Este nesănătos să te abții de la urinat? - Heba Shaheed

Vezi lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/is-it-bad-to-hold-your-pee-heba-shaheed

Oamenii ar trebui să urineze de cel puțin 4 până la 6 ori pe zi, dar, ocazional, stresul vieții moderne ne obligă să ne forțăm și să ne abținem. Cât de rău este acest obicei și cât timp poate fi suportat de corpul nostru? Heda Shaheed ne invită să aflăm mai multe despre modul de funcționare a vezicii.

Lecție oferită de Heba Shaheed, animație de Artrak Studio.

Începe cu un ușor disconfort

și curând devine o senzație urgentă,
imposibil de ignorat.

În final, este singurul lucru
la care vă gândiți

și, cu disperare, începeți vânătoarea
unei băi până când ... ahh.

Oamenii ar trebui să urineze
de cel puțin 4 până la 6 ori pe zi,

dar, ocazional, stresul vieții moderne
ne obligă să ne forțăm și să ne abținem.

Cât de rău este acest obicei și cât timp
poate fi suportat de corpul nostru?

Răspunsul se află
în modul de funcționare a vezicii,

un săculeț oval
plasat în interiorul pelvisului.

În jurul acestei structuri
se găsesc alte câteva organe,

care, împreună, formează sistemul urinar.

Doi rinichi,

doua uretere,

două sfinctere uretrale

și uretra.

Din rinichi picură constant un
lichid galben, cunoscut ca și urină.

Rinichii produc urina dintr-un amestec
de apă și produse reziduale ale corpului,

conducând lichidul nedorit
în două tuburi musculare, numite uretere.

Aceastea conduc fluidul în jos,
către organul colector, numit vezică.

Peretele muscular al vezicii este realizat
dintr-un țesut numit mușchi detrusor,

ce se relaxează când vezica se umple,
permițându-i să se umfle precum un balon.

Când vezica este plină,
detrusorul se contractă.

Sfincterul uretral intern
se deschide automat și involuntar,

iar urina este eliberată.

Coborând cu mare viteză,
fluidul pătrunde în uretră

și se oprește la nivelul
sfincterului uretral extern.

Acesta funcționează ca un robinet.

Când vreți sa amânați micțiunea,
țineți, de fapt, sfincterul închis.

Când vreți să elimini urina,
puteți deschide volontar pereții acestuia.

Dar cum știm că vezica noastră este plină,

pentru a ști când să urinăm?

În straturile musculare ale detrusorului
sunt milioane de receptori de întindere,

care sunt activați,
pe măsură ce vezica se umple.

Ei trimit semnale nervilor sacrali
din măduva spinării.

Un semnal reflex se întoarce la vezică,

determină contractarea ușoară
a mușchiului detrusor

și crește presiunea vezicii,
anunțându-te că aceasta se umple.

În același timp, se deschide
sfincterul uretral intern.

Acesta se numește reflex de micțiune.

Creierul îl poate bloca,
dacă nu este momentul să urinați,

prin trimiterea unui alt semnal,
care să contracte sfincterul extern.

Pentru un volum de 150 - 200 ml de urină,

peretele muscular al vezicii
se întinde suficient,

cât să resimți prezența urinei.

De la 400 la 500 ml,
presiunea devine inconfortabilă.

Vezica se mai poate întinde,
dar doar până la un anumit punct.

Peste 1000 ml, ea se poate sparge.

Majoritatea ar pierde controlul
înainte să se întâmple asta,

dar, în foarte puține cazuri,

ca atunci când o persoană
nu poate simți nevoia de a urina,

săculețul se rupe, provocând durere
și necesitând intervenție chirurgicală.

Dar, în condiții normale,

decizia ta de a urina oprește semnalul
de la creier către sfincterul extern,

cauzând relaxarea acestuia

și golirea vezicii.

Sfincterul uretral extern
este un mușchi al planșeului pelvian,

fiind suportul uretrei
și al colului vezical.

Suntem norocoși că avem
acest planșeu pelvian,

căci presiunea asupra sistemului
din cauza tusei,

strănutului,

râsului,

sau a unei sărituri
pot provoca scurgeri urinare.

Însă mușchii pelviani țin zona închisă

până când sunteți pregătiți să urinați.

Dar dacă vă țineți prea mult,

expulzarea urinei la o viteză prea mare

sau urinarea nesigură pe un suport

pot, de-a lungul timpului,
slăbi sau uza mecanismul muscular.

Asta poate duce la:
hiperactivitatea planșeului pelvian,

dureri vezicale,

urgențe

sau incontinență urinară.

Deci, pentru o sănătate de durată,

abținerea nu este un obicei bun.

Dar, pe termen scurt cel puțin,
creierul și corpul vă protejează,

lăsându-vă să decideți momentul potrivit
pentru a vă ușura.