Lupta pentru putere pe internet. Bruce Schneier la TEDxCambridge 2013

Bruce Scheier ne arată o frântură din viitorul internetului și ne vorbește despre o parte din contexul de care ar trebui să ținem cont și despre aspectele pe care trebuie să le înțelegem, ca să fim pregătiți. Mai multe despre Bruce Schneier pe site-ul https://www.schneier.com.

Ne aflăm în mijlocul unei lupte crâncene
pentru putere în cyberspațiu.

De o parte,
puterea tradițională,

instituțiile organizate,

precum guvernele
și marile corporații multinaționale.

De cealaltă parte,
puterea dispersată,

cu părțile ei bune și rele:

mișcările oamenilor de rând,
grupările disidente,

hackerii, infractori...

La început, internetul
a avantajat puterile dispersate.

Le-a oferit coordonare și eficiență

și le-a făcut să pară invincibile.

Azi, puterile tradiționale au revenit în joc
și înving detașat.

Voi prezenta
lupta dintre aceste două puteri,

cine câștigă și cum supraviețuiește
societatea luptei dintre ele.

În primele zile ale internetului,

se discuta mult despre
legile „naturale” ale acestuia.

Cenzura era imposibilă,
anonimatul era facil,

poliția n-avea habar
de infracțiunile cibernetice...

Internetul era, prin definiție, internațional

și reprezenta o nouă ordine mondială:

puterile tradiționale
urmau să fie îngenuncheate,

masele să capete putere, libertatea
să se răspândească în întreaga lume,

toate păreau inevitabile.

Era o viziune utopică,

o parte din ea chiar s-a împlinit:

în marketing, divertisment,
mass-media,

în organizarea politică,
în crowdfunding și crowdsourcing,

schimbările au fost dramatice.

Ebay chiar a făcut ordine
în podurile caselor din lume.

(Râsete)

Facebook și Twitter chiar au ajutat
la răsturnarea guvernelor.

Asta a fost numai o latură
turbulentă a internetului,

dar a și dat mai multă putere
instituțiilor tradiționale.

În lumea corporatistă,

există două tendințe sesizabile:

În primul rând,
fenomenul „cloud computing”

duce la pierderea controlului
asupra datelor personale.

E-mailul, fotografiile, calendarele,
lista de contacte, mesajele, documentele

se află azi pe servere
Google, Apple,

Microsoft, Facebook ș.a.m.d.

În al doilea rând,
accesăm tot mai mult datele

prin dispozitive
controlate de furnizori.

Gândiți-vă la iPhone, iPad, telefonul Android,

tableta Kindle, Chromebook...

Chiar și noile sisteme de operare
Microsoft și Apple,

se îndreaptă spre scăderea
controlului utilizatorului.

Ambele tendințe
sporesc puterea corporațiilor,

conferindu-le control asupra datelor
și, astfel, asupra noastră.

Și puterea guvernamentală
sporește pe internet.

Există supraveghere guvernamentală
ca niciodată.

Știm că Agenția Națională de Securitate (NSA)
spionează întreaga planetă.

(Râsete)

Există mai multă cenzură
ca niciodată.

Există mai multă propagandă.

Tot mai multe guverne
controlează ce pot utilizatorii

face sau nu pe internet.

Guvernele totalitare folosesc internetul
ca mijloc de control,

iar multe țări folosesc războiul cibernetic
ca pretext pentru preluarea controlului.

Atât corporațiile cât și guvernele

dețin putere uriașă pe internet.

În multe cazuri, interesele converg.

Supravegherea e modelul de afaceri
pe internet,

iar supravegherea comerțului
oferă guvernelor acces la date

pe care nu le-ar fi putut obține altfel.

L-am putea considera

un parteneriat public-privat
de supraveghere.

Așadar, ce s-a întâmplat ?

Cum de am greșit prognoza
viitorului internetului atât de grav ?

Adevărul e că tehnologia
sporește puterea în general,

dar ritmul de integrare e diferit.

Puterile dispersate adoptă
noile tehnologii mai rapid.

Sunt mici, active,
nestânjenite de birocrație,

iar, uneori, nici de legi sau etică,

se pot adapta mai rapid.

Când au descoperit internetul,

aeste grupări au căpătat, dintr-odată, putere.

A apărut o schimbare fundamentală.

Am observat-o în comerțul electronic.

Vă amintiți, îndată ce internetul

a început să fie folosit pentru comerț,

a apărut, din senin,
un soi nou de infractor cibernetic,

capabil să profite instantaneu.

