Puterea constrângerilor creative - Brandon Rodriguez

Vezi lecția integrală: http://ed.ted.com/lessons/the-power-of-creative-constraints-brandon-rodriguez

Imaginează-ți că ți s-a cerut să invententezi ceva. Poate fi orice îți dorești, creat din orice, având orice formă sau dimensiune. Acest fel de libertate creativă sună atât de eliberator, nu? Dar oare... chiar e așa? Dacă ești ca majoritatea oamenilor, probabil vei fi paralizat de această sarcină. De ce? Brandon Rodriguez explică cum restricțiile creative pot de fapt ajuta descoperirea și inovația.

Lecție de Brandon Rodriguez, animație de CUB Animation.

Imaginează-ți că ești rugat
să inventezi ceva.

Poate fi orice îți dorești,

creat din orice alegi,

având orice formă sau mărime.

Acel fel de libertate de creație
sună atât de eliberator, nu-i așa?

Dar oare e chiar așa?

Dacă ești ca majoritatea oamenilor,
probabil vei fi paralizat de sarcina asta.

Fără alte indicații,
de unde vei începe?

Se pare că libertatea deplină
nu e mereu folositoare.

În realitate, orice proiect
e restricționat de mulți factori

precum costul,

materialele pe care le ai la dispoziție

și legile infailibile ale fizicii.

Acești factori se numesc
constrângeri creative

și reprezintă cerințele și limitările

pe care trebuie să le abordăm
pentru a ne atinge obiectivul.

Constrângerile creative
se aplică tuturor profesiilor,

arhitecților și artiștilor,

scriitorilor,

inginerilor

și oamenilor de știință.

În multe domenii,
constrângerile joacă un rol special,

de îndrumător spre descoperire
și invenție.

În special, pe parcursul
procesului științific,

constrângerile sunt o parte esențială
a proiectului experimental.

De exemplu, un cercetător ce studiază
un nou virus s-ar gândi:

„Cum pot utiliza uneltele
și tehnicile disponibile,

ca să creez un experiment care să-mi spună
cum infectează virusul celulele corpului

și care sunt limitele cunoașterii mele,
care mă împiedică să înțeleg

această nouă cale virală?”

În inginerie, constrângerile ne fac
să aplicăm descoperirile științifice

pentru a crea ceva nou și util.

Să luăm ca exemplu
sondele spațiale Viking 1 și 2,

care s-au bazat pe propulsoare
pentru a ajunge cu bine pe Marte.

Problema?

Acele propulsoare au lăsat în urma lor
chimicale pe teren,

contaminând mostrele de sol.

Astfel s-a introdus o nouă constrângere.

Cum putem ateriza o sondă pe Marte

fără a aduce chimicale de pe Pământ?

Următoarea misiune de explorare
a utilizat un sistem de airbaguri

pentru a-i permite mașinii spațiale
să sară și să suspende mișcarea,

fără a arde combustibil contaminant.

Ani mai târziu, am vrut să trimitem
o sondă mult mai mare: Curiosity.

Totuși, era prea mare pentru airbag,

așa că o altă restricție a fost stabilită.

Cum putem ateriza o sondă masivă
păstrând combustibilul rachetei

departe de solul marțian?

Ca răspuns, inginerii au avut
o idee nebunească.

Au proiectat o macara spațială.

Similar cu automatele cu gheară
din magazinele de jucării,

ar fi coborât sonda pe sol
de la mare înalțime.

Cu fiecare invenție, inginerii
au demonstrat un obicei esențial

de a gândi științific -

că soluțiile trebuie să recunoască
limitele tehnologiei actuale

pentru a le dezvolta.

Uneori acest progres e repetitiv,

ca în „Cum să creez o parașută mai bună
pentru a-mi ateriza sonda spațială”?

Și câteodată, e inovatoare,

de exemplu, cum să-ți atingi scopul

când cea mai bună parașută posibilă
nu va funcționa.

În ambele cazuri,
restricțiile ghidează procesul decizional

pentru a se asigura
că ne atingem fiecare obiectiv.

Uite încă o problemă marțiană de rezolvat.

Să zicem că vrem să trimitem astronauți
care vor avea nevoie de apă.

Se vor baza pe sistemul de filtrare
ce menține apa foarte curată

și le permite recuperare 100%.

Acestea sunt câteva constrângeri dure

și se poate să nu avem tehnologia
necesară acum.

Dar în procesul de a încerca
să atingem aceste obiective,

am putea găsi alte întrebuințări
pentru invențiile rezultate.

Crearea unui sistem inovator
de filtrare a apei

poate furniza o soluție pentru fermierii
din zonele afectate de secetă

sau o cale de a filtra apa municipală
din orașele poluate.

De fapt, multe progrese științifice

au apărut când eșecurile dintr-un domeniu
au rezolvat limitările din altul.

Când cercetătorul Alexander Fleming
a contaminat din greșeală

un vas Petri din laborator,

a dus la descoperirea
primului antibiotic, penicilina.

Același lucru e valabil și pentru
vopseaua sintetică,

plasticul

și praful de pușcă.

Toate au fost create din greșeală,

dar au soluționat alte constrângeri
ale altor probleme.

Înțelegerea restricțiilor
ghidează progresul științific

și ce e valabil în știință
e valabil și în multe alte domenii.

Constrângerile nu reprezintă
limitele creativității, ci temelia ei.