Kevin Kelly spune povestea epică a tehnologiei

În acest discurs cuprinzător, provocator de idei de la TEDxAmsterdam, Kevin Kelly meditează despre ce înseamnă tehnologia în vieţile noastre -- de la impactul ei la nivel personal până la locul ei în cosmos.

Vreau să vorbesc despre investigațiile mele

în ce înseamnă tehnologia în viețile noastre,

nu numai în viața noastră imediată, ci într-un sens cosmic,

în lunga istorie a lumii

și a locului nostru în lume,

ce este acest lucru?

Care este semnificația?

Așa că aș vrea să trec prin

mica istorie a ceea ce am descoperit.

Iar unul din primele lucruri pe care am început să le investighez

a fost istoria numelui tehnologiei.

Și în SUA există un discurs despre starea națiunii

susținut de fiecare președinte, începând din 1790.

Și fiecare din acestea este de fapt un fel de

rezumat al celor mai importante lucruri

pentru Statele Unite în acel moment.

Dacă cauți după cuvântul "tehnologie"

el nu a fost utilizat până în 1952.

Deci, tehnologia a fost oarecum absentă

din gândirea tuturor până în 1952, care se întâmplă să fie anul nașterii mele.

Evident, tehnologia

a existat și înainte de asta, dar nu eram conștienți de ea.

Deci a fost un fel de trezire

a acestei forțe în viața noastră.

Chiar am făcut o cercetare să găsesc prima

utilizare a cuvântului "tehnologie"

și a fost în 1829.

A fost inventat de un tip care a început un plan de învăţământ,

un curs, adunând împreună tot felul

de arte și meserii, și industrie.

Și l-a numit tehnologie.

Și asta este prima utilizare a cuvântului.

Deci: ce este acest lucru

care ne consumă pe toți,

și ne deranjează pe toți?

Alan Kay spune, "Tehnologia este orice

care a fost inventat după ce te ai născut."

(Râsete)

Într-un fel, asta e ideea pe care în mod normal o avem despre ce este tehnologia.

Sunt toate acele lucruri noi.

Nu sunt șoselele sau penicilina,

sau anvelopele. Sunt lucrurile noi.

Prietenul meu Danny Hillis spune ceva asemănător,

el spune: "Tehnologia este orice care încă nu funcționează."

(Râsete)

Din nou, e vorba de ceva complet nou.

Dar știm că nu este doar despre noutăți.

De fapt, se duce mult în urmă. Și eu vreau să sugerez

că se duce foarte mult în urmă, în trecut.

Așa că un alt mod de a gândi despre tehnologie, ce înseamnă ea,

este să ne imaginăm o lume fără tehnologie.

Dacă ar fi să eliminăm fiecare părticică de tehnologie din lumea de azi,

și chiar spun totul,

de la lame la răzuitoare, la haine,

noi, ca specie, nu am trăi foarte mult.

Am muri cu miliardele -- foarte repede.

Lupii ne-ar veni de hac. Am fi fără apărare.

Nu am fi în stare să cultivăm sau să găsim destulă hrană.

Chiar și vânătorii-culegătorii foloseau niște unelte de bază.

Aveau o tehnologie minimală,

dar aveau ceva tehnologie.

Și dacă studiem acele triburi de vânători-culegători

și neanderthalienii, care sunt foarte asemănători cu omul timpuriu,

aflăm un lucru foarte curios despre această lume fără tehnologie,

iar asta este un fel de curbă a vârstei medii.

Nu sunt fosile de neanderthalieni care ar fi peste vârsta de 40 de ani,

din cele găsite vreodată.

Iar vârsta medie a majorității acestor

triburi de vânători-culegători este 20 la 30 de ani.

Sunt foarte puțini copii tineri

fiindcă ei mor -- rată înaltă a mortalității -- și sunt foarte puțini oameni bătrâni.

Așa că profilul este ca într-un cartier tipic din San Francisco.

O mulțime de oameni tineri.

