Definiția ciudată despre emancipare a mamei mele

Khadija Gbla a crescut între două concepţii despre ce înseamnă ,,femeia puternică". În timp ce mama ei, originară din Sierra Leone, credea că prin circumcizia la care a supus-o - privând-o de nevoile sexuale - era forma supremă de putere dăruită femeii, cultura de austaliancă adolescentă a învăţat-o că merita să simtă plăcere şi că ce i se întâmplase se numea mutilare genitală a femeii. Într-o prezentare hazlie şi plină de candoare, ea ne împărtăşeşte experienţa ei despre calea pe care a trebuit s-o găsească în această lume centrată pe clitoris şi cum munceşte să se asigure că alte femei nu vor fi nevoite să treacă prin asta. (Atenţionare: Acets talk conţine detalii poate şocante).

Bună ziua, tuturor!

Astăzi vă voi împărtăși experiența mea
cu mutilarea genitală a femeii, MGF.

Puteți să plângeți, să râdeți,
să vă încrucișați picioarele

sau orice altceva corpul
vă cere să faceți.

Nu voi numi lucrurile
pe care corpul vostru le face.

M-am născut în Sierra Leone.
A văzut cineva „Diamantul sângeriu”?

În caz că vă trece prin cap,
n-am niciun diamant la mine,

Dacă ați auzit de Ebola,
avem și asta în Sierra Leone.

Eu n-am Ebola. Sunteți în siguranță.
Nu vă năpustiți spre ușă.

Staţi jos, e-n regulă.
M-au verificat înainte să vin aici.

Bunicul meu a avut 3 soții.

Nu mă-ntrebaţi de ce unui bărbat
îi trebuie mai mult de una.

Bărbați, vă trebuie mai mult de una?
Cred că nu.

Căuta cu lumânarea un infarct.
Asta cred.

O da, asta voia.

Când aveam 3 ani, în 1991,
a izbucnit războiul în Sierra Leone.

Îmi amintesc cum seara m-am dus
la culcare și totul era în regulă,

iar a doua zi, când m-am trezit,
cădeau bombe peste tot

și unii încercau să ne omoare
pe mine și pe familia mea.

Am fugit de război și am ajuns
în Gambia, în vestul Africii.

Ebola a ajuns și acolo. Feriți-vă!

Stăteam acolo ca refugiați
şi nu știam ce o să se-ntâmple cu noi.

Mama a cerut statut de refugiat.

E o femeie minunată, isteață,
iar noi am fost norocoși.

Australia a spus: vă luăm noi.
Bravo, australienilor!

Înainte de plecare, mama mi-a spus:

„Plecăm într-o scurtă vacanţă,
o mică excursie.”

Ne-a urcat într-o mașină
şi-a condus ore întregi

până într-o pădurice
dintr-o zonă izolată a Gambiei.

În pădurice, am găsit două colibe.

O bătrână a venit spre noi.
Era o localnică foarte bătrână.

A vorbit cu mama
și-a plecat de unde venise.

Apoi s-a reîntors
şi a intrat în cealaltă colibă.

Mă gândeam: ,,Ceva nu e-n regulă,
nu știu ce se-ntâmplă.”

Imediat, mama m-a dus în acea colibă,

m-a dezbrăcat și m-a țintuit la podea.

M-am luptat și am încercat s-o dau jos
de pe mine, dar n-am putut.

Apoi bătrâna a venit spre mine
cu un cuțit vechi, din acela scurt,

ruginiu, care nu văzuse vreodată apa
sau lumina soarelui.

Am crezut că mă va omorî,
dar n-a făcut-o.

A alunecat uşor în jos, pe trupul meu,
oprindu-se la zona genitală.

A apucat ceea ce acum știu
că e clitorisul,

a luat cuțitul ruginit și a început să
decupeze, centimetru cu centrimetru.

Am țipat, am plâns,

am rugat-o pe mama să se dea jos
de pe mine, ca durerea să-nceteze,

dar mi-a spus: „Fă liniște!”

Bătrâna mi-a ciopârțit carnea,
timp de-o eternitate.

Când a terminat, a aruncat
bucăţica de carne departe, pe jos,

parcă ar fi fost cel mai dezgustător
lucru pe care l-a atins vreodată.

Amandouă mi-au dat drumul
și m-au lăsat acolo sângerând,

plângând și întrebându-mă
ce s-a întâmplat.

N-am mai vorbit despre asta vreodată.

Curând am aflat că urma
să venim în Australia,

pe vremea Olimpiadei de la Sydney,

iar oamenii spuneau că mergem
la capătul lumii,

că nu mai e nimic după Australia.
Da, asta ne-a consolat puțin.

