O carte bună e o ușă secretă
-
0:00 - 0:03Salut! Mă cheamă Mac.
-
0:03 - 0:07Meseria mea e să-i mint pe copii.
-
0:07 - 0:09Dar sunt minciuni nevinovate.
-
0:09 - 0:11Scriu cărți pentru copii.
-
0:11 - 0:17Pablo Picasso zicea că
„Arta, știm cu toții, nu înseamnă Adevăr. -
0:17 - 0:21Arta e o minciună care ne ajută
să înțelegem adevărul, -
0:21 - 0:23sau cel puțin adevărul
care ne e dat să-l înțelegem. -
0:23 - 0:30Artistul trebuie să știe cum să-i convingă
pe alții că minciunile lui sunt veridice.” -
0:31 - 0:35Am auzit asta pentru prima dată
când eram copil și mi-a plăcut enorm, -
0:35 - 0:37dar habar n-aveam ce înseamnă.
-
0:37 - 0:39(Râsete)
-
0:39 - 0:45Despre asta voi vorbi azi:
adevăr și minciuni, ficțiune și realitate. -
0:45 - 0:49Oare cum aș putea descâlci
această îmbârligătură de propoziții? -
0:49 - 0:52Am PowerPoint,
hai să fac o diagramă Euler. -
0:52 - 0:54[Adevăr. Minciuni.]
-
0:54 - 0:55(Râsete)
-
0:55 - 0:57Poftim, uite-o. Pac!
-
0:57 - 1:01Avem adevăr și minciuni,
dar și o zonă mică la mijloc. -
1:01 - 1:05În zona de trecere se află arta.
-
1:05 - 1:06(Râsete)
-
1:06 - 1:11Bun. Diagrama lui Euler.
-
1:11 - 1:13(Aplauze)
-
1:13 - 1:16Dar nici asta nu e foarte util, de fapt.
-
1:16 - 1:21Ce m-a făcut pe mine să înțeleg citatul
-
1:21 - 1:25și ce e arta, cel puțin arta ficțiunii,
-
1:25 - 1:29a fost să lucrez cu copiii:
am fost consilier pentru tabere de vară. -
1:29 - 1:34Făceam asta în vacanțele din studenție
și mi-a plăcut enorm! -
1:34 - 1:38Am fost într-o tabără de sport
pentru copii între 4 și 6 ani. -
1:38 - 1:44Eu mă ocupam de cei de 4 ani și-mi plăcea,
că micuții de 4 ani nu prea fac sport -
1:44 - 1:45și nici eu!
-
1:45 - 1:47(Râsete)
-
1:47 - 1:49Eu fac sport la nivelul unuia de 4 ani.
-
1:49 - 1:53Se întâmpla cam așa:
-
1:53 - 1:56copiii alergau printre conuri,
li se făcea cald și se duceau -
1:56 - 1:59să se așeze la umbră,
unde eu mă așezasem deja. -
1:59 - 2:00(Râsete)
-
2:00 - 2:04Atunci inventam povești
și le spuneam, despre viața mea. -
2:04 - 2:11Le povesteam cum mă duc sâmbăta acasă
și cum spionez pentru Regina Angliei. -
2:11 - 2:15În scurt timp, alți copii,
care nici măcar nu erau în grupul meu, -
2:15 - 2:18veneau la mine și mă întrebau:
„Ești Mac Barnett, așa-i? -
2:18 - 2:22Ești tipul care spionează
pentru Regina Angliei.” -
2:22 - 2:24Toată viața am așteptat
ca niște necunoscuți -
2:24 - 2:26să vină la mine
și să-mi pună întrebarea asta. -
2:26 - 2:30În mintea mea erau rusoaice zvelte,
dar, în fine, și copiii de 4 ani... -
2:30 - 2:34În Berkeley, California,
accepți ce ți se dă. -
2:35 - 2:39Mi-am dat seama
că poveștile pe care le spuneam -
2:39 - 2:44erau adevărate într-un fel familiar
și foarte palpitant. -
2:44 - 2:46Punctul culminant
— n-o să uit niciodată — -
2:46 - 2:49a fost o fetiță pe nume Riley, era micuță.
