Robert Gupta: Între muzică și medicină
-
0:08 - 0:26(Muzică)
-
2:23 - 2:26(Aplauze)
-
2:26 - 2:31Vă mulţumesc. (Aplauze)
-
2:31 - 2:35Mulţumesc. Mă simt privilegiat să fiu aici.
-
2:35 - 2:37Acum câteva săptămâni am văzut un video pe YouTube
-
2:37 - 2:39cu o congresmană, Gabrielle Giffords,
-
2:39 - 2:41în fazele timpurii ale recuperării ei
-
2:41 - 2:44după unul din acele gloanţe groaznice.
-
2:44 - 2:46Acesta i-a intrat prin emisfera cerebrală stângă
-
2:46 - 2:49şi i-a compromis zona lui Broca, centrul vorbirii din creier.
-
2:49 - 2:53Şi la această şedinţă Gabby lucra cu un logoped
-
2:53 - 2:55şi se lupta să pronunţe
-
2:55 - 2:58unele dintre cele mai de bază cuvinte şi se poate vedea
-
2:58 - 3:01cum devine din ce în ce mai devastată până când, în final,
-
3:01 - 3:04izbucneşte în lacrimi şi începe să plângă
-
3:04 - 3:08fără niciun cuvânt, în braţele terapeutului.
-
3:08 - 3:10Şi după câteva momente terapeutul încearcă o altă abordare
-
3:10 - 3:12şi încep să cânte împreună,
-
3:12 - 3:14şi Gabby începe să cânte printre lacrimi,
-
3:14 - 3:17şi se poate auzi clar cum pronunţă
-
3:17 - 3:19cuvintele unei melodii ce descrie ceea ce simte,
-
3:19 - 3:22şi cântă, cu o notă descendentă ea cântă
-
3:22 - 3:26„Să strălucească, să strălucească, să strălucească."
-
3:26 - 3:29Acesta este un memento puternic şi zguduitor
-
3:29 - 3:32al felului cum frumuseţea muzicii are capacitatea de a vorbi
-
3:32 - 3:37acolo unde cuvintele se termină, în acest caz luat ad-litteram.
-
3:37 - 3:39Văzând acest video cu Gabby Giffords, mi-am amintit
-
3:39 - 3:42de munca lui Dr. Gottfried Schlaug,
-
3:42 - 3:45unul din oamenii de ştiinţă proeminenţi ce studiază muzica şi creierul, la Harvard,
-
3:45 - 3:48iar Schlaug propune o terapie numită
-
3:48 - 3:53Terapia Intonării Melodice devenită acum foarte populară în terapia prin muzică.
-
3:53 - 3:57Schlaug a constatat că pacienţii cu AVC care erau afazici
-
3:57 - 4:02nu puteau alcătui propoziţii de două-trei cuvinte,
-
4:02 - 4:05dar totuşi puteau cânta versurile unei melodii,
-
4:05 - 4:07fie că era „Mulţi ani trăiască!"
-
4:07 - 4:10sau melodia favorită de Eagles sau Rolling Stones.
-
4:10 - 4:13Şi după 70 de ore de lecţii intensive de cântat,
-
4:13 - 4:17a constatat că muzica putea literalmente să refacă
-
4:17 - 4:19circuitele neuronale ale pacienţilor şi să creeze
-
4:19 - 4:21un centru al vorbirii omolog în emisfera dreaptă
-
4:21 - 4:24pentru a compensa emisfera stângă afectată.
-
4:24 - 4:28La 17 ani l-am vizitat pe Dr. Schlaug în laboratorul său şi într-o după-masă
-
4:28 - 4:30m-a condus prin cele mai noi cercetări
-
4:30 - 4:34despre muzică şi creier, arătându-mi cum muzicienii
-
4:34 - 4:37au o structură cerebrală fundamental diferită faţă de ne-muzicieni,
-
4:37 - 4:39cum muzica şi ascultatul muzicii
-
4:39 - 4:41pot pur şi simplu pune în funcţiune întregul creier,
-
4:41 - 4:44de la cortexul prefrontal până în spate la cerebel,
-
4:44 - 4:47cum muzica devine o modalitate neuropsihiatrică
-
4:47 - 4:51de a ajuta copiii cu autism, persoanele care se luptă
-
4:51 - 4:54cu stres, anxietate sau depresie,
-
4:54 - 4:57cum pacienţii cu Parkinson avansat constată că tremuratul
-
4:57 - 5:00şi ţinuta caracteristică li se ameliorează când ascultă muzică
-
5:00 - 5:04şi cum pacienţii în ultimul stadiu de Alzheimer, a căror demenţă
-
5:04 - 5:07e atât de înaintată, încât nu-şi mai recunosc familia,
-
5:07 - 5:10pot distinge o piesă a lui Chopin la pian,
-
5:10 - 5:13piesă pe care au învăţat-o în copilărie.