Ne-a luat trei zile să ajungem aici.

Am mers prin Senegal, Franța,
apoi Singapore.

Am mers la toaletă să ne spălăm pe mâini

şi 15 minute am încercat
să deschidem robinetul așa.

Apoi a intrat cineva, a trecut cu mâna
pe sub robinet şi apa a curs.

Asta trebuia să facem?
Să fim serioşi!

Am ajuns în Adelaide, un orăşel mic,
unde pot să spun că ne-au abandonat.

Ne-au abandonat acolo.
Am fost foarte recunoscători.

Ne-am instalat și ne-a plăcut.
Ne-am spus: „Suntem aici, suntem acasă.”

Cineva ne-a dus la Rundle Mall.
Adelaide are un singur mall. Micuţ.

Am văzut mulți asiatici.
Mama, panicată brusc, a spus:

„Ne-ai adus într-un loc greșit.
Du-ne înapoi în Australia.”

A trebuit să i se explice
că sunt mulți asiatici în Australia

și că ne aflăm unde trebuie.
Deci, totul în regulă.

Mama a avut geniala idee
să mă trimită la o şcoală de fete,

pentru că sunt mai puțin rasiste.
Nu știu în ce revistă citise asta.

(Râsete)

N-am găsit dovada
nici până-n ziua de azi.

600 de copii albi, iar eu eram
singurul copil negru de acolo.

Nu! Eram singura persoană puțin colorată.
Să spun: de culoarea ciocolatei.

Nu existau asiatici sau indigeni,
doar câteva fete bronzate,

care simțeau nevoia să stea la soare.
Tot nu erau ca ciocolata mea. Nu la fel.

Stabilirea în Australia
a fost destul de grea.

A devenit și mai greu
când am început voluntariatul

pentru Women's Health Statewide,

și m-am alăturat programului lor
împotriva mutilării genitale a femeilor,

fără să conștientizez
cu ce se ocupă acest program

sau că ar avea vreo legătură cu mine.

Am petrecut luni întregi,
informând asistente și doctori

ce înseamnă mutilarea genitală a femeilor
și unde se practică:

Africa, Orientul Mijlociu, Asia,
iar acum Australia, Londra și America,

pentru că, cum deja știm,
trăim într-o societate multiculturală,

iar oamenii vin cu propria cultură.

Uneori au obiceiuri culturale
cu care nu suntem de acord,

dar pe care ei continuă să le practice.

Într-o zi, mă uitam la graficul cu tipuri
de mutilare genitală a femeilor,

MGF, voi prescurta MGF.

Tipul 1 - tăierea prepuțului clitoridian.

Tipul 2 - e tăiat întreg clitorisul
şi parţial labiile mari, exterioare,

iar tipul 3 - când se taie tot clitorisul
şi se coase,

încât ai o gaură mică
pentru pipi și menstruație.

Ochii mi-au rămas ațintiți pe tipul 2.
Avusesem un fel de amnezie.

Am fost atât de șocată și de traumatizată
de întâmplare încât nu mi-o mai aminteam.

Ştiam că mi se întâmplase ceva rău,
dar nu îmi aminteam ce anume.

Știam că am o cicatrice acolo jos,
dar credeam că toată lumea are,

că toţi păţiseră la fel.

Dar când am văzut tipul 2 de mutilare,
mi-am reamintit totul.

Mi-am amintit ce mi se făcuse.

Mi-am amintit cum eram în acea colibă,
cu bătrâna şi mama ţinându-mă pe podea.

Cuvintele nu pot exprima durerea
şi confuzia pe care le-am simțit.

Realizam că mi se făcuse ceva îngrozitor,
un barbarism în societatea asta,

ceva numit mutilare.

Mama spusese că e circumcizie,
dar aici se numea mutilare.

Și mă gândeam: ,,Sunt mutilată?
Sunt o persoană mutilată. Dumnezeule!"

Apoi a urmat furia.
Eram o negresă furioasă.

(Râsete)

O, da!
Mică, dar furioasă.

M-am dus acasă și i-am spus mamei:
„Ai făcut ceva.”

Nu e un obicei african
să-ți ameninți mama cu arătătorul,

dar eram pregătită
pentru orice-ar fi urmat.

„Mi-ai făcut ceva.”
„Despre ce vorbești, Khadija?”,

E obișnuită cu tonul meu ridicat.

„Cu ani în urmă, m-ai circumscris.
Ai tăiat ceva ce îmi aparținea.”

„Da, am făcut-o,” a spus ea.