-
2:49 - 2:54Avea obiceiul să-și scoată gustarea
și să-și arunce fructele. -
2:54 - 2:56Își scotea fructul,
mama îi punea mereu pepene, -
2:56 - 2:58și-l arunca în iederă.
-
2:58 - 3:01Apoi mânca batoane cu fructe
și cupe de budincă. -
3:01 - 3:06Îi zic: „Riley, nu ai voie să faci asta,
trebuie să mănânci fructul”. -
3:06 - 3:08Iar ea: „De ce?”
-
3:08 - 3:13Îi răspund: „Dacă arunci fructe în iederă,
curând o să iasă pepeni, o să fie plin.” -
3:13 - 3:16Cred că așa am ajuns
să spun povești pentru copii -
3:16 - 3:20în loc să devin nutriționist pentru copii.
-
3:21 - 3:24Riley zice: „Așa ceva n-o să se întâmple!”
-
3:24 - 3:28Așa că, în ultima zi de tabără,
m-am sculat mai devreme, -
3:28 - 3:32am cumpărat un pepene imens de la magazin
-
3:32 - 3:33și l-am ascuns în iederă.
-
3:33 - 3:38La prânz, îi zic: „Riley, ia du-te
până acolo, să vezi ce-ai făcut!” -
3:38 - 3:41(Râsete)
-
3:41 - 3:45Ea a intrat în tufele de iederă
și a făcut niște ochi cât cepele: -
3:45 - 3:48a scos pepenele,
care era mai mare decât capul ei, -
3:48 - 3:51și toți copiii au venit în fugă
și s-au strâns în jurul ei. -
3:51 - 3:55Unul din ei strigă:
„Hei, cum de are etichetă?” -
3:55 - 3:57(Râsete)
-
3:58 - 4:03La care eu: „Vedeți? Eu de ce vă tot spun
să nu mai aruncați etichete în tufiș?! -
4:03 - 4:07Puneți-le la gunoi.
Altfel, distrugeți natura!” -
4:09 - 4:14Riley și-a purtat pepenele în brațe
toată ziua. -
4:14 - 4:16Era așa mândră!
-
4:16 - 4:21Știa că nu ea a făcut să crească
un pepene în șapte zile, -
4:21 - 4:23dar pe de altă parte, știa că da!
-
4:23 - 4:29E un tărâm ciudat, dar nu e un tărâm
unde pot ajunge doar copiii. -
4:29 - 4:32Poate fi orice.
Arta ne poate duce pe acel tărâm. -
4:32 - 4:37E chiar în acea zonă din mijloc,
pe care o putem numi artă, sau ficțiune. -
4:37 - 4:39Eu o numesc minune.
-
4:39 - 4:44Asta numea Coleridge „suspendarea voită
a neîncrederii” sau credință poetică. -
4:44 - 4:46Dar sunt momente când o poveste,
cât ar fi de ciudată, -
4:46 - 4:50seamănă cumva cu adevărul
și atunci devine credibilă. -
4:50 - 4:52Nu doar copiii ajung acolo.
-
4:52 - 4:54Și noi, adulții, putem,
de exemplu când citim. -
4:54 - 4:58Așa se face că peste două zile
lumea va sosi la Dublin -
4:58 - 5:02pentru turul ghidat de Ziua lui Bloom,
-
5:02 - 5:06ca să vadă tot ce s-a întâmplat
în romanul Ulise, -
5:06 - 5:08deși nu s-a întâmplat nimic.
-
5:08 - 5:10Sau cei care vizitează
Baker Street din Londra -
5:10 - 5:14să vadă casa lui Sherlock Holmes,
deși 221B e doar un număr -
5:14 - 5:17vopsit pe o clădire
care n-a avut niciodată acea adresă. -
5:17 - 5:21Știm că aceste personaje nu sunt reale,
dar avem sentimente reale pentru ele. -
5:21 - 5:23Suntem în stare.
