Ce se întâmplă când ai o comoție? - Clifford Robbins

Vezi toată lecția la: https://ed.ted.com/lessons/what-happens-when-you-have-a-concussion-clifford-robbins.

În fiecare an, în Statele Unite, sportivii profesioniști și diletanți suferă între 2,5 și 4 milioane de comoții. Cât de periculoase sunt toate aceste comoții? Răspunsul e complicat și se găsește în modul în care creierul răspunde atunci când suferă o lovitură. Clifford Robbins explică ce se întâmplă în cazul unei comoții.

În fiecare an, în Statele Unite,

sportivii profesioniști sau diletanți

au în medie între 2,5
și 4 milioane de comoții.

Cât de periculoase sunt aceste comoții?

Răspunsul este complicat

și se găsește în modul în care creierul
răspunde când ceva îl afectează.

Creierul e format din țesut moale, adipos,
cu o consistență asemănătoare jeleului.

În interiorul membranelor protective
și a craniului dur,

acest organ delicat
este de regulă bine protejat.

Dar o zdruncinătură bruscă
poate face creierul să se miște

și să se lovească
de interiorul dur al craniului.

Spre deosebire de jeleu,
țesutul creierului nu e uniform.

E alcătuit dintr-o vastă rețea
de 90 de miliarde de neuroni

care transmit semnale de-a lungul axonilor
pentru a comunica în interiorul creierului

și pentru a controla organismul.

Această structură fusiformă
îi face să fie foarte fragili

așa încât atunci când sunt loviți,
neuronii se vor întinde sau rupe.

Asta nu numai că împiedică comunicarea,

dar când axonii distruși
încep să degenereze,

eliberează toxine
ce pot cauza moartea altor neuroni.

Această combinație de evenimente
provoacă o comoție.

Leziunile se pot manifesta
în multe moduri

precum leșin,

dureri de cap,

vedere încețoșată,

probleme de echilibru,

dispoziție și comportament alterate,

probleme cu memoria,
gândirea și dormitul

și instaurarea anxietății și a depresiei.

Fiecare creier e diferit,

ceea ce explică de ce experiențele
legate de comoții sunt atât de variate.

Din fericire, majoritatea comoțiilor
se vindecă complet,

iar simptomele dispar
în câteva zile sau săptămâni.

Odihna suficientă
și o reluare graduală a activității

îi permit creierului să se vindece singur.

În ceea ce privește odihna,

multe persoane au auzit
că nu trebuie să dormi

imediat după ce ai suferit o comoție,
pentru că ai putea intra în comă.

Este un mit.

Atâta timp cât medicii nu sunt îngrijorați
că poate fi vorba de o lovitură mai gravă,

ca o hemoragie cerebrală,

nu există cazuri documentate
privind somnul după o comoție.

Uneori, victimele comoțiilor
pot manifesta așa-zisul

sindrom post-comoție, sau SPC.

Persoanele cu SPC pot acuza
dureri de cap constante,

dificultăți de memorare

și simptome comportamentale
ce pot afecta relațiile personale

luni sau chiar ani după lovitură.

Încercarea de a juca după o lovitură,
chiar și numai pentru câteva minute

sau reluarea activității sportive
prea repede după o comoție,

crește riscul de a dezvolta SPC.

În anumite cazuri, o comoție
e greu de diagnosticat

pentru că simptomele
se dezvoltă în timp.

E deseori adevărat
în cazul traumelor craniene

rezultate din lovituri
mai puțin puternice,

decât despre cele care cauzează comoții.

Acest tip de leziuni nu provoacă
simptome notabile imediat,

dar în timp, ele pot duce
la traume craniene degenerative,

dacă se întâmplă în mod repetat.

Spre exemplu, se știe că fotbaliștii
parează mingea cu capul în mod repetat.

Folosind o tehnică
numită RMN de difuzie,

începem să înțelegem efectul
acestor leziuni asupra creierului.

Această metodă permite cercetătorilor
să găsească mănunchiuri de axoni

și să înțeleagă cum loviturile slabe
le pot altera structura.

În 2013, folosind această tehnică
cercetătorii au descoperit

că atleții care au lovit
cel mai mult mingea cu capul,

aproximativ 1800 de lovituri pe an,

au compromis integritatea structurală
a mănunchiurilor de axoni.

Leziunea era asemănătoare cu o frânghie

în care fiecare fibră începe să se rupă.

Jucătorii au avut cele mai slabe rezultate
la testarea memoriei pe termen scurt

și chiar dacă niciunul nu a suferit
comoții puternice

aceste lovituri, cu timpul,
au creat traume grave.

Cercetătorii știu că leziunile repetate,
oricât ar fi de ușoare,

sunt legate de boala denumită
Encefalopatie Traumatică Cronică

sau ETC.

Persoanele cu ETC
suferă modificări comportamentale

ce încep să apară pe la 30-40 de ani,

urmate de probleme de gândire și memorie

care, în anumite cazuri,
pot duce la demență.

Vinovată e o proteină numită tau.

Proteinele tau stabilizează mici tuburi
numite microtubuli în interiorul axonilor.

Se presupune că leziunile ușoare repetate
distrug microtubulii,

făcând ca proteinele tau
să se desprindă și să se lege împreună.

Aglomerările întrerup transportul
și comunicarea de-a lungul neuronului,

ceea ce duce la întreruperea
legăturilor din creier.

Odată ce proteinele tau se acumulează

pot provoca alte aglomerări de proteine

și continuă să se extindă în creier

chiar și după ce impactul a avut loc.

Statisticile arată
că printre jucătorii de fotbal,

cel puțin între 50 și 80% din comoții
nu sunt raportate și tratate.

Uneori e din cauză că e greu de spus

că s-a suferit o comoție.

Adeseori e însă din cauza presiunilor
sau a dorinței de a continua,

în ciuda faptului că ceva nu e în regulă.

Asta nu numai că subminează recuperarea.

Este și periculos.

Creierele noastre nu sunt invincibile.

Este necesar
ca noi să le protejăm de lovituri

și să le ajutăm să-și revină
după ce au suferit traume.