Cum te pot transforma experiențele extracorporale | Nanci Trivellato | TEDxPassoFundo

Acest discurs a fost ținut la un eveniment TEDx folosind formatul de conferințe TED, dar organizat în mod independent de către o comunitate locală. Aflați mai multe la: http://ted.com/tedx.

Mulțumim lui Tudor Cristogel pentru contribuția sa fundamentală la traducerea acestui discurs.

Dacă avem experiențe în afara corpului (OBE), ce înseamnă acest lucru pentru viața noastră? Motivată de experiențele sale personale și studierea a mii de persoane ce au experimentat fenomene similare, Nanci Trivellato, cercetătoare a conștiinței, cu master in Psihologie, discută despre posibilele efecte pozitive ale OBE pentru dezvoltarea personală și consecințele asupra societății.

Nanci Trivellato, master in Psohologie, este scriitoare, lector și antrenor de dezvoltare personală ce își dedică întreaga carieră cercetării conștiinței. De asemenea, Nanci este membru fondator al Academiei Internaționale de Conștiință (International Academy of Consciousness) și al Institutului de Tehnologie Aplicată a Conștiinței ( Institute of Applied Consciousness Technologies).

Este realitatea în care trăim
adevărata realitate?

Dar ce este realitatea?

Putem spune că este ceea ce detectăm
cu simțurile noastre

sau cu ajutorul tehnologiei?

Dar dacă ar fi așa,

cum rămâne cu perioada când nu se știa
nimic despre microorganisme?

Ele erau reale și atunci, bineînțeles,
chiar dacă nu erau confirmate.

Dar ce putem spune
despre cerul nostru?

Arată așa?

Sau așa?

Poate așa?

Sau…așa?

Se pare că toate acestea
sunt poze reale

ale aceleiași zone din cer,

dar aparatele de fotografiat folosite

au surprins lungimi de undă diferite
din spectrul electromagnetic.

Însă, o persoană neinformată ar putea
considera acesta drept cerul nostru real?

Probabil că nu.

Prin urmare, observăm că a defini
realitatea nu este atât de simplu.

Modul în care înțelegeam realitatea
a început să fie pus la încercare

când eram foarte tânără.

O experiență trăită atunci
m-a făcut să devin cercetătoare

a fenomenelor paranormale
și realității non-fizice.

Trebuie să spun că asta este,
într-un fel, o provocare pentru mine,

deoarece, ca cercetător,

îmi dau seama cât de complicat este
să explici genul acesta de fenomene

și este chiar mai complicat
să găsești dovezi concrete.

Dar, ca persoană, nu pot nega
experiențele pe care le-am avut.

Prin urmare, este un fel de dilemă

pe care o tratez gândind așa:
„Acest domeniu necesită mai mult studiu”.

Și încerc să contribui la acest lucru.

Experiența mea a avut loc
când aveam 7 sau 8 ani,

și un unchi și o mătușă
au mers într-o excursie în Sao Paolo,

un oraș mare de care nu mai auzisem
până atunci.

Câteva nopți mai târziu, în somn,
m-am simțit plutind în sus

și, cumva, am ajuns în Sao Paolo,

într-o cameră unde
unchiul meu era întins în pat.

Și am văzut că avea
mici tuburi introduse în nări

și mai era și o pungă cu lichid
care urma să-i fie injectat în brațe.

De asemenea, am văzut
altceva și mai ciudat:

avea un tub subțire, transparent,
ce era conectat

de la abdomen, pe cât reușeam să văd,
la un borcan de sticlă de pe podea,

cu un lichid roziu în interior.

Asta m-a șocat.

Nu aveam nicio idee
ce însemnau toate acestea,

deoarece eu vin dintr-un oraș foarte mic
din Brazilia, pe care-l puteți vedea aici.

Acesta este întregul oraș,

comparat cu o mică zonă
din Sao Paolo, arătat mai înainte.

Acolo locuiesc oameni minunați,

dar, pe vremea aceea,
în urmă cu aproape 50 de ani,

nu erau librării, nici biblioteci,
cinematografe

și, bineînțeles, nici universități.

