la linia de plutire.

Sună precum o altă poveste
cu Arhimede și o cadă

și e posibil deoarece e aceeași poveste,

răsucită de capriciile istoriei.

Clasica exclamație „Evrica” a lui Arhimede
alergând gol pușcă pe străzi

e centrată asupra unei coroane
sau „corona” în latină.

La baza poveștii din Siracuza
stă o chilă sau „korone” în greacă.

Să fi fost una confundată cu cealaltă?

Poate nu vom ști niciodată.

În ziua în care Siracuza a ajuns în Egipt
în primul și singurul său voiaj,

ne putem doar imagina rezidenții
Alexandriei îmbulzindu-se în port

pentru a se minuna
de maiestuosul castel plutitor.

Acest vas extraordinar
era Titanicul lumii antice,

exceptând scufundarea,
mulțumită amicului nostru, Arhimede.