Polițiștii, antrenați parcă
din romanele Agathei Christie,

(Râsete)

au avut nevoie de un deceniu
să recupereze.

(Râsete)

Am observat-o și în media socială:

grupările de dreapta marginalizate
au început

să exploateze imediat
puterea de organizare a internetului.

Corporațiilor le-a luat un deceniu
să-și dea seama cum s-o folosească.

Dar când, în sfârșit,
s-au prins cum stă treaba,

marile instituții au dispus
de mai multă putere brută

de exploatat,
devenind și mai puternice.

În asta constă diferența.

Puterile dispersate sunt prompte, rapide.

Puterile instituționale sunt lente,
dar folosesc puterea mai eficient.

Disidenții sirieni au folosit Facebook
pentru a se organiza.

Guvernul sirian a folosit Facebook
pentru a-i identifica și a-i aresta pe disidenți.

Deci cine câștigă ?

Cei rapizi sau cei puternici ?

Care tip de putere va domina
în deceniile următoare ?

În acest moment,
se pare că puterea tradițională.

E mai ușor ca NSA
să spioneze pe toată lumea,

decât ca lumea
să-și apere intimitatea.

Chinei îi este mai ușor
să blocheze site-uri,

decât le este cetățenilor
să evite aceste piedici.

Chiar dacă încă e ușor
să-ți protejezi copiile digitale

cei mai mulți utilizatori n-o pot face

fiindcă balansarea puterii cibernetice
necesită competențe tehnice.

Cei pricepuți o pot lua înaintea
puterii instituționale.

înființându-și propriul server de e-mail,

utilizând criptarea
sau încălcând protecția copiilor digitale.

Tehnologiile există.

Iată de ce infracțiunile cibernetice
sunt încă larg răspândite,

chiar dacă poliția devine mai vigilentă.

Iată de ce informatorii
încă pot face atât de mult rău.

Iată de ce organizații ca Anonymous
încă sunt o forță viabilă

și de ce mișcările sociale
încă prosperă pe internet.

Cei mai mulți, însă,
suntem prinși la mijloc.

Nu avem îndemânarea tehnică
de a ne feri

de marile guverne și de corporații,
pe de-o parte,

și de infractorii cibernetici,
de cealaltă parte.

Nu ne putem alătura
niciunei mișcări disidente.

Nu avem de ales,
trebuie să acceptăm

opțiunile de configurare implicite,
condițiile de utilizare arbitrare,

virușii instalați de NSA

sau ocazionala pierdere inexplicabilă
a tuturor datelor.

(Râsete)

Suntem izolați când puterile
guvernamentale și corporatiste se unesc

și călcați în picioare când ele se luptă,

fie că-i vorba de Facebook, Google,
Apple și Amazon

disputându-și piața,

de SUA, UE, China și Rusia
disputându-și lumea,

SUA contra teroriștilor,
media contra piraților informatici

ori China contra disidenților.

Situația se va agrava
pe măsură ce tehnologia va avansa.

În lupta dintre puterea instituțională
și cea dispersată,

mai multă tehnologie
înseamnă mai multe prejudicii.

Am văzut-o deja.

Infractorii cibernetici pot jefui
mai mulți oameni,

mai rapid decât infractorii din lumea reală.

Pirații digitali pot copia mai multe filme,

mai rapid decât strămoșii lor.

O vom vedea și în viitor.

Imprimantele 3D vor concentra
controversele despre control

în jurul armelor, nu al filmelor.

Ochelarii Google vor supraveghea

în curând pe toată lumea, permanent.

E același lucru ca teama
de armele de distrugere în masă:

teroriștii cu bombe nucleare biologice

pot provoca mai multe pagube
decât cei cu explozibili convenționali.

Aceeași teamă: progresul tehnologic
va favoriza pe cei puternici.

Există o rată naturală a infracțiunilor
în societate,

provenită din esența noastră
evolutivă ca specie.

Există și o rată a infracțiunilor
pe care societatea e dispusă s-o tolereze.

Când infractorii sunt ineficienți,

suntem dispuși să acceptăm
câțiva în mijlocul nostru.

Pe măsură ce tehnologia sporește
eficiența infractorilor,

procentul pe care-l putem tolera scade.

În consecință, puterea instituțională
crește, cum era de așteptat,

pentru a ne proteja de partea negativă
a puterii dispersate.