-
5:23 - 5:28Știm că aceste personaje nu sunt reale,
și în același timp știm că sunt! -
5:28 - 5:33Copiilor le e mai ușor decât adulților,
de-asta îmi place să scriu pentru copii. -
5:33 - 5:38După mine, copiii sunt cel mai bun public
pentru ficțiunea literară serioasă. -
5:39 - 5:45Când eram copil,
mă obsedau romanele cu uși secrete, -
5:45 - 5:50de genul Narnia, unde deschideai un dulap
și ajungeai într-un tărâm magic. -
5:50 - 5:54Eram convins că ușile secrete chiar există
și le căutam și încercam să trec prin ele. -
5:54 - 5:58Voiam să trăiesc și să trec
în lumea aceea magică, -
5:58 - 6:02dar sfârșeam prin a deschide
dulapurile oamenilor. -
6:02 - 6:04(Râsete)
-
6:04 - 6:07Odată am intrat în dulapul
prietenului mamei mele -
6:07 - 6:09și nu era niciun tărâm magic acolo.
-
6:09 - 6:12Erau alte chestii ciudate
de care mama ar cam trebui să știe. -
6:12 - 6:13(Râsete)
-
6:13 - 6:16Și chiar m-am bucurat să-i spun tot.
-
6:20 - 6:23După facultate, prima mea slujbă
-
6:23 - 6:26a fost să lucrez
în spatele unei astfel de uși secrete. -
6:26 - 6:28Se numește Valencia 826.
-
6:28 - 6:33E pe strada Valencia nr. 826,
în cartierul Mission din San Francisco. -
6:33 - 6:38Când am lucrat acolo, era și sediul
unei edituri numită McSweeney's, -
6:38 - 6:41un centru non-profit pentru scriitori,
numit Valencia 826, -
6:41 - 6:44dar în față era un magazin ciudat.
-
6:44 - 6:49Era într-o zonă comercială,
iar în San Francisco n-am fi primit aviz, -
6:49 - 6:53așa că scriitorul care l-a fondat,
Dave Eggers, ca să respecte legea, -
6:53 - 6:59a spus: „Bine, o să fac un magazin
cu provizii pentru pirați.” -
6:59 - 7:02Și asta am și făcut.
(Râsete) -
7:02 - 7:04E frumos! Totul e numai din lemn.
-
7:04 - 7:08Sunt sertare din care poți scoate citrice,
ca să nu faci scorbut. -
7:08 - 7:11Sunt plasturi de ochi în multe culori,
-
7:11 - 7:13pentru că primăvara
pirații își fac de cap. -
7:13 - 7:18Ce știm noi!?
Negrul e plictisitor. Pastel! -
7:18 - 7:20Sau ochi, tot în diverse culori,
-
7:20 - 7:25ochi de sticlă simpli, depinde cum vrei
să-ți rezolvi problema. -
7:25 - 7:31Însă partea ciudată e că în magazin
chiar au intrat cumpărători! -
7:32 - 7:38Așa ne-am putut plăti chiria
pentru centrul de meditații din spate. -
7:38 - 7:42Pentru mine, și mai importantă era
calitatea muncii pe care o făceam: -
7:42 - 7:44aveam copii care veneau
și învățau să scrie. -
7:44 - 7:48Iar când trebuie să treci prin
locul acesta ciudat dintre două lumi -
7:48 - 7:52pentru a merge la lecții,
există un impact asupra creațiilor tale. -
7:52 - 7:55E o ușă secretă prin care poți trece.
-
7:55 - 7:58Așadar eu administram
atelierul 826 din Los Angeles -
7:58 - 8:01și rolul meu era să construiesc magazinul.
-
8:01 - 8:04Prăvălia se cheamă
Parcul Ecou - Călătorii în Timp. -
8:04 - 8:09Mottoul nostru:
„Oricând ați fi, noi suntem deja atunci.” -
8:09 - 8:10(Râsete)
-
8:14 - 8:18E pe Bulevardul Sunset în LA,
vânzătorii noștri sunt prietenoși. -
8:18 - 8:21Sunt din toate epocile,
inclusiv din anii 1980, -
8:21 - 8:26tipul acela din capăt
e din trecutul foarte recent. -
8:26 - 8:31Aceștia sunt Angajații Lunii,
inclusiv Ginghis Han, Charles Dickens. -
8:31 - 8:34Au ajuns și celebrități în echipa noastră.