Iar dacă mergeți acolo, spuneți, "Hei, toți sunt foarte sănătoși."

Asta este fiindcă toți sunt tineri.

Același lucru e cu triburile de vânători-culegători și omul timpuriu

nu trăiau peste vârsta de 30 de ani.

Deci a fost o lume fără bunici.

Iar bunicii sunt foarte importanți,

fiindcă ei sunt transmițătorii evoluției culturale și a informațiilor.

Imaginați-vă o lume în care toți au între 20 și 30 de ani,

cât de mult puteți învăța?

Nu puteți face prea multe în propria voastră viață,

este prea scurtă.

Și nu este nimeni care să transmită ceea ce ați învățat.

Acesta este un aspect.

Era o viață foarte scurtă. Dar în același timp

antropologii știu

că cele mai multe triburi de vânători-culegători din lume

cu foarte puțină tehnologie, nu petreceau de fapt

un timp foarte lung căutând hrana de care aveau nevoie.

Între trei și șase ore pe zi.

Unii antropologi numesc asta societatea abundentă originală.

Fiindcă ei aveau o zi scurtă de lucru.

Deci era posibil să obțină hrană destulă.

Dar când au venit lipsurile,

când au venit temperaturile extreme și seceta,

atunci oamenii au făcut foamete.

Și de asta nu au trăit foate mult.

Așa că tehnologia a adus ceva:

prin unelte foarte simple, ca cele de piatră de aici,

chiar așa de mici ca acesta,

grupurile timpurii de oameni au fost de fapt în stare

să elimine până la extincție

cam 250 de animale din megafauna

Americii de Nord, când au ajuns aici prima dată, acum 10.000 de ani.

Cu mult înainte de epoca industrială, deci,

am afectat planeta pe o scară globală,

doar cu o redusă cantitate de tehnologie.

Celălalt lucru descoperit de omul timpuriu a fost focul.

Și focul a fost utilizat pentru a pârjoli terenul, și iarăși,

a afectat ecologia pășunilor și continente întregi,

și a fost utilizat pentru gătit.

Ne-a permis să consumăm tot felul de lucruri.

A fost un fel de stomac extern,

în sens McLuhan.

În sensul că gătea hrana pe care nu o puteam mânca altfel.

Și dacă nu avem foc, chiar nu mai putem trăi.

Trupul nostru s-a adaptat la aceste noi regimuri alimentare.

Organismele noastre s-au schimbat în ultimii 10.000 de ani.

Aşa că, cu această bucăţică de tehnologie,

oamenii au ajuns de la un mic grup de aproximativ 10.000,

același număr ca neandertalienii de peste tot,

şi am expoldat deodată, mulțumită inventării limbajului.

În jur de 50.000 de ani în urmă

numărul oamenilor a explodat,

şi foarte repede a devenit specia dominantă pe planetă.

Şi au migrat în restul lumii cu viteza de doi kilometri pe an

timp de zeci de mii de ani

am ocupat fiecare zonă irigată de pe planetă

şi am devenit specia dominantă,

cu o cantitate foarte redusă de tehnologie.

Şi chiar şi pe vremea aceea, cu introducerea agriculturii,

cu 8.000-10.000 de ani în urmă

am început să vedem schimbarea climei.

Aşa că schimbarea climatică nu este un lucru nou.

Ce este nou este doar anvergura lui. Chiar şi pe durata

epocii agricole a fost schimbare climatică.

Aşa încât mici cantităţi de tehnologie

transformau lumea.

Şi ce înseamnă asta, şi unde vreau să ajung este că

tehnologia a devenit cea mai puternică forţă din lume.

Toate lucrurile pe care le vedem azi

că ne schimbă vieţile, le putem urmări pe fir

până la introducerea unei tehnologii noi.

Deci, este o forţă -- cea mai puternică forţă

care a fost dezlănţuită pe această planetă.

Într-o asemenea măsură încât cred

că ea, tehnologia, a devenit una cu noi înşine.