„Am făcut-o pentru binele tău.

A fost pentru binele tău.

Bunica ta a făcut-o pentru mine,
iar eu pentru tine.

Asta te-a făcut femeie.”

„Cum?” am întrebat.

„Ești emancipată, Khadija”, a spus ea.
„Te gâdilă acolo jos?”

„Nu, de ce m-ar gâdila?” întreb eu.

„Vezi, dacă n-ai fi circumscrisă,
te-ar gâdila.” mi-a spus.

„Pe femeile care nu-s circumscrise
le gâdilă tot timpul.

Și se culcă cu toată lumea.
Tu n-o să faci asta."

Definiția ei despre emancipare
a fost foarte ciudată. (Râsete)

Aşa s-a încheiat prima noastră discuţie.
M-am reîntors la şcoală.

Pe vremea aia citeam
revistele „Dolly and Girlfriend”.

Aveau secțiunea secretă.
Își amintește cineva secțiunea lipită?

Cu poveşti indecente. Îmi plac la nebunie.
(Râsete)

Mereu era un articol despre plăcere,
relații și, bineînțeles, sex.

Se presupunea că ai clitoris
şi mă gândeam că nu mi se potriveşte.

Nu e vorba de oameni ca mine.
Eu n-am clitoris.

Mă uitam la TV și la acele femei
care gem „Ah! Ah!”.

Oamenii aștia și clitorisul lor afurisit.
(Râsete)

Ce face o femeie fără clitoris
cu viața ei, aş vrea să ştiu?

Vreau să știu cum e cu „Ah! Ah!”
și toate astea. Nu s-a întâmplat.

Așa că am venit acasă
și i-am zis din nou mamei:

„Dolly and Girlfriend” spune că merit
să simt plăcere, să am orgasme

și că bărbații albi ar trebui să-și dea
seama cum să găsească clitorisul.

Se pare că pentru bărbații albi
e o problemă să găsească clitorisul.

(Râsete)

Așa se spune, n-am inventat-o eu.
Dolly a spus-o.

Glumeam în gând:

„Mă voi mărita cu un bărbat alb.
Cu mine n-o sa aibă problema asta.”

(Râsete)

Așa că i-am spus mamei:

„„Dolly and Girlfriend” spune
că merit să simt plăcere.”

„Știi ce drept mi-ai răpit,
ce drept mi-ai refuzat?

M-ai invadat în modul cel mai sacru.
Vreau să simt plăcere.

Vreau și eu să fiu excitată, la naiba.”

M-a întrebat:
„Cine e „Dolly and Girlfriend”?

Sunt noile tale prietene, Khadija?”

„Nu sunt. E o revistă, mamă, o revistă.”
i-am răspuns.

Nu a înțeles.
Venim din două lumi diferite.

În copilăria ei,
obiceiul era să n-ai clitoris.

Asta era ridicat în slăvi.
Eu eram o fată africano-australiană.

Trăiam într-o societate
foarte centrată pe clitoris.

Totul se învârtea în jurul clitorisului.

Iar eu n-aveam.
Și asta m-a enervat.

Trecând printr-o stare de furie, durere
și confuzie, m-am programat la psiholog.

Da, sunt o africană care are psiholog.

Aveam 13 ani. Eram un copil.
Mă integram într-o nouă țară,

mă confruntam cu rasismul
şi discriminarea,

engleza e a 3-a limbă,
şi i-am spus:

„Nu mă simt femeie
din cauza a ce mi s-a făcut.

Mă simt incompletă.
Voi fi asexuală?”

Ştiam despre MGF, că scopul era
să țină sub control sexualitatea femeii,

încât să nu avem nicio dorință sexuală.

Am întrebat:
„Sunt asexuală acum?"

„Voi trăi toată viața fără să vreau
să fac sex, fără să-mi placă sexul?"

Nu mi-a putut răspunde la întrebări,
așa că au rămas fără răspuns.

Începându-mi ciclul, pe la 14 ani,
nu ştiam că nu am menstruaţie normală.

Menstruația mea era abundentă,
lungă și foarte dureroasă din cauza MGF.

Apoi mi-au spus că am fibroame.
Ca nişte bile mici,

iar una îmi acoperea un ovar.

Apoi a venit vestea cea mare:

„Khadija, nu credem că
vei putea avea copii.”

Și din nou, eram o negresă furioasă.

M-am dus acasă și i-am spus mamei:

„Fapta ta, acțiunea ta,
indiferent ce spui în apărarea ta,” -

- ea ştia că o făcuse din dragoste -

„ce ai făcut tu din dragoste,
îmi face rău, mă rănește.