-
8:34 - 8:36Aici e raionul de farmacie.
-
8:36 - 8:37Avem medicamente brevetate,
-
8:37 - 8:40borcane canopice
în care să vă conservați organele, -
8:40 - 8:44săpun comunist pe care scrie:
„Asta ți-e porția pe tot anul!” -
8:44 - 8:46(Râsete)
-
8:46 - 8:51Mașina de gheață s-a stricat fix înainte
de inaugurare și nu știam ce să facem. -
8:51 - 8:55Arhitectul nostru era plin de sirop roșu,
arăta de parcă ar fi omorât pe cineva, -
8:55 - 8:59ceea ce nu era total exclus, în cazul lui.
-
8:59 - 9:02Nu știam ce să facem,
era atracția magazinului. -
9:02 - 9:06Așa că am pus un afiș pe care scria:
„Defect. Reveniți ieri!” -
9:06 - 9:07(Râsete)
-
9:07 - 9:10În final a fost mai nostim
decât băuturile cu gheață -
9:10 - 9:14și am lăsat-o așa, pentru totdeauna.
-
9:14 - 9:18„Hartane de mamut”, vreo 3 kg bucata.
-
9:18 - 9:22„Spray contra barbarilor”,
cu salată și petale de flori, -
9:22 - 9:25care nu le plac deloc barbarilor.
-
9:25 - 9:27„Limbi moarte”.
-
9:27 - 9:29(Râsete)
-
9:29 - 9:33Lipitori, micii doctori ai naturii.
-
9:33 - 9:36Și spray-ul „Viking”,
cu multe arome superbe: -
9:36 - 9:40unghii de la picioare, transpirație,
legume putrezite, cenușă de rug... -
9:40 - 9:46Suntem convinși că spray-ul de corp „Axe”
e bun pe câmpul de luptă, nu la subraț. -
9:46 - 9:48(Râsete)
-
9:48 - 9:52Aici sunt cipuri cu emoții de robot,
ca să simtă și ei dragoste sau frică. -
9:52 - 9:55Cel mai bine se vinde Schadenfreude,
lucru la care nu ne-am fi așteptat! -
9:55 - 9:56(Râsete)
-
9:56 - 9:59Nu credeam că o să se întâmple.
-
9:59 - 10:00Dar în spate e o fundație,
-
10:00 - 10:03iar copiii intră unde scrie
„Acces angajați” -
10:03 - 10:07și ajung într-un spațiu unde
își fac temele, scriu povești, fac filme. -
10:07 - 10:10Iată o petrecere la lansarea
unei cărți, unde citesc copiii. -
10:10 - 10:15Avem și o revistă cu articole scrise doar
de copiii care vin zilnic după școală, -
10:15 - 10:19avem petreceri de lansare,
când mâncăm tort și le citim părinților -
10:19 - 10:22și bem lapte din pahare de șampanie.
-
10:22 - 10:28E un spațiu special,
pentru că avem spațiul ciudat din față. -
10:28 - 10:30Gluma nu e o glumă.
-
10:30 - 10:35Nu poți separa adevărul de ficțiune,
și asta îmi place grozav. -
10:35 - 10:40E acea fărâmă de ficțiune
care a colonizat lumea reală. -
10:40 - 10:44O văd ca pe o carte în trei dimensiuni.
-
10:44 - 10:50Există termenul metaficțiune,
adică povești despre povești. -
10:50 - 10:54„Meta” e în vogă acum; ultimul val
a fost probabil în anii 1960, -
10:54 - 10:57cu scriitori ca John Barth
și William Gaddis, -
10:57 - 11:02dar curentul s-a menținut, e aproape
la fel de vechi ca și povestitul însuși. -
11:02 - 11:06Una din tehnicile metaficțiunii
e spargerea celui de-al patrulea zid. -
11:06 - 11:09E atunci când un actor
se îndreaptă către public -
11:09 - 11:13și spune: „Eu sunt un actor,
astea sunt doar scânduri”. -
11:13 - 11:17Dar și momentul acela care se vrea sincer
aș zice că e tot în serviciul minciunii, -
11:17 - 11:21e menit să scoată în evidență
cât de artificială e ficțiunea. -
11:21 - 11:23Eu unul prefer contrariul.
