Misterele limbajului colocvialr: „Lady” - Jessica Oreck și Rachael Teel

Vizionați lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/mysteries-of-vernacular-lady-jessica-oreck-and-rachael-teel

De ce numim femeile „ladies” (Rom. doamne)? Ei bine, din punct de vedere etimologic, cuvântul vine din cuvintele din engleza veche „hlaf” (Rom. pâine) și „daege” (fată), care împreună înseamnă „stăpâna gospodăriei” și, în cele din urmă, indica o poziție socială înaltă. Jessica Oreck și Rachael Teel urmăresc cuvântul până la poziția sa contemporană, care denumește, pur și simplu, „femeie”.

Lecție de Jessica Oreck și Rachael Teel, animație de Jessica Oreck.

Misterele limbii colocviale:

"Lady",

femeie.

"Lady" este legat de un număr de cuvinte

care, la prima vedere, par

a nu fi înrudite etimologic.

Rădăcinile cuvântului se întorc în timp

la termenul „hlaf" din engleza veche,

care însemna „loaf of bread" (Rom. pâine)

şi care este strămoşul direct
al cuvântului nostru de azi „loaf"

şi "daege",

care însemna „maid" (fată)

care este rădăcina
cuvântului „dairy" (lăptărie),

locul în care lucrează
„dairymaid" (lăptăreasa).

Împreună, „hlaf” și „daege”
au devenit „hlafdige”,

literar „fata pâine”,

sau, mai figurat, „frământătoare de pâine”.

În secolul al XIX-lea,

„hlafdige” denumea stăpâna servitorilor,

sau stăpâna gospodăriei.

Cuvântul din engleza veche pentru
stăpânul gospodăriei

era „hlafweard”,

compus din „hlaf”, „loaf”,

și „weard”,

însemnând „păstrător”,

și e termenul pentru cuvinte moderne

precum „ward” și „warden”.

Ambele cuvinte „hlafweard”, capul familiei,

și „hlafdige”, stăpâna gospodăriei,

au ajuns să reprezinte titluri nobiliare,

referindu-se la cetățeni
cu o poziție socială înaltă.

Printr-un proces numit sincopă,

ambele cuvinte și-au pierdut
sunetele din interior,

devenind „lord” și „lady”.

Cu toate că încă reprezintă
o expresie de politețe,

termenul „lady” a coborât de atunci

scara statutului social,

iar acum e adesea folosit

pentru a denumi pur și simplu „femeie”.