-
5:13 - 5:16Dar am avut un motiv ascuns pentru care l-am vizitat pe Gottfried Schlaug
-
5:16 - 5:20şi anume că eram la răscruce de drumuri,
-
5:20 - 5:22încercând să aleg între muzică şi medicină.
-
5:22 - 5:25Tocmai absolvisem facultatea şi lucram
-
5:25 - 5:28ca cercetător asistent la laboratorul lui Dennis Selkoe,
-
5:28 - 5:32studiind boala lui Parkinson la Harvard
-
5:32 - 5:34şi îndrăgostisem de neurologie. Vroiam să devin chirurg,
-
5:34 - 5:38un doctor ca Paul Farmer sau Rick Hodes,
-
5:38 - 5:42astfel de neînfricaţi ce merg în locuri ca Haiti sau Etiopia
-
5:42 - 5:45şi lucrează cu pacienţi cu SIDA cu tuberculoză
-
5:45 - 5:49rezistentă la medicamente sau cu copii desfiguraţi de cancer.
-
5:49 - 5:52Vroiam să devin acel medic al Crucii Roşii,
-
5:52 - 5:54acel medic fără frontiere.
-
5:54 - 5:57Pe de altă parte, am cântat la vioară toată viaţa.
-
5:57 - 6:01Pentru mine, muzica era mai mult decât pasiune. Era obsesie.
-
6:01 - 6:04Era ca oxigenul. Am avut norocul să studiez
-
6:04 - 6:07la Juilliard School în Manhattan şi să debutez
-
6:07 - 6:12cu Zubin Mehta şi orchestra filarmonicii israeliene în Tel Aviv
-
6:12 - 6:14şi s-a aflat că Gottfried Schlaug
-
6:14 - 6:17a studiat orga la Conservatorul din Viena,
-
6:17 - 6:19dar a renunţat la dragostea pentru muzică pentru a-şi urma cariera
-
6:19 - 6:23în medicină. Şi în acea după-masă a trebuit să-l întreb:
-
6:23 - 6:26„Cum de aţi decis aşa?"
-
6:26 - 6:28Iar el a spus că şi acum uneori şi-ar dori
-
6:28 - 6:30să se poată întoarce să cânte la orgă aşa cum făcea pe vremuri
-
6:30 - 6:34şi că în cazul meu medicina putea să aştepte,
-
6:34 - 6:36dar vioara pur şi simplu nu.
-
6:36 - 6:39După alţi doi ani de studiu al muzicii m-am decis
-
6:39 - 6:42să încerc imposibilul înainte de a da examenul de admitere la medicină - MCAT
-
6:42 - 6:44şi de a intra la medicină ca un bun băiat indian,
-
6:44 - 6:47pentru a deveni următorul Dr. Gupta. (Râsete)
-
6:47 - 6:50Am decis să încerc imposibilul, m-am prezentat
-
6:50 - 6:53la o audiţie la onorata Filarmonică din Los Angeles.
-
6:53 - 6:56A fost prima mea audiţie şi, după trei zile de interpretare
-
6:56 - 6:59în spatele unui paravan, mi s-a oferit locul în orchestră.
-
6:59 - 7:03Era ca un vis. Era un vis nesperat să cânt
-
7:03 - 7:06într-o orchestră, să interpretez în faimoasa sală de concerte Walt Disney,
-
7:06 - 7:10într-o orchestră dirijată acum de faimosul Gustavo Dudamel,
-
7:10 - 7:13dar, mult mai important pentru mine, să fiu în mijlocul unor
-
7:13 - 7:17muzicieni şi mentori care au devenit noua mea familie,
-
7:17 - 7:20noul meu leagăn muzical.
-
7:20 - 7:24După un an am întâlnit un muzician
-
7:24 - 7:27care studiase şi el la Juilliard, care m-a ajutat profund
-
7:27 - 7:31să-mi găsesc propria voce şi să-mi cizelez
identitatea de muzician. -
7:31 - 7:34Nathaniel Ayers a fos contrabasist la Juilliard,
-
7:34 - 7:38dar avusese o serie de episoade psihotice pe la 20 de ani.
-
7:38 - 7:40A fost tratat cu torazină în Bellevue,
-
7:40 - 7:44sfârşind să trăiască fără adăpost pe străzile din Skid Row
-
7:44 - 7:46din Los Angeles cu 30 de ani mai târziu.
