Lumile ascunse din muzeele de istorie naturală - Joshua Drew

Vizualizați întrega lecție: http://ed.ted.com/lessons/the-hidden-worlds-within-natural-history-museums-joshua-drew

Când vă gândiți la muzeele de istorie naturală, probabil vă imaginați expoziții pline de obiecte antice și lipsite de viață, precum dinozauri sau meteoriți. Însă în spatele paravanului educațional, se ascund laboratoarele unde se realizează descoperirile științifice. Joshua Drew ne enumeră doar câteva dintre lumile ascunse întâlnite în aceste muzee.

Lecție realizată de Joshua Drew, animație realizată de Provincia Studio.

Când vă gândiți
la muzeele de istorie naturală,

probabil vă imaginați expoziții pline de
obiecte antice și lipsite de viață,

precum dinozauri, meteoriți
și pietre prețioase.

Însă în spatele paravanului educațional,

ce cuprinde doar 1% din
întreaga colecție a unui muzeu,

se ascund laboratoarele unde se fac
descoperiri științifice.

Dincolo de uși necunoscute
și la etaje unde liftul nu vă va duce,

veți găsi ferestre spre lumi uluitoare.

Acest labirint de coridoare și
laboratoare e un sanctuar științific

ce găzduiește o varietate de specimene
aparent fără sfârșit.

Aici, cercetătorii se străduiesc
să deslușească misterele evoluției,

ale originilor universului
și ale istoriei planetei noastre.

Doar un singur muzeu poate
găzdui milioane de specimene.

Muzeul American de Istorie Naturală
din New York

are peste 32.000.000
în colecția sa.

Să ne uităm doar
la unul dintre ele.

Savanții au stabilit exact unde
și când a fost găsit,

utilizând tehnici de datare
pentru a-i determina originea.

Acest lucru se repetă de un milion
de ori, iar aceste plante,

animale, minerale, fosile,

și artefacte se transformă în ferestre
spre locuri și epoci din lumea întreagă,

de-alungul a milioane
de ani de istorie.

Când apare o problemă la cercetare,

savanții privesc prin aceste ferestre
și verifică ipotezele asupra trecutului.

Spre exemplu, în anii 1950,
populațiile de păsări de pradă

precum șoimii călători,
bufnițele, și vulturii

au început să scadă dramatic
în mod misterios,

până ce anumite specii,
inclusiv vulturul pleșuv,

au fost declarate pe cale de dispariție.

Din fericire, oamenii de știință
de la Muzeul Field din Chicago

colecționaseră ouăle acestor păsări
de pradă timp de mai multe decenii.

Au descoperit că ouăle aveau
în trecut o coajă mai groasă

şi a început să se subțieze cam prin vremea
când un insecticid numit DDT

a început să fie pulverizat pe recolte.

DDT-ul era eficient
împotriva dăunătorilor,

dar când păsările se hrăneau
cu aceste grămezi de insecte moarte,

substanța se acumula în corpurile lor.

Insecticidul înaintase
în lanțul alimentar,

fiind absorbit de păsările prădătoare
în concentrații atât de mari,

încât coaja a devenit prea subțire
ca să susţină pasărea clocitoare.

Erau omlete peste tot, până când savanții
de la Muzeul Field din Chicago

și alte instituții, au rezolvat misterul
și au salvat situația.

America îți mulţumeşte,
Muzeule Field!

Ferestrele către trecut ale
muzeelor de istorie naturală

au contribuit la elucidarea
multor altor mistere știintifice.

Savanții din muzee
au folosit colecțiile

pentru secvențierea
genomului neanderthalian,

au descoperit genele care dau
culoarea roșie blănii mamuților

și chiar au identificat locurile
de împerechere ale rechinilor giganți.

În lume există aproape 900 de
muzee de istorie naturală

care în fiecare an ne oferă noi
descoperiri și cunoștinte

legate de trecutul, prezentul
și viitorul planetei.

Colecțiile din muzee ne ajută
să înțelegem cum amenințările de azi,

precum schimbările climatice,
ne afectează lumea.

De exemplu, de peste 100 de ani,

naturaliștii au colecționat exemplare
din celebrul lac Walden Pond,

imortalizat de Henry David Thoreau.

Mulțumită acestor naturaliști,
printre care și Thoreau,

știm că plantele din
apropierea lacului Walden Pond

încep să înflorească cu trei săptămâni mai
devreme decât acum 150 de ani.

Dat fiind faptul că aceste
schimbări s-au petrecut în timp,

o singură persoană n-ar fi putut să le
observe în numai câteva decenii,

dar mulțumită colecțiilor din muzee,

dispunem de o evidență continuă despre
felul în care lumea noastră se schimbă.

Data viitoare când explorați
un muzeu de istorie naturală,

țineți minte că ceea ce vedeți este
o singură piatră prețioasă

dintr-o colosală comoară științifică.

În spatele acestor pereți și la
subsol se află ferestre spre lumi uitate.

Și cine știe?

Poate într-o zi savanții din viitor vor
putea să vă vadă chiar pe voi.