De fapt, umanitatea noastră, şi tot ce credem despre noi înşine

este ceva care a fost inventat de noi.

Noi ne-am inventat pe noi înşine. Din toate animalele pe care le-am domesticit

cel mai important animal pe care l-am domesticit

a fost chiar noi. În regulă?

Aşa că umanitatea este cea mai mare invenţie a noastră.

Și, desigur, încă nu am terminat.

Încă inventăm. Şi asta este ceea ce ne permite tehnologia să facem.

Continua noastră reinventare.

Este o forţă foarte, foarte puternică.

Eu numesc acest lucru întreg -- pe noi, oamenii, şi tehnologia noastră --

tot ceea ce am făcut, dispozitivele din vieţile noastre,

numim asta Technium. Asta este această lume.

Definiţia mea curentă pentru tehnologie

este orice lucru util creat de mintea umană.

Nu sunt doar ciocane şi dispozitive ca laptopurile.

Este şi Legea. Şi, desigur, oraşele sunt căi de a face

lucrurile mai folositoare pentru noi.

E ceva care vine din mintea noastră,

dar îşi are rădăcinile, de asemenea,

adâncite în cosmos.

Se duc înapoi. Originile şi rădăcinile tehnologiei

se întorc la Big Bang,

în acest fel, în sensul în care ele sunt parte

din acest fir roșu auto-organizant

care porneşte la Big Bang

şi trece prin galaxii şi stele

ajungând în viaţă, în noi.

Iar cele trei faze majore ale universului timpuriu

au fost: energia -- întâi forţa dominantă a fost energia.

Apoi forţa dominantă a devenit, răcindu-se, materia.

Iar după aceea, prin apariția vieţii, cu patru miliarde de ani în urmă,

forţa dominantă de lângă noi a devenit informaţia.

Asta înseamnă viaţa. Un proces informaţional

care restructura şi crea o ordine nouă.

Deci echivalenţa energie - materie,

arătată de Einstein -- iar acum noile ştiinţe

ale calculului cuantic arată că entropia

şi informaţia, materia şi energia,

sunt toate legate între ele, deci este un lung continuum unic.

Introduci energie în sistemul potrivit,

şi iese entropia sub formă de căldură disipată,

şi extropia, care este ordinea.

Este creşterea în ordine.

Aşa că de unde vine această ordine? Are rădăcinile adânc în trecut.

De fapt, nu ştim.

Dar ştim că tendinţa de auto-organizare

din univers este îndelungată,

şi a început cu lucruri precum galaxiile.

Și-au păstrat ordinea vreme de miliarde de ani.

Stelele sunt de fapt maşinării bazate pe fuziune nucleară

care se auto-organizează şi se auto-susţin de miliarde de ani.

O ordine împotriva entropiei lumii.

Iar florile şi plantele sunt acelaşi lucru.

Şi tehnologia este, de fapt, o extensie a vieţii.

O tendință pe care o observăm în toate astea este următoarea:

cantitatea de energie per gram, per secundă

care circulă prin toate astea crește, de fapt.

Cantitatea de energie crește prin această mică secvență.

Cantitatea de energie per gram, per secundă care circulă prin viață

este de fapt mai mare decât într-o stea,

din cauza duratei mari de viață a stelei --

densitatea de energie din viață este de fapt mai mare decât într-o stea.

Iar cea mai mare densitate de energie pe care o putem vedea

în întregul univers este, de fapt, într-un chip de PC.

Acolo circulă mai multă energie per gram per secundă,

decât prin orice altceva cu care ne întâlnim.

Așa că, ceea ce vreau să sugerez, e că dacă vreți să vedeți

încotro se îndreaptă tehnologia, vom continua acea traiectorie,

și vom spune că se zndreaptă spre densități energetice

și mai mari. Iar ce am făcut eu este că

am luat același fel de lucruri

si am privit la alte aspecte

al vieții în evoluție și am spus,

care sunt tendințele generale în viața în evoluție.

