De ce avem muzee? - J. V. Maranto

Vizualizați întreaga lecție: http://ed.ted.com/lessons/why-do-we-have-museums-j-v-maranto

Muzeele fac parte din istoria omenirii de mai bine de 2000 de ani - însă acestea nu au arătat întotdeauna ca cele pe care le vizităm azi. J.V Maranto ne dezvăluie evoluția muzeelor, începând cu primul muzeu din anul 530 î. Hr (administrat de către o prințesă) până la spectacolele cu ciudați ale lui P T Barnum şi chiar mai mult.

Lecție creată de J. V. Maranto, animație creată de Zedem Media

Bună ziua tuturor.
Haideți să începem turul.

Bine ați venit la Muzeul Muzeelor.

Muzeele fac parte din istoria omenirii
de mai bine de 2000 de ani.

Însă nu au arătat întotdeauna
ca cele pe care le vizităm azi.

Istoria muzeelor e mult mai veche
și mai bizară decât vă imaginați.

Vom începe în aripa grecească.

Cuvântul „muzeu” provine
din grecescul „mouseion”,

însemnând un templu dedicat
muzelor, zeițele artelor și științelor.

Adepții rugau muzele
să vegheze asupra savanților

și să confere iscusinţă celor
pe care îi considerau demni.

Templele erau înțesate cu ofrande,
precum sculpturi, mozaicuri,

instrumente științifice complexe,

inscripții poetice și literare

și alte tipuri de ofrande menite
să demonstreze vrednicia unui muritor

de inspirația divină.

Am ajuns în aripa mesopotamiană.

Primul muzeu a fost construit
în actualul Irak în anul 530 î. Hr.

Iar primul custode a fost
în realitate o prințesă.

Ennigaldi-Nanna începuse să colecționeze
și să găzduiască antichități mespotamiene

în locuința sa, E-Gig-Par.

Când arheologii au excavat zona,

aceștia au descoperit duzine de artefacte
aranjate cu grijă unele lângă altele,

având inscripții din clei
în trei limbi diferite.

Aceasta trebuie să fi avut
petreceri interesante.

Tradiția de a colecționa și expune
obiecte curioase a fost apoi imitată,

după cum bine puteți observa
în aripa Imperiului Roman.

Locuințele pline de comori
ale oamenilor politici

și ale generalilor erau
bogate în prăzi de război,

iar menajeriile regale prezentau
animale exotice publicului

în împrejurări speciale,
cum ar fi turneele de gladiatori.

Aici vedeți un leu și un gladiator,

și, ah, omul de servici trebuia să fie
cu siguranță în această aripă.

Să mergem mai departe,
nu rămâneți în urmă.

Următorul pas în evoluția muzeelor,
a avut loc în perioada Renașterii

când studiul lumii vii
a fost din nou încurajat,

după aproape un întreg mileniu
de ignoranță occidentală.

Cabinetele de curiozități, cunoscute
și sub denumirea de „Wunderkammers”,

erau colecții de obiecte comportându-se
precum o enciclopedie fizică

prin expunerea de artefacte.

Intrați la garderobă.
Aveți doar grijă la paltoane.

Apoi vom face un tur
al cabinetului lui Ole Worm.

Una dintre cele mai notabile
„Wunderkammers"

aparținuse unui naturalist înstărit
din secolul XVII,

anticarul și vindecătorul Ole Worm.

Ole Worm colecționa specimene vii,

schelete umane, texte runice antice,

și artefacte din Lumea Nouă.

În alte cabinete de curiozități
se găseau anomalii genetice,

pietre prețioase, lucrări de artă,

precum și relicve religioase și istorice.

O vai.
Poate ar fi mai bine să nu atingeți asta.

Adesea aceste cabinete
se găseau în resedințe private,

și erau administrate
de către proprietarii acestora:

suverani și aristocrați,
precum și negustori sau savanți pionieri.

Cine poate auzi o orgă de circ?

În anii 1840,

Phineas T. Barnum,
un tânăr artist întreprinzător,

cumpărase unele dintre cele mai cunoscute
cabinete de curiozități din Europa,

după care a fondat
Muzeul Barnum din New York.

Un melanj spectacular
de grădină zoologică,

auditoriu,

muzeu de ceară,

teatru

și spectacol cu ciudaţi, cunoscut
pentru varietatea sa de rezidenți,

precum urși,

elefanți,

acrobați,

uriași,

gemeni siamezi,

o sirenă Fiji

și o femeie cu barbă,

împreună cu o selecție
de mecanisme și instrumente științifice.

Muzeele deschise publicului
sunt un fenomen relativ nou.

Înainte de Barnum, primele muzee publice

erau disponibile numai păturii de sus
și celei de mijloc,

și doar în anumite zile.

Vizitatorii trebuiau să depună
o cerere în scris

înaintea vizitei,

și numai grupuri mici puteau
vizita muzeul în fiecare zi.

Muzeum Luvru era renumit deoarece
era deschis întregului public,

însă doar pentru trei zile pe săptămână.

În secolul XIX,

muzeul, așa cum îl cunoaștem azi,
a început să prindă formă.

Organizații ca Institutul Smithsonian
au fost create astfel încât

obiectele să poată fi studiate
și nu doar depozitate pe termen lung.

Muzeele din SUA, în special,

au autorizat experimentele

și au angajat exploratori pentru
a identifica și recupera probe naturale.

Muzeele deveniseră instituții dedicate
descoperirii artistice și științifice.

Această perioadă este deseori
cunoscută și ca „epoca muzeelor".

În ziua de azi, muzeele
sunt deschise tuturor,

sunt centre de studiu și cercetare

și devin instituții
din ce în ce mai interactive.

Însă cine își permit
să le vadă rămâne o întrebare relevantă,

deoarece prețurile biletelor
pot uneori împiedica accesul

viitorilor erudiți, artiști și celor
ce pot beneficia de inspirație divină,

dar care nu-și permit
să-și satisfacă curiozitatea.

Vă mulțumim pentru vizită,

și nu vă sfiiți să vă opriți la magazinul
de suveniruri înainte de plecare.