3 lecții despre succes de la o femeie de afaceri arabă

Femeile arabe care muncesc au mai multe responsabilităţi decât bărbaţii şi se confruntă cu o cultură mult mai rigidă decât femeile din Vest. Ce putem învăţa din succesul lor despre tenacitate, competiţie, priorităţi şi progres? Leila Hoteit ne împărtăşeste trei modalităţi de a reuşi în viaţă pornind de la cariera sa ca inginer, avocat şi mamă.

„Mamă, cine sunt acești oameni?”

A fost o întrebare nevinovată,
pusă de fiica mea Alia

pe când avea aproximativ trei ani.

Ne plimbam, împreună cu soțul meu

într-unul din marile mall-uri
de lux din Abu Dhabi.

Alia se uita la un poster imens
aflat în mijlocul mall-ului.

Acesta îi prezenta pe cei trei conducători
ai Emiratelor Arabe Unite.

M-am aplecat și i-am explicat

că ei au fost conducătorii
Emiratelor Arabe Unite,

care au muncit din greu
să-și dezvolte națiunea

și să-i păstreze unitatea.

M-a întrebat: „Mamă,
de ce aici, unde locuim noi

și în Liban,
unde locuiesc bunica și bunicul,

nu există poze
cu femei puternice pe pereți?

Din cauză că femeile nu sunt importante?”

Asta e probabil cea mai grea întrebare
la care a trebuit să răspund ca părinte

și ca persoană cu o carieră
de peste 16 ani.

Am crescut în Liban, orașul meu natal,

fiind fiica cea mică
a unui pilot foarte muncitor,

director de operațiuni
pentru Lebanese Airlines

și a unei foarte înțelegătoare
mame: casnică și bunică.

Tata ne-a încurajat pe mine
şi pe sora mea să studiem,

chiar dacă, în acea perioadă,
cultura noastră accentua faptul

că băieții, nu fetele,
ar trebui să fie motivați profesional.

Am fost una din puținele
fete din generația mea

care a plecat de acasă la 18 ani
pentru a studia în străinătate.

Tata nu a avut un băiat,

așă că eu, într-un anumit sens,
am devenit băiatul lui.

Uitându-mă în urmă,
sper că m-am descurcat binișor,

l-am facut mândru pe tata
de așa-zisul său fiu.

Mi-am luat licența și doctoratul
în inginerie electrică,

am făcut cercetare și dezvoltare
în Marea Britanie,

apoi consultanţă în Orientul Mijlociu,
fiind mereu în medii dominate de bărbați,

Ca să fiu sinceră, nu am avut niciodată
un model cu care să mă pot identifica.

În generația mamei mele
nu au existat lideri profesionali.

Pe parcurs, m-amu încurajat
câțiva bărbați,

dar niciunul nu cunoștea cererile
și presiunile cu care mă confruntam,

presiuni care s-au intensificat
când am avut la rândul meu copii.

Deși femeilor din occident le place
să dea sfaturi celor asuprite din orient,

ele duc vieți diferite,
cu altfel de constrângeri.

Deci noi, femeile arabe din generația
mea, am devenit propriile modele.

A trebuit să jonglăm cu bărbații
arabi și să ne confruntăm

cu o mai mare rigiditate
culturală decât femeile din occident.

Ca urmare, mi-ar plăcea să cred că noi,
sărmanele și asupritele femei din orient

avem, de fapt, de împărtășit
lecții utile și câștigate din greu,

lecții ce s-ar putea dovedii utile

pentru oricine dorește să prospere
în această lume modernă.

Vă prezint
trei dintre lecțiile mele.

(Transfomă rahatul în combustibil)

(Râsete)

(Aplauze)

Iată cuvântul folosit de toţi
ca o cheie a succesului:

rezilienţa.

Dar ce este mai exact aceasta
şi cum sa o dezvolţi?

Cred că este pur şi simplu abilitatea
de a face din rahat ceva folositor.

La ultimul meu job,
înainte de a avea firma mea,

am lucrat cu un bărbat, să-i spunem John.

Am lucrat foarte mult în echipă cu el

sperând să observe cât eram de bună

şi să mă susţină să devin partener în firmă.

În afară de proiectele curente

mă pasiona şi scriam despre puterea
femeilor în economie.

Într-o zi trebuia să fac o prezentare
în faţa unor studenţi de MBA.

John făcea parte din audienţă

ascultând pentru prima dată
detaliile studiului meu.

Pe măsură ce avansam cu prezentarea,

îl vedeam cu coada ochiului pe John.

Faţa i s-a înroşit

şi s-a lăsat în jos de ruşine.

Mi-am terminat prezentarea
şi audienţa mă aplauda,

apoi ne-am grăbit la maşină.

Acolo a izbucnit.

„A fost inacceptabil ce ai făcut acolo!

Eşti consultant, nu activist!"

I-am spus „Nu înţeleg, John.