-
11:23 - 11:26Dacă tot e să dărâmăm
cel de-al patrulea zid, -
11:26 - 11:30vreau ca ficțiunea să evadeze
și să intre în lumea reală. -
11:30 - 11:35Vreau ca o carte să fie
o ușă secretă care se deschide -
11:35 - 11:37pentru a elibera poveștile în lumea reală.
-
11:37 - 11:40Asta încerc să fac în cărțile mele.
-
11:40 - 11:44Iată un exemplu,
e prima carte pe care am scris-o: -
11:44 - 11:46Billy Twitters și problema lui
cu balena albastră. -
11:46 - 11:49E cu un copil care primește
cadou o balenă albastră, -
11:49 - 11:53dar e o pedeapsă și îi distruge viața.
-
11:53 - 11:56I se livrează ziua următoare prin FedUp.
-
11:56 - 11:59(Râsete)
-
11:59 - 12:00Trebuie s-o ia cu el la școală.
-
12:00 - 12:05Locuiește în San Francisco,
e tare greu să ai o balenă albastră. -
12:05 - 12:08Multe dealuri, terenul e scump,
-
12:08 - 12:11o nebunie de piață, oameni buni!
-
12:11 - 12:16Dar în copertă există un buzunar,
-
12:16 - 12:19sub coperta cărții,
-
12:19 - 12:24unde apare o ofertă pentru 30 de zile
de încercare gratuită, fără riscuri, -
12:24 - 12:26a unei balene albastre!
-
12:26 - 12:33Trebuie doar să ne trimiți un plic timbrat
autoadresat, și-ți trimitem o balenă. -
12:35 - 12:37Și copiii chiar ne scriu!
-
12:37 - 12:40Iată o scrisoare: „Dragii oameni!
-
12:40 - 12:43Pariez pe 10 dolari
că nu o să-mi trimiteți o balenă albastră. -
12:43 - 12:46Eliot Gannon, 6 ani”.
-
12:46 - 12:48(Râsete)
-
12:48 - 12:51(Aplauze)
-
12:51 - 12:55Iar Eliot și ceilalți copii care ne scriu
primesc de la noi -
12:55 - 13:00o scrisoare cu scris mărunt
de la o firmă de avocatură norvegiană, -
13:00 - 13:03(Râsete)
-
13:03 - 13:06care spune că,
din cauza unei modificări a legii vamale, -
13:06 - 13:09balena era reținută în Sognefjord,
care e un fiord minunat, -
13:09 - 13:14și apoi descrie puțin Sognefjord,
mâncarea norvegiană și divaghează. -
13:14 - 13:15(Râsete)
-
13:17 - 13:19Dar în final spune:
-
13:19 - 13:21„Balena ta s-ar bucura
să afle ce mai faci. -
13:21 - 13:28Are un număr de telefon
și poți s-o suni, să-i lași un mesaj.” -
13:28 - 13:33Iar când suni să lași un mesaj,
auzi în căsuța vocală sunete de balenă -
13:33 - 13:40și apoi un bip, care sună de fapt
tot ca un sunet de balenă. -
13:42 - 13:46Copiii primesc și o poză cu balena lor.
Iată-l pe Randolph. -
13:46 - 13:52Randolph aparține unui copil pe nume Nico,
unul dintre primii copii care ne-a sunat, -
13:52 - 13:55și o să vă arăt o parte din mesajul lui.
-
13:55 - 14:00Acesta e primul mesaj primit de la Nico.
-
14:00 - 14:06(Audio) Nico: Salut! Sunt Nico.
