Ce înseamnă „kafkian”? - Noah Tavlin

Vezi lecția integrală: http://ed.ted.com/lessons/what-makes-something-kafkaesque-noah-tavlin

Termenul „kafkian" a intrat în vocabularul colocvial și descrie experiențe complicate, inutile și frustrante, referitoare în special la birocrație. Dar oare statul la coadă și completarea documentelor derutante reprezintă complet bogația viziunii lui Kafka? Noah Tavlin ne explică ce înseamnă cu adevărat a fi „kafkian”, dincolo de sensul uzual al cuvântului.

Lecție de Noah Tavlin, animație de TED-Ed.

„Cineva trebuie să fi spus minciuni
despre Josef K.

Știa că nu a greșit cu nimic,
dar într-o dimineață a fost arestat.”

Așa începe Procesul,

unul din cele mai faimoase
romane ale lui Franz Kafka.

Protagonistul K. e arestat din senin

și supus unui proces tulburător

fără a i se explica nici cauza
arestului său,

nici natura procedurilor judiciare.

Un astfel de scenariu este considerat
caracteristic operelor lui Kafka,

iar academicienii au inventat
un cuvânt specific.

Cuvântul „kafkian" a intrat în vocabular
pentru a descrie experiențe

complicate, irelevante și frustrante,

precum navigarea forțată
printr-un labirint de birocrație.

Dar oare statul la coadă
și completatul documentelor derutante

surprinde într-adevăr
bogăția viziunii lui Kafka?

Ce este cu adevărat „kafkian”?

Poveștile lui Franz Kafka vorbesc
despre aspecte banale și absurde

ale birocrației moderne,

inspirate pe de o parte din experiența
sa ca funcționar în asigurări,

în Praga de la începutul secolului XX.

Majoritatea protagoniștilor săi
sunt funcționari

confruntați cu o pânză de obstacole

pentru a-și atinge obiectivele,

adesea calvarul devenind
atât de ilogic și derutant,

încât succesul nu-și mai are rostul.

De exemplu, în povestirea Poseidon,

zeul grec este un conducător
atât de copleșit de documente,

încât nu a avut niciodată timp
să-și exploreze tărâmul subacvatic.

Ironic cum nici măcar un zeu
nu poate manevra eficient birocrația

cerută de locurile de muncă
din lumea modernă.

Dar motivul e evident.

Zeul antic nu e dispus să împartă munca,

considerând că nimeni
nu e capabil de astfel de sarcini.

Poseidonul lui Kafka
este un prizonier al propiului său ego.

Această poveste simplă
conține toate elementele

reprezentative unui adevărat
scenariu kafkian.

Nu doar absurditatea birocrației,

ci și ironia gândirii
și a reacțiilor personajelor

sunt emblematice operelor lui Kafka.

Tragi-comediile sale acționează mitologic
într-o lume modernă, industrializată,

valorificând logica viselor
în explorarea relațiilor

între sisteme de puteri arbitrare
și indivizi prinși la mijloc.

Să luăm ca exemplu Metamorfoza,
cea mai faimoasă operă a lui Kafka.

Când Gregor Samsa
se trezește într-o dimineață

transformat într-o insectă uriașă,

cea mai mare grijă a sa este
să ajungă la timp la muncă,

ceea ce bineînțeles
se dovedește a fi imposibil.

Nu doar regimul totalitar de la locul
de muncă l-a inspirat pe Kafka.

Unii din protagoniștii săi
duc conflicte interioare.

Povestirea Un artist al foamei

descrie înfometarea continuă
a unui artist de circ pentru spectacol.

E supărat că maestrul circar
îi limitează înfometarea la 40 de zile

crezând că acest lucru îl împiedică
să obțină măreție în arta sa.

Dar când actul său
își pierde popularitatea

este lăsat să se înfometeze
atât cât îi poftește inima.

Întorsătura are loc când,
aproape de moartea în anonimat,

admite cu regret că arta sa
a fost mereu o fraudă.

Înfometarea nu se baza pe puterea voinței,

ci pur si simplu nu găsise vreodată
mâncare pe placul său.

Chiar și în Procesul,

care se concentrează direct pe birocrație,

legile neclare și procedurile derutante
duc către ceva mult mai sinistru:

puterea teribilă a sistemului legal
se dovedește de neoprit,

chiar și în fața presupuselor
puteri oficiale.

Acesta e un sistem
ce nu servește dreptatea,

ci funcționează
pentru a se perpetua pe sine.

Teoreticianul politic Hannah Arendt

a scris după moartea lui Kafka

numind acest sistem: „tiranie fără tiran.”

Nefericirea poveștilor lui Kafka

e însoțită de o doză de umor

înrădăcinat în logica fără sens
a situațiilor descrise.

Pe de o parte, este ușor
să recunoaștem kafkianul în lumea de azi.

Ne bazăm din ce în ce mai mult
pe sisteme administrative întortocheate

care au efecte reale
asupra vieților noastre.

Fiecare cuvânt ne e judecat
de oameni pe care nu îi putem vedea,

conduși de reguli pe care nu le cunoaștem.

Pe de altă parte, concentrându-ne
atenția asupra absurdului,

Kafka ne atrage atenția
asupra carențelor noastre.

Astfel, ne reamintește
că noi creăm lumea în care trăim

și avem puterea să o facem mai bună.