Am prezentat o pereche de indici pe genuri

şi anumite concluzii despre lumea arabă.

Şi da, suntem azi la capătul listei,

dar ce anume din ceea ce am spus
sau prezentat nu a fost corect?"

Iar el a răspuns: „Premiza studiului
tău este greşită.

E periculos ce faci şi va afecta
construcţia societăţii noastre".

A făcut o pauză şi a adăugat:

„Locul femeilor este acasă când au copii."

Parcă timpul a stat pe loc

iar eu îmi tot repetam în minte:

„Uită de parteneriat, Leila.

Nu se va întâmpla."

Mi-a luat ceva timp să diger
incidentul şi implicaţiile sale,

dar de îndată ce am făcut asta,
am ajuns la trei concluzii.

Una, că era vorba despre problemele lui,

complexele lui.

Poate sunt mulţi ca el
în societatea noastră,

dar nu o să las ca problemele
lor să devină ale mele.

Doi, că am nevoie repede
de un alt sponsor.

(Râsete)

Am avut unul care a fost grozav.

Şi trei, că o să-i arăt lui John
ce pot face femeile cu copii.

Şi am aplicat asta şi în viaţa personală.

Pe măsură ce am avansat în carieră

am primit multe încurajări

dar am întâlnit adesea femei,
bărbaţi, cupluri

care aveau o problemă că eu şi soţul meu

am ales să avem amândoi o carieră.

Sunt cupluri care ne vor binele

şi care ne spun foarte clar în familie

sau la o întâlnire cu prietenii

„Știi că nu eşti o mamă prea bună

pentru că investeşti așa mult
în cariera ta, nu?"

Aş minţi dacă aș spune
că nu mă doare asta.

Copiii mei sunt
cei mai importanţi pentru mine

iar ideea că aş putea să îi neglijez,
este intolerabilă.

Dar am făcut ca şi cu John,

mi-am amintit că era vorba
de problemele lor,

complexele lor.

Şi în loc să le răspund,

le ofeream un zâmbet larg

în timp ce vedeam strălucind

în mintea mea următorul semn:

(Bucură-te, asta îi enervează la culme.)

(Aplauze)

Ca femei, aveţi două opţiuni
în astfel de situaţii.

Puteţi decide să internalizaţi
mesajele negative

care vă sunt aruncate

şi să simţiţi că aţi eşuat,

că este greu să aveţi succes

sau alegeţi să vedeţi
că negativitatea celorlalţi este a lor

şi să o transformaţi
în combustibil personal.

Am învăţat să aleg opţiunea doi

şi am aflat că m-a ajutat.

Este adevărat ce se zice:

succesul este cea mai bună răzbunare.

Unele femei din Estul Mijlociu

sunt norocoase să aibă pe cineva
care le sprijină în carieră.

Corecţie: aş spune „deștepte”,

pentru că tu alegi cu cine te măriţi

şi ai face bine să alegi pe cineva
susținător dacă vrei să ai o carieră.

Nici azi, bărbatul arab nu contribuie
în mod egal în casă.

Societatea nu se aşteaptă la asta

şi chiar dezaprobă acest lucru.

Cât despre femeile Arabe,
societatea presupune

ca sursa fericirii lor ar trebui să fie
fericirea şi prosperitatea

copiilor şi soţului.

Ea există, în mare parte,
doar pentru familie.

Lucrurile se schimbă, dar în timp.

Asta înseamnă că femeia arabă de afaceri

trebuie să aibă grijă de casă,

să se asigure că oferă
ce este nevoie copiilor

şi să îşi vadă de carieră.

Am aflat, pe calea grea,
că pentru a face asta

trebuie să aplici abilităţile profesionale
în viaţa personală.

Trebuie să lucrezi la viaţa ta.

Iată cum fac asta în viaţa personală.

În Orientul Mijlociu

aproape orice familie
are acces la ajutor în casă.

Provocarea constă în a recruta eficient.

Am aplicat principiile din business

am selectat pe cineva,
care mă ajută când sunt la muncă,

pe baza unor referinţe serioase.

Cristina a lucrat 5 ani cu sora mea

şi am văzut calitatea muncii ei.

Ea face parte acum din familie

şi este la noi de când Alia avea 6 luni.

Ea are grijă de casă cât sunt la muncă

iar eu am grijă să îi ofer

cele mai bune condiţii ei şi copiilor mei

la fel cum aş face la muncă.

Această lecţie se aplică
în orice sferă a îngrijirii copiilor,

fie că este vorba despre au pair, creşă,

dădacă part-time.

Alegeţi cu atenţie şi delegați.

Dacă vă uitaţi în calendarul meu

veţi vedea că în fiecare zi

există o oră şi jumătate,
de la 19 la 20:30,

în care scrie „timp cu familia".

Este un timp sacru.

Fac asta de când Alia era bebeluş.