Sunt stăpânul tău, Randolph. Salut! -
14:06 - 14:10Asta e prima dată când pot vorbi cu tine,
-
14:10 - 14:15și sper să mai putem vorbi
curând, într-o zi. Pa! -
14:15 - 14:19MB: Nico a sunat din nou,
cam o oră mai târziu. -
14:19 - 14:20(Râsete)
-
14:20 - 14:24Iată un alt mesaj de la Nico.
-
14:25 - 14:28(Audio) Nico: Salut, Randolph, sunt Nico.
-
14:28 - 14:33Nu am mai vorbit cu tine de muuult,
-
14:33 - 14:38dar am vorbit sâmbătă sau duminică,
-
14:38 - 14:40da, sâmbătă sau duminică,
-
14:40 - 14:44iar acum te sun din nou, ca să te salut,
-
14:44 - 14:48și sunt curios ce faci acum,
-
14:48 - 14:53și o să te sun probabil
din nou mâine sau azi. -
14:53 - 14:57Așa că vorbim mai târziu. Pa!
-
14:57 - 15:01MB: Așa a și făcut,
a sunat din nou în acea zi. -
15:01 - 15:08A lăsat peste 25 de mesaje pentru Randolph
pe parcursul a patru ani. -
15:08 - 15:12Am aflat totul despre el:
despre bunica pe care o iubește, -
15:12 - 15:15despre bunica pe care o place mai puțin,
-
15:15 - 15:17(Râsete)
-
15:17 - 15:19și rebusurile pe care le face,
-
15:19 - 15:23și vă mai pun un mesaj de la Nico.
-
15:24 - 15:26Ăsta e mesajul de Crăciun de la Nico:
-
15:26 - 15:28[Bip] (Audio) Nico: Salut, Randolph!
-
15:28 - 15:32Îmi pare rău că n-am mai vorbit
cu tine de mult. -
15:32 - 15:37Dar am fost foarte ocupat,
pentru că a început școala, -
15:37 - 15:40așa cum probabil nu știi,
-
15:40 - 15:44din moment ce ești o balenă,
probabil n-ai cum să știi. -
15:44 - 15:48Te-am sunat doar
ca să-ți spun... -
15:48 - 15:52să-ți urez Crăciun Fericit.
-
15:52 - 15:55Așa că...
-
15:55 - 15:59să ai un Crăciun frumos și...
-
15:59 - 16:04Pa pa, Randolph! La revedere!
-
16:04 - 16:08MB: De fapt, nu mai primisem vești
de la Nico de vreo 18 luni -
16:08 - 16:12și tocmai a lăsat un mesaj acum două zile.
-
16:12 - 16:19Vocea lui e total schimbată,
dar și-a pus și bona la telefon, -
16:19 - 16:22a fost și ea foarte drăguță cu Randolph.
-
16:22 - 16:27Dar Nico e cel mai bun cititor
la care aș putea spera. -
16:27 - 16:30Mi-aș dori ca oricine citește ce scriu
-
16:30 - 16:35să ajungă la acel loc, pe plan emoțional,
citind lucrurile pe care le creez. -
16:35 - 16:39Mă simt norocos: copiii ca Nico
sunt cei mai buni cititori -
16:39 - 16:42și merită cele mai bune povești
pe care le putem oferi. -
16:42 - 16:44Vă mulțumesc mult.
-
16:44 - 16:45(Aplauze)
- Title:
- O carte bună e o ușă secretă
- Speaker:
- Mac Barnett
- Description:
-
Copilăria e suprarealistă. De ce să nu fie așa și cărțile pentru copii? În această prezentare bizară, autorul premiat Mac Barnett vorbește despre povești care evadează din lumea cărții, despre artă ca ieșire spre miracol și despre lucrurile pe care le spun copiii adevărați unei balene imaginare.
