Dinozaurii feroce ai Saharei din perioada Cretacică - Nizar Ibrahim

Vizionați lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/the-ferocious-predatory-dinosaurs-of-cretaceous-sahara-nizar-ibrahim

În perioada Cretacică (cu aproximativ 100 de milioane de ani în urmă), Africa de Nord adăpostea o rețea uriașă de râuri și o menajerie bizară de prădători preistorici imenși - inclusiv Spinozaurul, un dinozaur chiar mai înfricoșător decât Tyrannosaurus rex. Nizar Ibrahim folosește documente despre paleontologie și geologie pentru a reconstrui imaginea acestui râu al giganților în cel mai amănunțit detaliu.

Lecție de Nizar Ibrahim, animație de Silvia Prietov.

Sunt doar câteva locuri pe Pământ
mai puțin propice vieții

decât aridul Deșert Sahara.

Și totuși, nu a fost mereu așa.

Acum 100 de milioane de ani,
în perioada numită Cretacic Timpuriu,

o rețea uriașă de râuri se întindea
de-a lungul actualei zone

dintre Egipt și Maroc.

Întreaga lume de atunci
ni s-ar părea cu totul diferită.

Continentele nu își găsiseră încă
poziția actuală.

Temperaturile extreme erau ceva obișnuit,

iar furtunile puternice făceau
ca viața să fie imprevizibilă.

Dinozaurii cutreierau pământul,

pterozaurii erau stăpânii cerului,

iar uriașele reptile marine și rechinii
înotau în mările calde.

Strămoșii noștri, mamiferele mici,
trăiau la propriu în umbra

acestor creaturi extraordinare.

În această lume a prădătorilor imenși,

un râu al giganților,

după cum i se mai spune acestei regiuni
din actuala Africa de Nord,

ieșea în evidență ca fiind
deosebit de periculos.

În majoritatea ecosistemelor,
e primul în vârful lanțului trofic.

În general, nu e suficientă hrană
pentru mulți prădători.

Totuși, s-ar putea ca o imensă varietate
de specii de animale subacvatice din râu

să fi permis ca o populație mare și vastă
de prădători de vârf să coexiste.

Știm asta datorită multelor fosile găsite

într-o regiune numită Kem Kem.

Mulți prădători descoperiți
aveau forme ale capului și corpului

care îi ajutau să se adapteze perfect
pentru a vâna

prada acvatică de diferite tipuri
și mărimi.

Acest lucru le-a permis multor prădători
din Kem Kem să profite

de singura sursă abundentă de hrană
din această zonă: peștele.

Le-a mai permis și să evite
competiția directă

cu prădătorii care urmăreau
animale iubitoare de uscat.

Speciile pradă din rețeaua de râuri
se confruntau cu atacuri de peste tot,

inclusiv de la suprafață.

Reptilele zburătoare stăpâneau cerul.

Alanqa Saharica avea o anvergură
de până la nouă metri

și fălci lungi și ascuțite
cu ajutorul cărora înșfăca pește

și animale terestre mici.

Cel puțin șapte tipuri diferite
de prădători asemănători crocodililor

patrulau de-a lungul râului,

inclusiv Elosuchus, care atingea
aproximativ zece metri în lungime.

Și multe specii de dinozauri carnivori
de mărimea lui T-rex, numiți theropode,

conviețuiau.

În acest râu al giganților,
Spinozaurul era rege.

Acest dinozaur de 15 metri lungime
era chiar mai mare decât T-rex,

având picioare scurte și musculoase,

o coadă flexibilă

și labe puternice.

„Vela” înaltă de doi metri avertiza
celelalte creaturi de mărimea înfiorătoare

și s-ar putea să fi fost folosită
pentru a-și atrage perechea.

Fălcile lungi și subțiri ale Spinozaurului
adăposteau dinți conici,

perfecți pentru o prindere rapidă
a prăzii acvatice alunecoase.

Acest prădător de vârf,
împreună cu ecosistemul său,

e de neegalat în istoria vieții pe Pământ.

Tot ce-a mai rămas
din acești prădători feroce sunt fosile.

Aproape 93 de milioane de ani în urmă,
nivelul mării a crescut,

transformând regiunea Kem Kem
într-o mare nu foarte adâncă.

Zeci de milioane de ani mai târziu,

impactul unui asteroid,

erupțiile vulcanice

și schimbările climatice aferente

au făcut ca dinozaurii, pterozaurii
și multe alte animale și plante,

împreună cu ecosistemele lor unice,
să dispară.

Dispariția lor în masă a făcut loc
apariției unor noi specii de păsări,

a unor mamifere mai mari,

iar în cele din urmă, a noastră.