Architectura acasă la ea în comunitate

Când Xavier Vilalta a trebuit să construiască un mall in Addis Ababa, a panicat. Celelalte centre reprezentau numai ce lui nu îi placea , turnuri din sticlă ce au nevoie de tone de energie pentru a funcţiona şi care nu seamană cu Africa. Vilalta vorbeşte despre cum abordează situaţia pentru a nu afecta natura şi abordează un design tradiţional pentru a creea clădiri frumoase şi moderne pentru această comunitate.

Activitatea mea se concentrează pe legătura dintre

ideea de a integra viața comunitară

în mediul înconjurător

unde arhitectura crește

din tradițiile și condițiile locale.

Azi am adus două proiecte recente

ca exemplu.

Amândouă sunt din țări în dezvoltare,

unul în Etiopia și celălalt în Tunisia.

Au în comun faptul

că analize diferite din diferite perspective

devin o parte esențială din piesa finală de arhitectură.

Primul exemplu a început ca o invitație

să proiectez un mall

în capitala Etiopiei, Addis Ababa.

Acest tip de construcție

ne-a fost arătat ca exemplu, mie și echipei mele,

a ceea ce trebuia să proiectam.

La început, primul gând a fost

vreau sa fug!

(Râsete)

După ce am văzut câteva dintre aceste clădiri--

sunt multe in oraș--

am realizat ca au trei puncte mari.

Primul, aceste clădiri sunt aproape goale

deoarece au magazine foarte mari

și oamenii nu își permint să cumpere.

Al doilea, consumă foarte multă electricitate

pentru că sticla

creează căldură înăuntru,

și e nevoie de mult aer condiționat,

într-un oraș unde n-ar trebui să se întâmple

pentru că au climă blândă

care variază de la 20 la 25 grade tot anul.

Al treilea punct e faptul că imaginea lor

nu are nimic în comun cu Africa și Etiopia.

E păcat, pentru că locul are cultură și tradiții bogate.

De asemenea, în prima noastră vizită în Etiopia,

am fost captivat de vechile piețe,

aceste structuri deschise

unde sute de oameni cumpară

în fiecare zi de la vânzătorii mici.

De asemenea e ideea de spațiu public

care folosește terenul în aer liber pentru activități.

Așa că m-am gândit, asta-i ce vreau să proiectez,

nu un mall.

Dar întrebarea era cum puteam face

o construcție contemporană cu aceste principii.

Urmatoarea problemă a fost când ne-am uitat la locație,

era într-o zonă a orașului care se extinde,

unde majoritatea clădirilor pe care le vedeţi în imagine

nu erau acolo.

E situat între două străzi paralele

care nu au nicio conexiune pe sute de metri.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să creăm o conexiune

între cele două străzi,

folosind toate intrările în clădire.

Asta se extinde cu un atrium înclinat

care creeză un spaţiu deschis în clădire

care se protejează prin propria formă

de soare şi de ploaie.

Şi în jurul acestui spațiu gol

am plasat ideea de piață cu magazine mici

care se schimbă la fiecare etaj datorită formei golului.

M-am gândit, cum să închidem clădirea?

Am vrut să găsesc o soluție

care să corespundă condiţiilor locale de climă.

Am început să mă gândesc la materiale

ca o scoică din ciment

cu perforaţii ce lasă aerul să intre,

şi de asemenea lumina, dar filtrată.

Inspiraţia a venit de la bordura acestor rochii frumoase ale femeilor etiopiene.

cu proprietăți geometrice fractale

şi asta m-a ajutat să creez întreaga faţadă.

Am construit

cu bucăţi mici prefabricate,

geamurile ce lasă aerul şi lumina înăuntru

într-un mod controlat.

E realizată cu aceste bucăţi mici de sticlă colorată

ce folosesc lumina din interiorul clădirii

pentru a o lumina noaptea.

