Cum își justifică oamenii escrocheriile - Kelly Richmond Pope

Vezi lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/how-people-rationalize-fraud-kelly-richmond-pope

Dacă întrebi oamenii dacă cred că furatul e greșit, majoritatea vor răspunde afirmativ. Totuși, în 2013, organizațiile din întreaga lume au pierdut în total 3,7 trilioane de dolari din cauza escrocheriilor. Kelly Richmond Pope ne explică cum triunghiul escrocheriilor (descris de criminalistul Donald Cressey) ne poate ajuta să înțelegem cum oamenii ce par bine intenționați pot lua decizii imorale în viețile lor de zi cu zi.

Lecție de Kelly Richmond Pope, animație de TED-Ed.

Dacă întrebi oamenii
dacă cred că furatul e greșit,

cei mai mulți vor răspunde „Da”.

Totuși, în 2013, organizațiile
din întreaga lume

au pierdut în total 3,7 trilioane
de dolari din cauza escrocheriilor,

ce includ infracțiuni precum delapidarea,

schemele piramidale

și revendicări false ale asigurărilor.

Nu e vorba că nu există
pădure fără uscături.

Adevărul e că mulți oameni
sunt susceptibili

nu doar la tentația
de a comite escrocherii,

ci și la a se convinge
că nu au făcut nimic greșit.

Deci, de ce au loc escrocheriile?

Deși motivațiile individuale
pot varia de la caz la caz,

triunghiul escrocheriilor,

un model dezvoltat
de criminalistul Donald Cressey,

arată trei premise
ce fac escrocheriile probabile:

presiunea, oportunitatea și justificarea.

Presiunea e deseori motivația inițială
a implicării într-o escrocherie.

Poate fi o datorie personală,

o dependență,

o cotă de câștiguri,

o concediere recentă

sau o boală în familie.

În cazul oportunității, mulți oameni
atât din domeniul public sau privat

au acces la instrumente ce le permit
să comită și să ascundă escrocheriile:

carduri de credit ale firmei,

informații interne ale companiei,

sau control asupra bugetului.

Combinația de presiune

și de a fi expus
la asemenea oportunități zi de zi

poate crea o tentație puternică.

Dar chiar și cu aceste două elemente,

majoritatea escrocheriilor
tot au nevoie și de o justificare.

Mulți dintre cei care comit escrocherii
nu au cazier penal,

deci, pentru a face ceva
ce e considerat greșit de mulți,

trebuie să își justifice escrocheria
față de ei înșiși.

Unii simt că merită banii, deoarece sunt
plătiți insuficient sau muncesc prea mult,

și alții cred că escrocheria lor
nu afectează pe nimeni,

poate chiar își planifică să returneze
banii, odată ce criza se va rezolva.

Unele dintre cele mai comune
tipuri de escrocherii

nici nu sunt catalogate astfel
de către cei ce le comit.

Exemplele cuprind angajați ce falsifică

condica de prezență
sau rapoartele de cheltuieli,

plătitori de impozite
ce nu își declară veniturile,

sau furnizorii de servicii ce taxează
mai mult companiile de asigurări.

Deși acestea pot părea mici,

și pot uneori fi de ordinul
a câtorva sute de dolari,

contribuie cu toate
la imaginea de ansamblu.

Și apoi există escrocherii
la scară masivă.

În 2003, gigantul producător italian
de lactate Parmalat a intrat în faliment

după ce s-a aflat că a falsificat
un cont bancar de 4 miliarde de dolari

și a falsificat declarațiile financiare

pentru a ascunde faptul
că filialele sale pierdeau bani.

Deoarece era controlat în familie,

controlul prin consiliul de directori

și supravegherea inspectorilor
erau dificile,

și compania a sperat probabil
că pierderile vor putea fi recuperate

înainte ca cineva să afle.

Și lăcomia nu există doar în corporații.

Guvernele și organizațiile non-profit
sunt și ele susceptibile la escrocherii.

În timp ce era inspector financiar
în orașului Dixon, Illinois,

Rita Crudwell a delapidat
peste 53 de milioane de dolari.

Rita a fost unul dintre cei mai mari
crescători de cai

și a câștigat 52 de titluri mondiale.

Dar costurile lunare de întreținere
a hergheliei erau de 200.000 de dolari.

Deoarece poziția ei îi oferea control
complet asupra finanțelor orașului,

a putut direcționa cu ușurință bani

într-un cont pe care îl folosea
pentru cheltuielile private,

iar schema a rămas neobservată
timp de 20 de ani.

Se crede că Crundwell se simțea
îndreptățită la un stil de viață excentric

datorită poziției ei

și a notorietății pe care titlurile sale
le-au adus orașului.

E tentant să credem că escrocheriile
nu afectează pe nimeni,

deoarece corporațiile
și instituțiile nu sunt persoane.

Dar escrocheriile afectează
oameni reali în fiecare caz:

angajații Parmalat
și-au pierdut locurile de muncă,

cetățenii orașului Dixon
subvenționau creșterea cailor,

clienții companiilor care și-au crescut
prețurile pentru a recupera pierderile.

Uneori efectele sunt clare
și devastatoare,

ca atunci când Bernie Madoff a cauzat
pierderea economiilor a mii de oameni.

Dar uneori sunt subtile
și dificil de descâlcit.

Dar totuși, cineva, undeva, plătește
efectele negative ale escrocheriilor.