Și sunt lucruri care se îndreaptă spre

o mai mare complexitate, spre o diversitate mai mare,

se mișcă spre o mai mare specializare,

sensibilitate, omniprezență și cel mai important, capacitate de dezvoltare.

Exact aceleași lucruri sunt prezente și în tehnologie.

Spre asta se îndreaptă tehnologia.

De fapt, tehnologia accelerează

toate aspectele vieții.

Și putem vedea asta întâmplându-se. Așa cum este diversitate în viață,

există mai multă diversitate în lucrurile pe care le facem.

În viață, lucrurile înncep de la o celulă nespecializată,

iar apoi ele devin specializate. Aveți țesut celular.

Aveți mușchi, neuroni. Și același lucru se întâmplă cu

să zicem, un ciocan, care la început este de uz general

și devine apoi mai specific.

Așa că aș vrea să spun că, în timp ce avem șase regnuri ale vieții,

ne putem gândi la tehnologie ca

la un al șaptelea regn al vieții.

Este o ramură desprinsă din forma umană.

Dar tehnologia are propriul scop,

ca orice altceva, ca viața însăși.

De exemplu, chiar acum, trei sferturi din energia pe care o folosim

este de fapt utilizată pentru a alimenta însuși tehniumul.

În transporturi, nu e folosită pentru a ne deplasa pe noi înșine, ci pentru

a muta lucrurile pe care le facem sau le cumpărăm.

Eu folosesc termenul "a vrea". Tehnologia vrea.

Acesta este un robot care vrea să se introducă în priză, pentru a obține mai multă energie electrică.

Pisica voastră vrea mai multă mâncare.

O bacterie, care nu are nici un fel de conștiință,

vrea să se miște spre lumină.

Are o nevoie presantă. Și tehnologia are o nevoie.

În același timp, vrea să ne dea lucruri.

Iar ceea ce ne dă, de fapt, este progresul.

Poți să te uiți la tot felul de grafice, toate arată în sus.

Chiar nu avem o controversă despre progres,

dacă nu ținem cont de costul acestuia.

Și asta este problema care-i deranjează pe cei mai mulți oameni,

aceea că progresul este într-adevăr real,

dar ne mirăm și întrebăm care sunt costurile lui de mediu.

Am făcut o trecere în revistă a numărului de specii a artefactelor din casa mea.

Și sunt 6.000. Alți oameni au venit cu 10.000.

Când a murit regele Henry al Angliei,

el avea 18.000 de lucruri în casa lui.

Dar aceea era întreaga avere a Angliei.

Și cu acea avere întreagă a Angliei,

regele Henry nu ar fi putut să cumpere antibiotice.

Nu putea să cumpere refrigerarea sau o călătorie de o mie de mile.

În timp ce acest om care trage ricșa din India

poate face economii și cumpăra antibiotice.

Și poate cumpăra refrigerare.

El poate cumpăra lucruri pe care regele Henry, cu toată bogăția lui, nu le putea cumpăra niciodată.

Asta înseamnă progresul.

Tehnologia este egoistă. Tehnologia este generoasă.

Acel conflict, acea tensiune va fi cu noi pentru totdeaunai.

Câteodată vrea să facă ceea ce vrea să facă.

Și câteodată va face lucruri pentru noi.

Suntem nelămuriți despre ce ar trebui să gândim despre această nouă tehnologie.

Chiar acum, poziția implicită când

apare o nouă tehnologie, este că noi --

oamenii vorbesc despre principiul de precauțiune.

Care este foarte răspândit în Europa.

Spune, de fapt, "nu fă nimic". Când întâlnești o nouă

tehnologie, oprește-te,

până când se dovedește că nu este dăunătoare.

Eu cred că asta chiar nu duce nicăieri.

Cred că o cale mai bună este ceea ce eu numesc principiul proactivității.

Care înseamnă că interacționezi cu tehnologia.

O încerci.

Evident, faci ceea ce sugerează principiul de precauțiune,

încerci să-i anticipezi riscul. Dar după ce l-ai anticipat,

o evaluezi în mod constant,

nu doar odată, ci mereu.