Cu această idee nu a fost uşor să-i conving pe finanţatori

pentru că spuneau:

„Acesta nu e un mall. Noi n-am cerut asta."

Dar apoi toţi au realizat că ideea de market

e mai profitabilă decât ideea de mall

pentru că au mai multe magazine.

De asemena, ideea faţadei este mult, mult mai ieftină,

nu doar pentru că materialul este sticla,

dar pentru că nu mai aveam nevoie de aer condiționat.

Aşa că am creat nişte bugete

pentru implementarea proiectului.

Şi prima implementare a fost să mă gândesc

cum facem cladirile să aibă destulă energie

întru-un oraş unde curentul electric se întrerupe aproape în fiecare zi.

Am creat un activ imens prin plasarea fotovoltaicelor pe acoperiş.

Şi apoi sub panouri

ne-am găndit la acoperiş ca la un loc public cu cafenele

care să creeze o oază urbană.

Şi acestea,

toate împreună, colectează apa pentru sanitaţie.

Sperăm să încheiem la sfărşitul anului viitor, pentru că suntem deja la al cincilea nivel de construcţie.

Celălat exemplu este un plan

de 2.000 de apartamente și facilități în orașul Tunis.

Pentru un proiect atât de mare,
cel mai mare proiect al meu,

aveam nevoie să înțeleg orașul Tunis,

dar și împrejurimile, tradițiile și cultura lui.

Pe când analizam, m-am uitat la medina,

o structură de 1.000 de ani, închisă de un perete,

deschisă de 12 porți, conectate de linii drepte.

Când am fost la fața locului, prima operaţie

a fost să extindem străzile, să creăm 12 departajări

similare ca mărime și caracteristici cu cele din Barcelona

şi din celelalte oraşe ale Europei.

Peste asta am selectat nişte puncte strategice

conectate prin linii drepte

şi asta a modificat modelul iniţial.

Ultima operaţie a fost să ne
gândim la tavan,

tavanul mic al proiectului, ca apartamentul,

ca o parte esenţială a proiectului.

Pentru asta m-am gândit care ar fi cea mai bună orientare

în climatul mediteranean pentru un apartament.

Orientarea nord-sud creează o diferenţă termală între cele două părţi ale casei

şi venitilaţie naturală.

Deci întrepătrundem un model care asigură că apartamentele

sunt perfect orientate în acea direcţie.

Şi iată rezultatul

o combinaţie între un bloc european şi un oraş arab.

Are aceste departajări cu curți

și la parter

ai toate aceste conexiuni pentru pietoni,

în plus o densitate

mai mare pe nivelele superioare şi o densitate mai mică la parter.

De asemenea, întăreşte această idee de porţi.

Volumul are formă cu conexiuni

care se potrivește cu trei tipuri de apartamente

și lasă lumina sa ajungă la parter într-un cartier foarte aglomerat.

În curțile interioare sunt diferite facilități,

cum ar fi o sală de fitness și grădinițe

și în apropiere, o serie de spații comerciale care aduc activitate la parter.

Acoperișul, spațiul meu favorit din proiect,

e aproape ca și cum am da înapoi comunității spațiul luat de construcții.

locul unde toți vecinii pot merge să socializeze

și să facă activitați, de ex. să alerge 2 km dimineața,

sărind de la o cladire la alta.

Aceste două exemple

au în comun abordarea procesului de proiectare.

Sunt în țări în dezvoltare unde poți vedea

orașele crescând.

În aceste orașe, impactul arhitecturii în viețile oamenilor de azi și de mâine

schimbă comunitățile locale și economia cu aceeași viteză cu care se înalță clădirile.

Pentru acest motiv, văd și mai mult rolul

arhitecturii de a găsi soluții simple și ieftine

care îmbunătățesc relația dintre comunitate și mediul înconjurator

și care conectează natura și oamenii.

Mulțumesc foarte mult.

(Aplauze)