Cum sunt desemnați judecătorii la Curtea Supremă de Justiție a SUA?

Urmăriți lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/how-do-us-supreme-court-justices-get-appointed-peter-paccone

Există o funcție care implică o mare putere, o remunerare solidă, renume și o siguranță aproape perfectă a locului de muncă. Și există doar o singură modalitate de a fi angajat aici: aceea de a fi desemnat la Curtea Supremă de Justiție a SUA. Însă cum obțin, efectiv, judecătorii de la Curtea Supremă de Justiție această onoare? Peter Paccone ne prezintă procesul dificil prin care poți obține un loc în cea mai mare Curte a SUA.

Lecție de Peter Paccone, animație de Globizco.

Există o funcție care implică
o mare putere, o remunerare solidă, renume

și o siguranță aproape perfectă
a locului de muncă.

Și există o singură modalitate
de a fi angajat aici,

aceea de a fi desemnat
în Curtea Supremă de Justiție a SUA.

Dacă vrei să devii judecător
la Curtea Supremă a SUA,

cea mai înaltă curte federală
din Statele Unite,

trebuie întrunite trei lucruri.

Trebuie să fi desemnat
de către Președintele Statelor Unite,

desemnarea ta trebuie apoi
aprobată de Senat,

și în final, Președintele trebuie
să te numească în mod oficial.

Deoarece Constituția nu menționează
nicio calificare,

cu alte cuvinte, nu se impune o vârstă
anume, educație sau profesie,

și nici măcar vreo cetățenie anume,

Președintele poate desemna orice individ.

Până acum, șase judecători
au fost cetățeni străini,

unul dintre aceștia nu a absolvit
niciodată liceul,

iar un altul avea doar 32 de ani
atunci când a fost pus în funcție.

Majoritatea președinților numesc indivizi
care îi împărtășesc punctele de vedere,

deci un președinte cu o ideologie liberală

va avea tendința de a desemna liberali.

Desigur, afinitățile unui judecător
nu sunt întotdeauna atât de predictibile.

De exemplu, când Președintele Eisenhower,
un republican

l-a desemnat pe Earl Warren în funcția
de Președinte al Curții Supreme,

Eisenhower se aștepta ca acesta
să ia decizii conservatoare.

În schimb, deciziile lui Warren
s-au dovedit a fi dintre cele mai liberale

din istoria Curții.

Mai târziu, Eisenhower
a spus despre desemnare

că a fost „cea mai mare și stupidă
greșeală” pe care a făcut-o vreodată.

Mai sunt mulți alți factori
care trebuie luați în considerare,

precum experiența, loialitatea personală,
etnia și genul.

Candidații sunt verificați cu atenție

în ceea ce privește registrele fiscale
și plata impozitelor.

Odată ce președintele
interviază candidatul

și face un anunț de nominalizare oficial,

conducerea Senatului propune ca
nominalizarea să fie dezbătută în ședințe

de către Comitetul Judiciar al Senatului.

În funcție de neînțelegerile iscate
legate de alegere

dezbaterea poate dura mai multe zile.

Începând cu administrația Nixon,
acestea au avut o medie de 60 de zile.

Persoana propusă e intervievata cu privire
la activitatea judiciară, dacă e cazul

și cum se poziționează
în anumite chestiuni,

pentru a anticipa cum ar putea vota.

În special, în istoria cea mai recentă,

Comitetul încearcă să dezgroape
secretele întunecate din trecut.

Comitetul Judiciar votează trimiterea
nominalizării către Senat

cu o recomandare pozitivă sau negativă,

adesea reflectând înclinațiile politice,
sau fără nicio recomandare.

Majoritatea refuzurilor au avut loc
când majoritatea Senatului

era formată din partide politice
diferite de cel al Președintelui.

Atunci când Senatul aprobă nominalizare,
se face printr-o majoritate simplă,

voturile la egalitate fiind decise
de către Vice Președinte.

Cu acordul Senatului,

Președintele emite o numire scrisă

permițându-i candidatului
să realizeze ultimul pas,

depunerea jurământului
că va respecta Constituția și Legea.

Procedând astfel,

aceștia jură în mod solemn
că vor aplica legea în mod egal

și vor acorda drepturi egale
celor bogați și celor săraci

și că își vor executa toate atribuțiile
cu sinceritate și în mod imparțial

în cadrul Curții Supreme de Justiție a SUA

Această funcție e pe viață,

cu excepția demisionării, a pensionării,
sau a demiterii prin punerea sub acuzare.

Dintre cei 112 judecători
care au ocupat această poziție,

niciunul dintre aceștia nu a fost demis
prin punerea sub acuzare.

Unul dintre rolurile lor e să protejeze
drepturile fundamentale ale americanilor

chiar dacă ajung la putere
alte partide politice.

Având în vedere
această responsabilitate majoră,

nu e de mirare că judecătorul de la
Curtea Supremă de Justiție trebuie să fie,

după cuvintele lui Irving R. Kaufman,

„un model de virtute,

un intelectual desăvârșit

și un expert în administrație”.

Desigur, nu fiecare membru al Curții
se dovedește a fi un judecător exemplar.

Fiecare lasă în urma sa
o moștenire de decizii și opinii

ce vor fi dezbătute și examinate
de către cei mai buni judecători:

timpul și istoria.