Iar când deviază de la ceea ce vrem,

prioritizăm riscul, evaluăm nu doar

lucrul nou, ci și pe cel vechi.

O reparăm. Dar cel mai important: îl relocăm.

Și ce vreau să spun cu asta este că

găsim o nouă sarcină pentru ea.

Energia nucleară, fisiunea, este o idee foarte rea

dacă faci bombe.

Dar poate fi o idee destul de bună, dacă e relocată.

Relocată în energia nucleară sustenabilă

pentru electricitate, în loc de arderea cărbunelui.

Când avem o idee rea, reacția la ideea rea

nu este să spui "nu" ideilor, nu este stoparea gândirii.

Răspunsul la o idee rea,

ca de exemplu, un bec electric cu filament din tungsten,

este o idee mai bună. În regulă?

Așa că ideile mai bune sunt întotdeauna răspunsul

la tehnologia care nu ne place,

adică de fapt, o tehnologie mai bună.

De fapt, într-un anume sens, tehnologia

este un fel de metodă pentru a genera idei mai bune,

dacă vă puteți gândi astfel despre asta.

Poate că stropirea culturilor cu DDT este o idee foarte rea.

Dar DDT stropit pe case

înlătură malaria cel mai bine,

pe lângă plasele de țânțari impregnate cu DDT.

Dar asta este o idee foarte bună. Este un lucru bun pentru tehnologie.

Așa că sarcina noastră, ca oameni, este să

fim părinți pentru copiii minților noastre,

să le găsim prieteni buni,

să le găsim o slujbă bună.

Deci, fiecare tehnologie este un fel de forță creativă

în căutarea slujbei potrivite.

Acesta este de fapt fiul meu, chiar aici.

(Râsete)

Nu există tehnologii rele.

Așa cum nu există copii răi.

Nu spunem: copiii sunt neutri sau copiii sunt pozitivi.

Trebuie doar să le găsim locul potrivit.

Deci, ceea ce ne dă tehnologia

pe termen lung, peste această

evoluție extinsă, de la începutul timpului,

prin inventarea plantelor și animalelor,

și evoluția vieții, evoluția creierelor,

ceea ce ne dă în mod constant,

sunt diferențele în creștere.

Este diversitatea în creștere. Sunt opțiuni mai multe.

Sunt șanse, oportunități, posibilități

și libertate în creștere.

Asta primim de la tehnologie

tot timpul. De asta pleacă oamenii de la sate

și merg în orașe, fiindcă ei gravitează

întotdeauna spre șanse și posibilități mărite.

Și suntem conștienți de preț.

Plătim un preț pentru asta, dar suntem conștienți de el, și de obicei

vom plăti prețul pentru libertăți,

șanse și oportunități mărite.

Chiar și tehnologia vrea apă curată.

Este tehnologia diametral opusă

naturii?

Fiindcă tehnologia este o extensie a vieții,

este în paralel, și aliniată cu aceleași lucruri

pe care le vrea viața.

Așa că eu cred că tehnologia iubește biologia,

dacă noi îi permitem.

O măreață mișcare pornită cu miliarde de ani în urmă,

se mișcă prin noi, și continuă să înainteze.

Iar alegerea noastră, ca să spun așa,

în tehnologie, este de fapt să ne aliniem pe noi înșine

cu această forță mult mai mare decât noi.

Deci, tehnologia este mai mult decât obiectele din buzunarul tău.

E mai mult decât niște dispozitive. E mai mult decât lucrurile pe care le inventează oamenii.

Este de fapt parte dintr-o istorie foarte lungă,

o istorie grandioasă, care a început cu miliarde de ani în urmă,

și se mișcă prin noi, această auto-organizare.

Și noi o extindem și o accelerăm.

Și putem fi parte din ea prin alinierea tehnologiei

pe care o facem cu această istorie.

Și chiar apreciez atenția voastră azi. Mulțumesc.

(Aplauze)