-
7:46 - 7:50Povestea lui Nathaniel a devenit o torţă pentru sprijinul
-
7:50 - 7:53celor fără adăpost şi a celor cu probleme de
sănătate mintală din întreaga SUA, -
7:53 - 7:55aşa cum a fost prezentată în cartea şi filmul „The Soloist",
-
7:55 - 7:58dar eu i-am devenit prieten şi profesor de vioară,
-
7:58 - 8:00şi i-am spus că oriunde ar avea vioara sa
-
8:00 - 8:03şi oriunde aş avea-o pe e mea, i-aş da o lecţie de interpretare.
-
8:03 - 8:06De câte ori îl vedeam pe Nathaniel pe Skid Row,
-
8:06 - 8:09constatam cum muzica avea puterea să-l aducă înapoi
-
8:09 - 8:12chiar din cele mai întunecate momente, din ceea ce părea a fi
-
8:12 - 8:14pentru ochiul meu neantrenat
-
8:14 - 8:18debutul unui episod schizofrenic.
-
8:18 - 8:21Cântând pentru Nathaniel, muzica a căpătat un înţeles mai adânc.
-
8:21 - 8:23Acum era comunicare,
-
8:23 - 8:26o comunicare în care cuvintele dăduseră greş,
-
8:26 - 8:30o comunicare a unui mesaj care pătrundea mai adânc decât cuvintele,
-
8:30 - 8:33care se înregistra la un nivel primar fundamental în psihicul lui Nathaniel,
-
8:33 - 8:38venind ca o adevărată ofrandă muzicală
din partea mea. -
8:38 - 8:42M-am surprins ofensat de faptul că cineva
-
8:42 - 8:45ca Nathaniel a putut fi vreodată fără adăpost pe Skid Row
-
8:45 - 8:49datorită bolii sale mentale, totuşi câte alte zeci de mii
-
8:49 - 8:52erau doar pe Skid Row,
-
8:52 - 8:57cu poveşti la fel de tragice, care nu vor avea niciodată vreo carte sau vreun film
-
8:57 - 8:59făcut despre ei, ce-i va lua de pe străzi?
-
8:59 - 9:03Chiar în mijlocul acestei crize, simţeam cumva
-
9:03 - 9:07că spiritul muzicii m-a ales pe mine atunci când,
-
9:07 - 9:10poate într-un sens naiv, simţeam că
-
9:10 - 9:13Skid Row avea nevoie de cineva ca Paul Farmer,
-
9:13 - 9:17nu de încă un interpret de muzică clasică
ce cânta pe Bunker Hill. -
9:17 - 9:19Dar într-un final Nathaniel mi-a demonstrat
-
9:19 - 9:22că, dacă doresc cu ardoare schimbarea,
-
9:22 - 9:26dacă vreau să fie altfel, aveam deja instrumentul perfect pentru asta,
-
9:26 - 9:31că muzica era puntea de legătură dintre lumea mea şi a sa.
-
9:31 - 9:33Un citat frumos
-
9:33 - 9:35al compozitorului romantic german Robert Schumann zicea:
-
9:35 - 9:40„A trimite lumină în întunecimea inimii oamenilor,
-
9:40 - 9:43asta e datoria unui artist."
-
9:43 - 9:45E un citat cu adevărat zguduitor
-
9:45 - 9:48deoarece însuşi Schumann suferea de schizofrenie,
-
9:48 - 9:50sfârşindu-şi viaţa într-un azil.
-
9:50 - 9:53Inspirat de ceea ce am învăţat de la Nathaniel,
-
9:53 - 9:55am format o orchestră pe Skid Row
-
9:55 - 9:58numită Simfonia Străzii, pentru a aduce lumina muzicii
-
9:58 - 10:01în cele mai întunecate locuri,
-
10:01 - 10:03interpretând pentru cei fără adăpost şi bolnavii mental din refugii şi spitale,
-
10:03 - 10:07pe Skid Row, interpretând în faţa veteranilor de război
-
10:07 - 10:11cu tulburări de stres post-traumatic, şi a celor încarceraţi,
-
10:11 - 10:15şi a celor declaraţi criminali bolnavi mintal.
-
10:15 - 10:17După unul din concertele noastre de la
Patton State Hospital -
10:17 - 10:19din San Bernardino, o femeie a venit la noi
-
10:19 - 10:22cu faţa scăldată în lacrimi.