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 16:59
Adrian Dobroiu edited Romanian subtitles for Why a good book is a secret door | ||
Adrian Dobroiu approved Romanian subtitles for Why a good book is a secret door | ||
Adrian Dobroiu edited Romanian subtitles for Why a good book is a secret door | ||
Adrian Dobroiu edited Romanian subtitles for Why a good book is a secret door | ||
Adrian Dobroiu edited Romanian subtitles for Why a good book is a secret door | ||
Adrian Dobroiu edited Romanian subtitles for Why a good book is a secret door | ||
Adrian Dobroiu edited Romanian subtitles for Why a good book is a secret door | ||
Adrian Dobroiu edited Romanian subtitles for Why a good book is a secret door |
Teodora
Buna ziua,
Aceasta traducere a fost realizata de catre mine, complet(!), si revizuita ulterior. Vad ca a fost redirectionata unilateral, fara vreo discutie prealabila cu mine, si probabil in virtutea atribuirii traducerii de catre altcineva. O sa sesizez persoana responsabila, mi se pare o crunta lipsa de respect.
Adrian Dobroiu
D-nă Teodora, nu vă faceți griji. Chiar dacă sistemul de la Amara mai dă rateuri pînă la urmă atribuirile se pot repara manual. Veți apărea ca traducătoare în varianta finală.
Ca să recapitulăm, istoricul pînă acum e după cum urmează:
1. Dumneavoastră ați tradus subtitlurile.
2. D-na Quivu le-a revizuit, dar la un nivel de calitate insuficient.
3. Eu i-am trimis traducerea înapoi spre revizie, după ce am refăcut primul minut ca mostră.
Îmi pare rău că prin asta se prelungește timpul pînă la publicare. Dar nu e vina mea. Revizorul este acela care trebuie să facă revizia, adică să aducă subtitlurile într-o formă publicabilă. LC-ul face doar verificarea finală și eventual mai corectează micile scăpări, dar nu face el revizia întreagă. Nu am timpul fizic să fac și treaba revizorilor.
Denise RQ
"Eu i-am trimis traducerea înapoi spre revizie, după ce am refăcut primul minut ca mostră."
Nu am primit-o.
Adrian Dobroiu
> Nu am primit-o.
Observ în lista de sarcini curente că revizia îi este atribuită acum altcuiva. Sper să se descurce mai bine.
Denise RQ
Nu inteleg de ce este sau a fost atribuita altcuiva. Ca LC, intoarceti traducerea la revizor. Astept sa o primesc pentru a face modificarile pe care le sugerati.
Adrian Dobroiu
Doamnă Quivu, cu tot respectul și cu scuze că vă spun asta în public – dar aici ați ridicat problema, aici vă răspund –, eu am văzut deja multe traduceri și revizii făcute de dumneavoastră. Nici una din ele nu a fost la un nivel de calitate publicabil. Toate au avut probleme majore, și anume întotdeauna aceleași probleme pe care vi le-am semnalat de fiecare dată, de atîtea ori: sincronizare defectuoasă, subtitluri prea fragmentate, exprimare nenaturală în română, termeni inventați fără motiv, diferențe semantice mari între original și traducere, idei scoase din burtă etc. Am ajuns la concluzia că pur și simplu nu aveți competența necesară pentru a face traduceri de calitate. Iar reviziile dumneavoastră suferă de aceleași probleme (în funcție totuși de traducător), la care se adaugă veșnica problemă că faceți o mulțime de modificări nejustificate, care de regulă reduc din calitate în loc s-o crească, în timp ce modificările cu adevărat necesare nu le faceți. Cu siguranță s-au mai plîns și alții de reviziile proaste pe care le faceți.
Ca urmare refuz să vă transfer această revizie. Nu am fost eu acela care v-a luat-o, dar sînt de acord că e mai bine s-o facă altcineva. V-am mai rugat și pînă acum să nu mai preluați sarcini de revizie, pentru că nu le puteți face bine și deci trebuie apoi refăcute de altcineva, adesea prin anularea „reviziei” pe care ați făcut-o dumneavoastră.
Vă rog să înțelegeți că vrem foarte mult ca nivelul de calitate al subtitlurilor românești să fie comparabil cu al prezentărilor înseși. Românii merită și ei lucruri bine făcute.
Denise RQ
I reviewed this talk 3 months ago. 3 days ago, Romanian LC left a comment in the talk's editor and mentioned the talk was returned to me for further improvements. The talk was not ever returned to me; LC mentions now that due to "poor quality review refuses to return the task' (?). Currently, the talk is assigned for review to somebody else.