Ce ai de spus în legătură cu asta?”

„Am făcut ce trebuia să ca mamă.”
mi-a spus.

Apropos, încă aștept scuze.

Apoi m-am măritat.

Ca să aflu că MGF e o cascadă de daruri.
Îți dai seama foarte curând.

Sexul era foarte dureros.
Mă durea tot timpul.

Apoi mi se spusese:
„Nu poți avea copii.”

Mă gândeam : „Asta e existența mea?
Asta înseamnă viața?”

Sunt mândră să vă spun,
că în urmă cu cinci luni

am aflat că sunt însărcinată.

(Aplauze)

Eu am fost norocoasă.

Sunt multe femei mutilate, infertile.

Știu o fată de 9 ani care are dureri,
infecții constante și incontinență.

Acel ,,bine" dăruit,
e un izvor de ,,cadouri".

Îți afectează toate aspectele vieții
şi mi s-a întâmplat

pentru că m-am născut fată,
în locul nepotrivit.

De aceea mi s-a întâmplat.

Îmi canalizez toată furia și durerea
asupra luptei,

pentru că îmi doresc ca durerea mea
să contribuie cumva.

Sunt manager al organizației
No FGM Australia.

Ați auzit bine.
De ce No FGM Australia?

Pentru că MGF există în Australia.

Acum două zile, a trebuit să sun
la Protecția Copilului,

pentru că undeva în Australia,
există o fetiţă de patru ani,

a cărei mamă plănuiește să-i facă MGF.

Acel copil e la grădiniță.
Repet: patru ani.

În urmă cu câteva luni, am cunoscut o
doamnă căsătorită cu un malaezian.

Soțul ei a venit într-o zi acasă și
i-a spus că își va duce fetele

în Malaezia ca să le taie clitorisul.

„De ce?”
„Pentru că sunt murdare."

„Dar, te-ai căsătorit cu mine!”

„Da, dar e obicei tradițional.”
a spus el.

Apoi a urmat o întreagă discuție
în care ea i-a spus:

„Doar peste cadavrul meu
faci asta fetelor mele.”

Dar dacă această femeie
n-ar fi ştiut ce e MGF,

dacă ei n-ar fi avut conversația?

Fetele ei ar fi zburat în Malaezia,

și s-ar fi întors schimbate
pentru tot restul vieții.

Aveţi idee câte milioane de dolari
costă să combaţi asta?

În Australia, 1 din 3 copii,
riscă să fie mutilaţi sexual.

E o problemă a australienilor.

Nu e o problemă a africanilor,
a Orientului Mijlociu.

a albilor sau a negrilor.
Nu are culoare, e a tuturor.

MGF e abuz împotriva copiilor.
E violență împotriva femeilor.

Denotă că femeile nu au dreptul
la plăcere sexuală,

că nu avem drepturi
asupra corpului nostru.

Resping asta și, știți ceva?
E o idioțenie! Asta spun.

(Aplauze)

Sunt mândră că am contribuția
mea în combaterea MGF.

Voi ce veți face?

Poate în clasa voastră e un copil
care riscă să fie mutilat.

Poate un pacient care vine la voi
la spital, riscă să fie mutilat.

Asta e realitatea, chiar în iubita
noastră Australie,

cel mai minunat loc de pe pământ,
sunt copii abuzați din cauza obiceiurilor.

Obiceiurile culturale n-ar trebui
să fie scuze pentru abuzarea copiilor.

Vreau ca fiecare să vadă în MGF
o problemă personală.

Transformați-o în ceva personal.
Ar putea fi fata, sora, verișoara voastră.

Nu pot lupta singură împotriva MGF.
Aș putea încerca, dar nu pot.

Vă rog, alăturați-vă mie!
Semnați-mi petiția pe Change.org:

tastați „Khadija”, numele meu,
va apărea și semnați-o!

Scopul e să obținem sprijin
pentru victimele MGF din Australia

și să protejăm fețitele care cresc aici

de această nenorocire care
le-ar putea fi făcută,

pentru că toate fetele
au dreptul să simtă plăcere.

Toate fetele au dreptul la un corp intact,

și au dreptul
să aibă un clitoris, la naiba!

Așa că vă rog să vă alăturați
în combaterea acestui act!

Citatul meu preferat e:
„Pentru ca rău să se răspândească

e destul ca femeile și bărbații buni
să nu facă nimic.”

Aveți de gând să lăsați acest rău
al mutilării genitale a femeilor

să se răspândească în Australia?

Cred că nu, așa că vă rog,
alăturați-vă mie

ca asta să se termine
în timpul generației mele.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)