-
10:22 - 10:24Era paralizată şi tremura,
-
10:24 - 10:27avea acel zâmbet minunat zicând
-
10:27 - 10:29că nu mai ascultase niciodată muzică clasică,
-
10:29 - 10:32nu credea că îi va plăcea, niciodată nu auzise o vioară,
-
10:32 - 10:36dar auzind această muzică a fost parcă ar fi auzit razele de soare,
-
10:36 - 10:39că nimeni nu-i vizita niciodată şi că pentru prima dată în şase ani,
-
10:39 - 10:44când ne-a auzit cântând, s-a oprit din tremurat
fără medicamente. -
10:44 - 10:47Brusc, ne-am dat seama că, prin aceste concerte,
-
10:47 - 10:50departe de scenă, departe de reflectoare,
-
10:50 - 10:54departe de fracuri, muzicienii devin canale
-
10:54 - 10:57de producere a unor extraordinare
beneficii terapeutice -
10:57 - 11:00ale muzicii asupra creierului, pentru un auditoriu
-
11:00 - 11:02care niciodată n-ar avea acces în această sală,
-
11:02 - 11:07niciodată n-ar avea acces la muzica noastră.
-
11:07 - 11:11La fel cum medicina are datoria să vindece
-
11:11 - 11:14mai mult decât părţile constituente ale corpului,
-
11:14 - 11:18puterea şi frumuseţea muzicii transcende „E"-ul
-
11:18 - 11:21din mijlocul preaiubitului nostru acronim.
-
11:21 - 11:24Muzica transcende frumuseţea estetică.
-
11:24 - 11:27Sincronismul sentimentelor pe care le trăim
-
11:27 - 11:31când ascultăm o operă de Wagner sau o simfonie by Brahms,
-
11:31 - 11:34sau muzică de cameră de Beethoven ne face să ne amintim
-
11:34 - 11:38de umanitatea noastră comună, împărtăşită,
-
11:38 - 11:42conştiinţa adâncă comună, conştiinţa empatică
-
11:42 - 11:45care, după cum afirmă neuropsihiatrul McGilchrist,
-
11:45 - 11:48e puternic înrădăcinată în emisfera noastră dreaptă.
-
11:48 - 11:52Iar pentru cei ce trăiesc în condiţii inumane din cauza
-
11:52 - 11:54bolii mentale, fără adăpost sau încarcerați,
-
11:54 - 11:57muzica şi frumuseţea ei
-
11:57 - 12:01le oferă o şansă de a transcende lumea din jurul lor,
-
12:01 - 12:05de a-şi aminti că încă au abilitatea de a trăi
-
12:05 - 12:08ceva frumos şi că umanitatea nu i-a uitat.
-
12:08 - 12:11Şi scânteia acelei frumuseţi, a acelui umanism
-
12:11 - 12:14se transformă în speranţă
-
12:14 - 12:17şi ştim că, fie că alegem calea muzicii,
-
12:17 - 12:20fie a medicinei, e primul lucru pe care trebuie să-l implementăm
-
12:20 - 12:22în comunităţile noastre, în auditoriul nostru,
-
12:22 - 12:26dacă vrem să le insuflăm vindecarea din interior.
-
12:26 - 12:29Aş dori să închei cu un citat de John Keats,
-
12:29 - 12:31poetul romantic englez,
-
12:31 - 12:34un citat faimos pe care, sunt sigur, toţi îl cunoaşteţi.
-
12:34 - 12:37Şi Keats a renunţat la cariera în medicină
-
12:37 - 12:40pentru face poezie, dar a murit când a fost
cu un an mai în vârstă decât mine. -
12:40 - 12:45Keats a spus aşa: „Frumuseţea e adevăr şi adevărul frumuseţe.
-
12:45 - 12:52Asta e tot ce ştii pe Pământ şi tot ce trebuie să ştii."
-
12:55 - 15:39(Muzică)
-
15:39 - 16:07(Aplauze)
- Title:
- Robert Gupta: Între muzică și medicină
- Speaker:
- Robert Gupta
- Description:
-
Când Robert Gupta a fost pus să aleagă între a face carieră ca medic sau a face carieră ca violonist, şi-a dat seama că locul lui e la mijloc, purtând arcușul în mână şi sentimentul justiţiei sociale în inimă. El ne spune o poveste emoționantă despre cei marginalizaţi de societate şi puterea terapiei prin muzică ce poate avea succes acolo unde medicina convenţională dă greş.
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 16:27
Ariana Bleau Lugo approved Romanian subtitles for Between music and medicine | ||
Ariana Bleau Lugo accepted Romanian subtitles for Between music and medicine | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for Between music and medicine | ||
Ariana Bleau Lugo edited Romanian subtitles for Between music and medicine | ||
Emil-Lorant Cocian edited Romanian subtitles for Between music and medicine | ||
Emil-Lorant Cocian edited Romanian subtitles for Between music and medicine | ||
Emil-Lorant Cocian edited Romanian subtitles for Between music and medicine | ||
Emil-Lorant Cocian edited Romanian subtitles for Between music and medicine |