Cum am transformat o plantă mortală într-o afacere prosperă

Zambila de apă poate părea o floare inofensivă, chiar frumoasă, dar de fapt e o buruiană acvatică agresivă, care blochează canalele navigabile, împiedicând comerţul, educaţia şi perturbând traiul cotidian. Întreprinzătoarea ecologistă Achenyo Idachaba a văzut o oportunitate în acest flagel. Urmăriţi drumul parcurs de ea pentru transformarea buruienilor în minuni împletite.

Bine aţi venit în Bayeku,

o comunitate riverană din Ikorodu, Lagos,

o reprezentare vie a comunităţilor
riverane din Nigeria,

comunităţi ale căror canale
navigabile au fost infestate

de o buruiană acvatică agresivă,

comunităţi a căror viaţă economică
a fost îngreunată:

pescuitul, transportul pe apă

şi comerţul,

comunităţi ale căror recolte
piscicole s-au diminuat,

comunităţi unde copiii
nu pot merge la şcoală

zile, uneori săptămâni la rând.

Cine ar fi crezut că această plantă

cu frunze rotunde, tulpini umflate,
şi flori mov arătoase

ar putea produce atâta pagubă
în aceste comunităţi?

Planta e cunoscută ca zambila de apă,

nume botanic:
Eichhornia crassipes.

E interesant că în Nigeria,
planta are şi alte denumiri,

nume asociate cu evenimente istorice,

dar şi mituri.

În unele locuri,
i se spune Babangida.

Când auzi Babangida, îţi aminteşti
de militari şi lovituri de stat militare.

Şi gândeşti: frică, constrângere.

În zone ale Nigeriei, în Delta Nigerului,
planta e cunoscută şi ca Abiola.

Când auzi Abiola, îţi aminteşti
de alegerile anulate

şi gândeşti: speranţe năruite.

În partea de sud-vest a Nigeriei,

planta e cunoscută ca Gbe'borun.

Gbe'borun e o expresie
în limba yoruba

ce înseamnă „bârfă"
sau „denunţător".

Când te gândeşti la bârfă,
gândeşti: răspândire rapidă, distrugere.

În partea Nigeriei unde se vorbește igala,

planta e cunoscută ca A Kp'iye Kp'oma,

Când auzi asta,
te gândeşti la moarte.

Se traduce literalmente prin
„moarte mamei şi copilului".

Eu personal am întâlnit
această plantă în 2009,

la scurt timp după ce
m-am mutat din SUA în Nigeria.

Am renunţat la slujba mea
din America corporatistă

şi am hotărât să
îmi ascult instinctul,

un crez provenit din convingerea fermă
că sunt foarte multe de făcut în Nigeria

în domeniul dezvoltării sustenabile.

Aşa că iată-mă în anul 2009,

de fapt la sfârşitul lui 2009,

în Lagos, pe Third Mainland Bridge.

Am privit în stânga şi am văzut
această imagine impresionantă:

imaginea unor bărci de pescuit

înconjurate de un covor dens
de zambile de apă.

Am fost îndurerată de această privelişte
pentru că m-am gândit:

„Bieţii pescari,

cum îşi vor putea desfăşura
activităţile zilnice

având aceste restricţii?"

Apoi m-am gândit:
„Trebuie să fie o cale mai bună".

O soluţie bună pentru toţi,
prin care să fie îngrijit mediul

prin îndepărtarea buruienilor,

iar acestea să fie transformate
într-un beneficiu economic

pentru comunităţile ale căror
vieţi sunt cele mai afectate

de răspândirea buruienii.

Acela, pot spune, a fost
momentul meu de inspiraţie.

Aşa că am făcut cercetări
ca să aflu mai multe

despre beneficiile acestei buruieni.

Dintre toate, una m-a atras în special:

utilizarea plantei pentru artizanat.

Şi m-am gândit: „Ce idee grozavă!"

Personal, iubesc artizanatul,
mai ales cel „împletit” cu o poveste.

M-am gândit că ar fi uşor
de implementat în comunităţi

fără a necesita pregătire tehnică.

Mă gândeam în sinea mea:
„Trei paşi simpli către o mega soluţie:

Primul pas: intră în canalele navigabile
şi recoltează zambila de apă.

Astfel creezi calea de acces.

Al doilea pas: usuci tulpinile
de zambilă de apă

şi al treilea pas: împleteşti
produse din zambila de apă."

Al treilea pas a fost o provocare.

Vedeţi, am pregătire
de informatician,

nu în domeniul artelor creative.

Aşa am început călătoria

învăţării împletitului.

Această călătorie m-a dus
într-o comunitate din Ibadan, unde trăiam,

numită Sabo.

Sabo se traduce prin
„cartierul străinilor".

Comunitatea e alcătuită
predominant din oameni

din nordul ţării.

Mi-am luat efectiv
buruienile uscate în mână

(erau ceva mai multe)

şi am ciocănit din uşă în uşă
să aflu cine m-ar putea învăţa

cum pot împleti funii
din aceste zambile de apă.

Am fost îndrumată către
baraca lui Malam Yahaya.

Problema e că Malam Yahaya
nu vorbeşte engleză

şi nici eu nu vorbesc hausa.

Dar câţiva copilaşi
ne-au venit în ajutor cu traducerea.

Aşa am început să învăţ să împletesc

şi să transform aceste tulpini uscate
de zambile de apă,

în funii lungi.

Cu funiile mele lungi în mână,

eram acum echipată să fac produse.

Acesta a fost începutul parteneriatelor.

Am creat produse împreună cu producătorii
de coşuri din ratan.

Cu ele în mână, am avut încredere
să mă întorc la comunitățile riverane,

să-i ajut să-şi transforme
necazul în prosperitate:

să ia aceste buruieni
şi să împletească din ele

produse ce pot fi vândute:

avem stilouri, avem tacâmuri,

avem poşete, avem cutii de șervețele,

ajutând astfel comunităţile

să vadă zambila de apă
din altă perspectivă.

Să vadă zambila de apă
ca pe ceva de preţ,

estetic, durabil, tare, maleabil.

Schimbând nume, schimbând existenţe.

De la Gbe'borun, bârfă,

la Olusotan, povestitorul

şi de la A Kp'iye Kp'oma,
adică „ucigaşul mamei şi copilului",

la Ya du j'ewn w'Iye kp'Oma,

„furnizorul de hrană
pentru mamă şi copil"

Închei cu un citat din Michael Margolis:

„Dacă vrei să înveţi
despre o cultură, ascultă-i poveştile.

Dacă vrei să schimbi o cultură,
schimbă-i poveştile."

Şi aşa, de la comunitatea Makoko,
la Abobiri, la Ewoi,

la Kolo, la Owahwa, Esaba,

am schimbat povestea.

Mulţumesc pentru atenţie.

(Aplause)