Când va avea loc următoarea extincție în masă? - Borths, D'Emic și Pritchard

Vezi întreaga lecție: http://ed.ted.com/lessons/when-will-the-next-mass-extinction-occur-borths-d-emic-and-pritchard

Acum 66 de milioane de ani, un eveniment teribil a dus la dispariția dinozaurilor. Dar nu a fost singurul de acest fel. Extincții de severități diferite au avut loc în istoria Pământului, și încă au loc și acum în jurul nostru. Borths, D'Emic și Pritchard ne face scurt tur al extincțiilor în masă.

Lecție de Borths, D'Emic și Pritchard, animație de Juliette Marchand.

În urmă cu aproximativ 66 milioane de ani,

ceva îngrozitor s-a întâmplat
cu viețuitoarele de pe planeta noastră.

Ecosistemele au suferit o dublă lovitură:

erupțiile vulcanice au umplut atmosfera
cu dioxid de carbon

și un asteroid de mărimea Manhattanului
a lovit Pământul.

Praful rezultat a redus sau chiar a oprit
fotosinteza pentru numeroase plante,

înfometând erbivorele și totodată
carnivorele care se hrăneau cu ele.

Într-un scurt interval de timp,

trei sferturi din speciile planetei
au dispărut pentru totdeauna,

și giganțtii dinozauri,

zburătorii Pterosaurs,

calamarii cu cochilie

și reptilele marine
care prosperau de milenii

s-au stins în preistorie.

Poate părea că dinozaurii
au fost destul de ghinioniști,

dar extincții de severități variate s-au
întâmplat de-a lungul istoriei Pământului,

și încă se întâmplă
în jurul nostru și în prezent.

Mediul se schimbă,

scoțând unele specii
din zona lor de confort,

în timp ce creează
noi oportunități pentru altele.

Speciile invazive ajung în noi habitate,
dislocând speciile native.

Și în unele cazuri,
specii întregi sunt eliminate

ca rezultat al activității
unor organisme mult mai adaptate.

Uneori însă, schimbările masive în mediu

au loc prea repede
pentru ca vietățile să se adapteze,

cauzând moartea a mii de specii
într-o secundă la scară geologică.

Numim asta eveniment de extincție în masă,

și deși astfel de evenimente pot fi rare,

paleontologii au putut identifica câteva

prin observarea unor schimbări dramatice
în registrul fosil,

în care specii care se găseau
în câteva straturi geologice

au dispărut brusc.

De fapt, aceste extincții în masă

sunt folosite pentru a împărți
istoria Pământului

în perioade distincte.

Deși dispariția dinozaurilor

e cel mai cunoscut eveniment
de extincție în masă,

cel mai mare a avut loc
înainte ca dinozaurii să fi existat.

Acum 252 de milioane de ani,
între Permian și Triasic,

zonele uscate ale Pământului s-au unit
într-un supercontinet denumit Pangeea.

Pe măsură ce se unea, interiorul său
s-a umplut cu deșerturi

în timp ce țărmul a eliminat
multe dintre mările tropicale puțin adânci

unde biodiversitatea prospera.

Erupții vulcanice imense
au avut loc în Siberia,

ce au coincis cu temperaturi foarte mari,

sugerând un efect de seră masiv.

Aceste catastrofe
au contribuit la extincția

a 95% din speciile din oceane,

iar pe uscat,
ciudatele reptile din Permian

au făcut loc strămoșilor dinozaurilor
pe care îi cunoaștem astăzi.

Dar extincțiile în masă nu au fost
doar în trecut îndepărtat.

În ultimele milioane de ani,

fluctuația stratului de gheață
de la polii planetei

au cauzat creșterea
și scăderea nivelului mării,

schimbând modelele de vreme
și curenții oceanici.

În timp ce straturile de gheață creșteau,
se retrăgeau și reveneau,

unele animale
fie s-au adaptat la schimbări,

sau au migrat într-un mediu mai propice.

Altele însă, precum leneșul gigant,

hienele gigantice

și mamuții, au dispărut.

Extincția acestor mamifere mari

coincide cu schimbarea climei
și ecosistemelor

din cauza topirii calotelor polare.

Dar e o suprapunere inconfortabilă

cu ascensiunea unei specii hominide
originare din Africa acum 150.000 de ani

În cursul adaptării lor la noul mediu,

creând noi unelte și metode
de a aduna hrană și a vâna,

oamenii poate că nu sunt singurii
care au cauzat extincția

acestor mari animale,

deoarece unele au reușit
să coexiste cu noi mii de ani.

Dar e clar că astăzi.

instrumentele și metodele noastre
au devenit atât de eficiente,

încât oamenii nu mai reacționează
la mediul înconjurător,

ci îl schimbă activ.

Extincția speciilor e ceva normal

pe scena ecosistemelor.

Dar studiile sugerează
că ratele de extincție de astăzi,

pentru multe organisme

sunt de sute până la mii de ori
mai mari decât e normal.

Dar aceleași abilități unice
ce fac oamenii

capabili să cauzeze extincții în masă

pot să ne ajute le prevenim.

Învățând despre extincțiile trecutului,

cunoscând ce se întâmplă astăzi
odată cu schimbarea mediului

și folosind aceste cunoștințe pentru
a micșora efectele asupra altor specii,

putem transforma impactul
umanității asupra lumii

din ceva la fel de distructiv
precum un asteroid masiv,

într-o colaborare către un viitor
cu diversitate biologică.