Dar pot spune
că am avut o copilărie fericită.

Am crescut cu șase frați și surori,

ne jucam mereu pe acolo,
dar n-am avut nicio boală în familie.

Nu aveam nici destui bani să ne luăm
un televizor sau să cumpărăm cărți.

Deci, nu mai văzusem
niciodată ceva de genul acela.

Când s-au întors din excursie,
i-am spus mătușii mele:

„Hei, l-am văzut pe unchiul Gino
întins în pat într-o astfel de cameră...”

și am început să descriu
ceea ce am văzut.

Când a auzit, a fost derutată
și pur și simplu a schimbat subiectul.

Dar apoi, în ziua aceea,
am auzit-o spunându-i mamei mele:

„Cum ar fi putut Nanci ști
dacă nici măcar tu sau altcineva nu știați

de operația lui de litiază veziculară?

Nu am spus nimănui
ca să nu vă îngrijorați pentru asta”.

Așa că acea experiență,
precum și altele pe care le-am avut,

m-au convins să caut studii
în legatură cu acest subiect.

Am aflat că această experiență se numește

OBE (out-of-body experience)
sau experiență în afara corpului,

un fenomen în care,
având în vedere modelul curent,

conștiința se îndepărtează
de corpul fizic,

experimentând o realitate
mai subtilă decât cea normală.

În căutarea unor studii serioase,
am descoperit că știința era

- poate că încă este,
din păcate -

departe de a înțelege sau măcar
a recunoaște existența unei realități

ce se află dincolo de limitele
rigide ale lumii materiale.

Așa că m-am întrebat:

„Cum sunt studiate experiențele profunde,
precum cea trăită de mine?”

Apoi am decis că într-o zi
mă voi alătura unui grup de indivizi

dedicați studiului acestui fenomen.

Printre studiile cercetate de mine,

unul pe care l-am considerat
printre cele mai științifice atunci,

a fost al lui Robert Crookall.

El a strâns mii de istorisiri despre OBE,

pentru a le compara și vedea
dacă existau elemente comune.

El a concluzionat că aceste experiențe
nu sunt rezultatul unor credințe

și că sunt independente
de aspectele culturale.

Trebuie să spun că da,
interpretarea experienței

poate fi influențată
de credințele individuale,

deoarece, inevitabil, majoritatea
interpretează ceea ce experimentează

în baza propriului sistem de credințe.

Aici intervine importanța
cercetării științifice actuale,

ce are ca subiect OBE și stările extinse
ale conștiinței, deoarece poate revela

elementele ce permit ca o experiență
să fie demnă de luat în considerare.

Aș spune că promovarea educației
în legătură cu aceste fenomene

ar putea reduce gradul de subiectivism

în interpretarea experienței individuale.

Au fost făcute sondaje de opinie
și experimente de laborator,

în condiții controlate,
pentru a investiga OBE.

Chiar eu am condus câteva dintre ele,
cu rezultate publicate -

rezultate interesante,
dar fără a avea dovezi concludente încă.

Mi-ar plăcea să vi le împărtășesc,
dar nu avem timp.

Totuși, cel puțin pot să vă împărtășesc
câteva dintre senzațiile comune

pe care cineva ar putea să le simtă

în momentul unei separări
parțiale sau totale de corp.

Eu însămi am simțit astfel de senzații

de când eram foarte tânără.

De exemplu, îmi amintesc clar momente

când eram în pat, relaxată,

și simțeam o vibrație foarte puternică
în interiorul corpului meu,

ciudată, puternică,

de parcă toate celulele mele
ar fi fost conectate la o sursă electrică

sau activate, într-un fel anume,
de o energie revigorantă.

Am aflat mai târziu
că această senzație vibrantă

este cunoscută ca „stare vibrațională”

și este destul de comună
celor ce au avut OBE.

În multe cazuri, de asemenea,
mi-am văzut corpul fizic din afară,

ca și cum aș fi fost o altă persoană.

