Nu vreţi să muşcaţi momeala? Nu daţi clic!

Nu vi se pare că multe site-uri web de ştiri au trecut de la prezentarea ştirilor la provocarea vădită a scandalurilor (şi a creşterii vizualizărilor paginii)? Analistul media Sally Kohn sugerează - nu reacţionaţi la ştiri care vor să vă enerveze. Daţi în schimb clicurile dvs. preţioase site-urilor de ştiri în care aveţi cu adevărat încredere.

Recent,
câţiva bărbați albi

şi câteva femei de culoare

și-au schimbat între ei avatarurile,
pozele de profil, pe Twitter.

Nu le-au modificat conţinutul,

au continuat să trimită mesaje
pe Twitter ca de obicei,

dar dintr-o dată, albii au observat

că sunt discriminaţi tot timpul

şi că sunt victimele celei mai rele forme
de abuz online,

în timp ce femeile de culoare

au observat că lucrurile
se petrec tot mai plăcut pentru ele.

Dacă eşti copilul meu de cinci ani,

Internetul constă în mare parte
în căţeluşi şi zâne

şi din când în când,
zâne călare pe căţeluşi.

Există. Căutaţi pe Google.

Dar noi restul, ştim că internetul

poate fi un loc foarte urât.

Nu mă refer la genul de dezbateri aprinse

care cred că sunt sănătoase
pentru o democraţie.

Mă refer la atacuri urâte la persoană.

Poate că vi s-a întâmplat, dar e cel puţin

de două ori mai probabil să se întâmple,
şi să fie mai rău,

dacă eşti femeie, de culoare,
sau eşti homosexual,

sau mai multe în acelaşi timp.

De altfel,
în timp ce scriam discursul acesta

Am găsit un cont de Twitter
numit @SallyKohnSucks.

Descrierea spune că aș fi

„o misandră şi o lesbiană şi că singurul
lucru pe care l-am realizat în cariera mea

a fost să răspândesc
sexualitatea mea perversă"

Ceea ce, apropo,
e corect doar în proporţie de 33%

Ce minciuni! (Râsete)

Dar serios,
toţi spunem că urâm prostiile astea.

Întrebarea e dacă eşti dispus

să faci un sacrificiu să schimbi ceva.

Nu mă refer la renunţarea la internet.

Mă refer la schimbarea modului
în care daţi clic,

pentru că a da clic e un act public.

Nu mai suntem în situaţia

în care câteva elite puternice
controlează media

iar noi suntem doar membri pasivi.

Noi toţi suntem media,
din ce în ce mai mult.

Obişnuiam să spun:
„O, bine, mă îmbrac elegant,

mă machiez tare,

apar la televizor
şi vorbesc despre ştiri.

Acesta e un act public de media!

Şi apoi mă duc acasă
şi navighez pe internet

şi citesc pe Twitter,

şi acesta e un act privat
de consumator media.

Desigur că e privat. Sunt în pijama.”

Greşit.

Tot ce scriem pe bloguri, pe Twitter,

şi tot ce accesăm cu un clic

este un act mediatic public.

Noi suntem noii editori.

Noi decidem ce primeşte atenţie

bazat pe tot ce primeşte atenţia noastră.

Aşa funcţionează media acum.

Sunt atâţia algoritmi ascunşi care decid

ce vezi mai mult şi ce vedem mai mult

bazat pe ce accesezi,

şi aşa ne modelăm întreaga cultură.

Trei din cinci americani
cred că avem azi

o problemă cu lipsa de civilizație,

dar aș risca să ghicesc
că tot trei din cinci americani

clicăie pe aceleași pagini insultătoare

bârfe mizerabile care hrănesc

cele mai josnice impulsuri
din societatea noastră

într-un peisaj media
din ce în ce mai zgomotos

suntem încurajați să facem
tot mai mult zgomot ca să fim auziți,

iar tirania celor gălăgioși

încurajează tirania mizerabililor,

dar nu trebuie să fie așa,

nu, deloc.

Putem schimba stimulii.

Pentru început, iată ce avem de făcut.

În primul rând, nu stați deoparte
când vedeți pe cineva atacat.

Dacă cineva e atacat online, faceți ceva.

Fiți eroi, e o șansă.

Ridicați vocea, luați poziție,
fiți de partea binelui.

Înecați negativismul cu lucruri pozitive

Și apoi, trebuie să încetăm cu clicăitul

pe toate cele mai de jos

momeli online.

Dacă nu suportați surorile Kardashian,
24 din 24,

zi și noapte,

nu mai clicăiți povestioarele

cu sânii lui Kim Kardashian.

Știu că o faceți.
(Aplauze)

Se pare că și tu.

Iată câteva exemple:

dacă nu vă plac
politicienii care se insultă

nu mai clicăiți poveștile

despre un tip dintr-un partid
care l-a înjurat pe altul.

Clicăitul pe un accident de cale ferată
toarnă benzină pe foc,

agravează lucrurile,

întreaga noastră cultură se face scrum.

Dacă va invinge cine ia mai multe clicuri,

atunci va trebui să dăm o formă
lumii pe care ne-o dorim,

utilizând click-ul

pentru că a da click este un act public.

Așa că fiți responsabili când dați click.
Mulțumesc.

(Aplauze)