Asta înseamnă și mai multe
măsuri de siguranță opresive,

chiar dacă sunt ineficiente

și înăbușă partea pozitivă a puterii dispersate.

Bun, deci ce se întâmplă ?

Ce se întâmplă
pe măsură ce se dezvoltă tehnologia ?

Statul polițienesc e singura cale
de a controla puterea dispersată,

de a menține siguranța societății ?

Sau elementele marginale
distrug inevitabil societatea,

pe măsură ce tehnologia
le sporește puterea ?

Chiar nu e loc pentru independență,
libertate și schimbare socială

în viitorul tehnologic ?

Consolidarea puterilor dispersate

e un beneficiu crucial al internetului.

E o extraordinară forță de schimbare
socială pozitivă în întreaga lume

și trebuie s-o menținem.

În lupta dintre cei rapizi și cei puternici,

ceea ce ne trebuie este o remiză.

Am trei recomandări în acest sens.

Pe termen scurt, avem nevoie
de transparență și supraveghere.

Cu cât știm mai multe despre
acțiunile puterii instituționale,

cu atât putem avea mai multă încredere în ea.

Știm că e adevărat,

știm că e valabil în cazul guvernului.

Însă am cam uitat,

din cauza spaimei de terorism
sau a altor amenințări moderne.

E valabil și în cazul puterii corporatiste.

Din nefericire, dinamica pieței

nu va sili corporațiile
să devină transparente.

Avem nevoie de legi pentru asta.

Transparența ne dau încredere
și în puterea populației.

În majoritatea cazurilor,
puterea dispersată e benefică.

Prin transparență deosebim
grupările sociale benefice

de organizațiile infracționale.

Supravegherea e al 2lea aspect,
la fel de vital.

Din nou, e un mecanism
de supravegheat puterea de mult știut.

Presupune o combinație de lucruri:

tribunale care mijlocesc,

legiuitori care înțeleg tehnologiile,
o presă dinamică

și grupuri de monitorizare,
care să analizeze și să raporteze

ceea ce face puterea.

Aceste două aspecte,
transparența și responsabilitatea,

conferă certitudinea că putem avea încredere
în puterea instituțională

și garantează că ea va acționa
în interesul nostru.

Fără asta, cred că democrația,
pur și simplu, eșuează.

Pe termen lung,

trebuie să reducem diferențele de putere.

Cu cât va fi mai echilibrat raportul de putere
dintre diversele grupuri,

cu atât va fi mai stabilă societatea.

Soluția acestor probleme
e accesul la informație.

Pe internet, informația înseamnă putere.

Prin informație,
cei slabi dobândesc mai multă putere.

Dacă cei puternici
au acces la informație,

ei își consolidează și mai mult puterea.

Ca să reducem dezechilibrele de putere,
trebuie să ținem cont de informații.

E vorba de confidențialitatea datelor personale,

de norme privind raportarea obligatorie
a datelor de către corporații

și de legi guvernamentale transparente.

Așa vom face față viitorului.

Internetul de azi e, de fapt, un accident fericit.

E o combinație a lipsei inițiale
de interese comerciale,

a neimplicării guvernamentale,

a unor cerințe militare de rezistență
și de supraviețuire,

și a unor sisteme concepute de niște informaticieni

deschise și care funcționează cu ușurință.

Suntem la debutul unei dezbateri cruciale

despre viitorul internetului:

aplicarea legilor, supravegherea,
colectarea datelor corporatiste, războiul cibernetic,

protecția informațională ș.a.m.d.

Nu va fi ușor să găsim o soluție.

Nicio schimbare de putere nu a fost ușoară.

Corporațiile transformă internetul
într-un uriaș generator de venituri

și nu vor bate în retragere.

N-o vor face nici guvernele,

care folosesc internetul
drept instrument de control.

Sunt chestiuni politice
și tehnologice complicate,

însă avem toți datoria de a încerca
să rezolvăm această problemă.

Nu știu care va fi rezultatul,

dar sper că, atunci când, peste ani,

societatea va privi în urmă,
către aceste prime decenii ale internetului,

nu va fi dezamăgită.

Asta se va întâmpla
numai dacă fiecare dintre noi se va implica,

va face din asta o prioritate
și va participa la dezbatere.

Trebuie să stabilim echilibrul corect

dintre puterea instituțională și cea dispersată,

să creăm mijloacele care să amplifice
părțile bune ale fiecăreia

sau să atenueze părțile lor rele.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)