În special când eram copil,
într-un mod copilăresc de a gândi,

mă gândeam:

„Cum aș putea să dorm dacă
sunt trează?”,

pentru că îmi dădeam seama că
acea stare era total diferită de un vis,

dar încă nu realizam
că este vorba de OBE.

Alte senzații comune
sunt cele de plutire, legănare,

câteodată de cădere în gol și tresărire.

O senzație și mai ciudată pe care
am avut-o de mai multe ori

a fost aceea că nu-mi puteam mișca corpul,

ca și când aș fi fost paralizată.

Ei bine...

nu aș putea să o numesc plăcută,

mai ales atunci când
nu știi despre ce este vorba.

Dar apoi am învățat
că este o senzație naturală

și face parte din primele stadii

de detașare față de corp
sau de revenire în corp.

Acestea sunt doar câteva exemple.

Aș mai adăuga că
frica trăirii unor astfel de senzații

poate inhiba procesul OBE.

Trebuie să spun

că toate aventurile mele
în afara corpului au fost foarte plăcute.

Totuși, uneori,

în viața mea de zi cu zi,

simțeam un fel de energie subtilă

sau alte prezențe invizibile în jurul meu.

Asta m-a înfricoșat în copilărie.

Acest lucru m-a determinat să-i studiez

pe copiii sensibili ca să aflu

de ce trăiesc ei astfel de experiențe,

cum le interpretează,

care sunt consecințele
cu care se confruntă

atât în copilărie,
cât și în viața de adult, mai târziu,

cum reacționează părinții și societatea,
în general, la sensibilitatea lor.

Aș vrea să subliniez, deși este evident,

că nu numai copiii au parte de OBE.

Ca adulți, le putem avea și noi.

Acesta este un fenomen natural,

care se pare că poate fi învățat
și dezvoltat.

Deci, nu doar oamenii „speciali”
pot avea parte de asta.

Problema care apare este aceasta:

cum putem noi studia
aceste tipuri de fenomene

dintr-o perspectivă
cu adevărat științifică?

Pentru început, trebuie să încetăm

să negăm existența acestor fenomene
sau să spunem că o persoană are ceva

pentru că percepțiile sale
nu sunt convenționale.

Este necesar să recunoaștem

că ar putea exista
aspecte ale manifestării umane

despre care nu știm sau nu le înțelegem
și trebuie să căutăm explicații

fără a face presupuneri
sau a avea idei preconcepute.

Până acum, majoritatea
cercetărilor academice

a fost dedicată studiului
așa numitei „lumi fizice”,

care, bineînțeles, este esențială
și trebuie să constituie primul pas.

Totuși, dacă luăm măcar în considerare
posibilitatea existenței

unei realități mai subtile decât aceasta,

dar care este la fel de reală,

chiar dacă depășește
limitele noastre perceptuale,

trebuie să găsim
modalități de a le investiga.

Dacă OBE permite observarea directă
a acestei realități, atunci, poate că

până va fi dezvoltată
tehnologia necesară,

OBE constituie un instrument natural

ce permite cercetătorilor

să îi confirme autenticitatea

și să verifice existența unor posibile
interacțiuni cu realitatea pur fizică.

Dacă am ajunge vreodată la asta,

– să ne imaginăm că am putea avea
acest tip de cercetare –

ce consecințe
ar putea avea asupra științei?

Ei bine, această cunoaștere
ar putea aduce mai multă înțelegere

în diferite domenii
de cercetare științifică,

de la medicină la fizică.

În schimb, aceasta ar putea promova
o perspectivă științifică

care recunoaște individualitatea noastră

ca fiind conștiințe
ce există dincolo de creier,

ceea ce ar încuraja integrarea
unor variabile și factori,

care nu aparțin strict de „fizic”,
în procesul științific.

De exemplu, medicina.

Medicina ar putea beneficia
din identificarea

momentelor în care aceste
elemente subtile interferează

cu starea de sănătate a pacienților
sau când există vindecări „inexplicabile”.