Fac tot ce pot să păstrez acest timp,

să fui acasă şi să petrec timp cu copiii:

îi intreb ce au făcut
în ziua respectivă,

le verific temele, le citesc poveşti,

îi sărut şi îi îmbrăţişez.

Dacă sunt în deplasare,
indiferent de zonă,

folosesc Skype pentru a vorbi cu ei.

Fiul nostru Burhan are 5 ani

şi învaţă să citească şi să socotească.

Iată o alta confesiune.

Am aflat că fiica noastră
este mult mai pricepută

să îl înveţe lucruri decât sunt eu.

(Râsete)

A început ca un joc, dar Aliei
îi place să fie profesara fratelui ei

şi am realizat că aceste sesiuni
chiar îl ajută pe Burhan,

o responsabilizează pe Alia

şi întăreşte legătura dintre ei,

este o relaţie win-win.

Femeile arabe de succes pe care le știu

au găsit o modalitate unică
de a-şi gestiona viaţa,

continuând să-și asume în mare parte
responsabilităţile de acasă.

Dar nu e vorba doar de a supraviețui

în acest rol dublu
de femeie de carieră şi de mamă.

Este vorba despre a fi în prezent.

Când sunt cu copiii mei

încerc să las de-o parte munca.

În loc să mă îngrijorez
cât timp pot petrece cu ei zilnic,

prefer să valorific aceste minute
în momente memorabile,

în care îmi văd copiii,

îi ascult, mă conectez cu ei.

(Nu intraţi în competiţie,
uniţi-vă forţele)

Femeile arabe din generaţia mea
nu au fost foarte vizibile în public

pe măsură ce s-au format.

Asta explică într-un fel

de ce vedeţi puţine femei
implicate în politică.

Însă reversul este

că am petrecut mult timp

să ne dezvoltăm abilităţi sociale
în spatele scenei:

în cafenele, în sufragerii, la telefon,

abilităţi sociale necesare
pentru a avea succes:

networking.

Aş spune că femeile arabe

au o reţea mare de prieteni şi cunoştinţe.

Majoritatea sunt femei.

În Vest, femeile ambiţioase
se compară adesea cu alte femei

şi speră să fie remarcate
ca fiind cele mai de succes.

Asta conduce la un comportament competitiv

între femeile de carieră.

Dacă există un singur loc în vârf,

atunci nu ai loc pentru alţii,
cu atât mai mult să îi stimulezi.

Femeile arabe nu au căzut
în această capcană psihologică.

Fiind într-o societate patriarhală,

au realizat că ajutându-se reciproc

beneficiul este al tuturor.

La fostul job, eram cea mai în vârstă
femeie pentru Estul Mijlociu,

deci se poate presupune că a investi
în reţeaua mea de colege

nu mi-ar aduce vreun beneficiu

şi că ar trebui să îmi investesc timpul

dezvoltând relaţii cu colegii mei bărbaţi.

Dar cu ajutorul altor femei
mi s-au acordat cele mai mari două șanse.

Şefa de la marketing a sugerat

că pot fi considerată un tânăr lider
din Forumul Economic Mondial.

Îmi cunoștea angajamentele
cu media şi cu publicaţiile

şi când a fost rugată
să îşi spună părerea,

mi-a scos numele în evidență.

Această femeie şi prietenă
era o tânără consultantă

care m-a ajutat să îmi vând
primul proiect în Arabia Saudită,

o piaţă pe care am considerat-o
greu de pătruns ca femeie.

Ea m-a prezentat unui client

şi asfel am putut intra cu proiectele
mele în Arabia Saudită.

Astăzi am în echipa mea două femei

pe care le văd ca fiind de succes
dar şi cheia succesului meu.

Femeile continuă să pătrundă în lume

nu suficient de rapid, dar avansăm.

Lumea arabă face şi ea progrese,
în ciuda obstacolelor.

Anul acesta UAE a numit
5 noi femei în funcții de ministru,

deci sunt în total 8.

Asta înseamnă 28% din cabinet

cu mult peste media ţărilor dezvoltate.

Acesta este tabloul favorit
al fiicei mele Alia,

Este rezultatul leadershipului excepţional

dar şi rezultatul obţinut
de femei puternice

care nu au renunţat şi au depășit
permanent nişte limite.

Şi asta pentru că femeile
Arabe au decis, ca şi mine,

să transforme mizeria în combusibil,

să îşi modeleze viaţa
şi să muncească,

şi să îşi unească forţele
în loc să intre în competiţie.

Când mă gândesc la viitor,

mă gândesc la fiica mea, care va sta aici

peste 20 sau 30 de ani

şi va fi mândră că este fiica mea

şi a tatălui ei.

Pentru fiul meu,
sper ca până atunci

expresiile „fiul mamei"
sau „băiatul mamei"

să capete un alt înţeles.

Mulţumesc.

(Aplauze)