Ca să fim mai toleranți avem nevoie de... turism?

Aziz Abu Sarah este un activist palestinian cu o abordare neobișnuită în menținerea păcii: fii turist. Acest TED Fellow arată cum simpla interacțiune cu oameni din alte culturi poate eroda decenii de ură. A pornit cu vizite ale palestinienilor la israelieni și a mers mai departe.

Sunt antreprenor în turism
și activist pentru pace,

dar nu așa am început.

La 7 ani, îmi amintesc
că mă uitam la televizor

și vedeam oameni aruncând cu pietre.

Mă gândeam că trebuie să fie distractiv.

Așa că am ieșit în stradă
și am aruncat cu pietre,

neînțelegând că trebuia
să le arunc în mașinile israeliene.

În schimb, am lovit mașinile
vecinilor mei. (Râsete)

Nu i-a încântat patriotismul meu.

Asta e o poză cu mine și fratele meu.

Eu sunt cel mic
și știu la ce vă gândiți:

„Erai așa de drăguț, ce naiba ai pățit?”

Fratele meu mai mare
a fost arestat când avea 18 ani,

dus la închisoare,
acuzat că ar fi aruncat cu pietre.

A fost bătut când a refuzat
să admită că aruncase cu pietre

și ca urmare a suferit leziuni interne

care i-au cauzat moartea la scurt timp
după eliberarea sa din închisoare.

Eram furios, eram amărât,

tot ce voiam era să mă răzbun.

Dar lucrurile s-au schimbat
când aveam 18 ani.

Mi-am zis că-mi trebuie limba ebraică
pentru a-mi găsi de lucru.

În clasă la orele de ebraică am cunoscut
primii evrei care nu erau soldați.

Ne-au legat lucrurile simple,

cum ar fi faptul
că îmi place muzica country,

ceva foarte ciudat la palestinieni.

Tot atunci am înțeles

și că între noi e un zid de furie,
de ură și de ignoranță care ne desparte.

Mi-am dat seama că nu contează
ce se întâmplă cu mine.

Ce contează de fapt e cum reacționez.

Așa că m-am decis să-mi dedic viața

scopului de a dărâma zidurile
care despart oamenii.

Fac asta în mai multe moduri.

Turismul e unul din ele,
dar și mass-media și educația.

Poate vă întrebați: chiar poate turismul
să schimbe lucrurile, să dărâme zidurile?

Da, turismul e cel mai viabil mod
de a le dărâma aceste ziduri,

de a crea o legătură durabilă între oameni

și de a construi prietenii.

În 2009 am fondat Mejdi Tours,

o întreprindere socială
care urmărește să conecteze oamenii.

Apropo, am fondat-o cu doi prieteni evrei.

Iar modelul nostru e următorul:
de exemplu, în Ierusalim, avem doi ghizi,

un israelian și un palestinian,
care însoțesc grupul împreună,

vorbesc de istorie, legende,
arheologie și conflicte,

din perspective complet diferite.

Îmi amintesc că eram ghid
împreună cu un prieten pe nume Kobi

– era un grup de evrei din Chicago
veniți la Ierusalim –

și i-am adus într-o tabără
de refugiați palestinieni.

Mâncarea a fost fantastică.

Apropo, aici e mama mea,
e nemaipomenită.

Mâncarea aceasta palestiniană
e maqluba, adică „cu susul în jos”,

e gătită cu orez și pui,
apoi întoarsă cu susul în jos.

E cea mai bună mâncare din lume.

Am mâncat cu toții,

apoi a venit o trupă de muzicanți
israelieni și palestinieni

și am dansat dansuri din buric.

Dacă nu știți cum se dansează,
vă arăt mai târziu.

La plecare, și unii și alții plângeau
pentru că nimeni nu voia să plece.

După trei ani încă mai păstrează legătura.

Să ne imaginăm că miliardul de oameni
care călătoresc în străinătate pe an

ar călători așa.

Nu să fie duși cu autobuzul
dintr-un loc în altul,

de la un hotel la altul,

pentru a face poze de la geamul
autobuzului, cu oameni și culturi,

ci să construiască
relații reale cu oameni.

Îmi amintesc de un grup
de musulmani din Marea Britanie

care au intrat în casa unei familii
de evrei ortodocși

și au petrecut cu ei vineri seara
la o masă de Sabat

mâncând împreună hamin,
o tocană evreiască,

și din vorbă în vorbă dându-și seama,
după o vreme,

că acum un secol strămoșii lor au plecat
din același loc din Africa de Nord.

Nu vorbim de poze cu care
să faci paradă pe Facebook.

Nu vorbim de turismul dezastruos.

Acesta e viitorul turismului.

Și vă invit să participați,
să vă schimbați obiceiurile.

Am răspândit ideea pretutindeni,
în Irlanda, în Iran, în Turcia,

și vrem să mergem peste tot
ca să schimbăm lumea.

Mulțumesc.

(Aplauze)