Fizica ar putea examina
fenomenele și efectele lor,

luând în considerare materia și energia

dintr-o perspectivă multidimensională.

Dar ne lovim de cel puțin
trei provocări în acest proces:

Prima: cum îi putem separa

pe cei ce visează, imaginează, fabulează
sau au caracteristici ale creierului

ce pot cauza percepții
pe care ei le consideră „non-fizice”,

de cei care au parte de experiențe reale,
ieșite din comun,

cu luciditate, conștiință de sine,

claritate în gânduri și detașare
de preconcepții și credințe?

Probabil, ceea ce avem nevoie
este să identificăm

care sunt elementele ce separă
experiențele reale, ieșite din comun,

de cele fantastice, create de creier.

Oricum ar fi, fără să recunoască
mai întâi fenomenul în sine,

cercetătorii nu pot face
nici măcar acest prim pas.

A doua provocare este că trebuie
să învățăm să separăm sau să distingem

inițiativele științifice serioase

de informațiile nefondate, sau,
pot spune, altceva chiar mai grav.

Din păcate, există
indivizi sau grupuri

care împreună desconsideră
principiile științifice de bază

sau cunoașterea științifică,

atunci când studiază
așa numitele „fenomene non-fizice”.

Acest lucru nu este deloc constructiv.

Pe lângă faptul că nu oferă
niciun progres științific,

ar putea da impresia

că toți cei care se dedică

studiului fenomenelor și realității
mai puțin comune au aceeași atitudine.

Vă pot asigura că nu este cazul.

Avem nevoie să dezvoltăm
și o metodologie corespunzătoare

pentru a investiga această realitate
intangibilă și fenomenele asociate.

În acest moment, ne-am putea întreba:
„Dar de ce să ne deranjăm?”

”De ce să ne deranjăm
să studiem aceste lucruri?”

Dacă știința este despre o înțelegere
mai profundă a noastră și a universului,

sau despre îmbogățirea
cunoștințelor despre lumea naturală,

atunci, verificarea acestei realități
ne-ar putea lămuri

în legătură cu ceea ce suntem
noi cu adevărat și lumea în care trăim.

În schimb, acest lucru ar putea schimba

paradigma principală ce stă la baza
cunoașterii și a societății noastre.

Dar este interesant să ne amintim

că OBE nu este doar un instrument
prin care culegem observații științifice.

Este și un instrument
pentru explorare personală.

Care ar putea fi câteva
din scopurile personale ale OBE?

Ce credeți?

Să verificăm ce face soțul sau soția?

Să ne spionăm vecinul?

Nu chiar. Cel puțin, nu pentru mine.

Haideți să vă împărtășesc cum
funcționează lucrurile în cazul meu.

Simt că am înțeles mai bine
ce înseamnă

să trăiești în această lume.

Simt că îmi urmez principiile personale,

fără să am nevoie de credințe exterioare
sau impuse care să mă ghideze.

Principiile mele sunt rezultate
din concluzii directe și observații

făcute în timpul acestor experiențe.

Prima concluzie, presupun
una logică și foarte naturală,

este că noi nu suntem
doar corpul nostru fizic.

Această idee ne trimite
cu gândul la ipoteza

că nu încetăm să existăm
în momentul în care murim.

Vă rog să înțelegeți că nu spun asta
pentru ca voi să o luați drept adevăr.

Eu doar spun ceea ce consider a fi
adevărul meu relativ în acest moment,

împărtășind cu voi
felul în care văd lucrurile și le gândesc.

Deși se pare că asta
ne oferă un sentiment de liniște

și pace sufletească, în același timp

ne dă și o dorință puternică

de a face pași semnificativi
în viața noastră,

astfel încât, la sfârșitul acestei vieți,

privim înapoi și
avem senzația că am îndeplinit

un scop superior, pe care mereu l-am avut,

Am observat, de asemenea,

că există un fel de
energie multidimensională

care ne conectează pe toți.

Această idee are tendința de a ne face
să ne gândim la consecințele acțiunilor

și, în cele din urmă, ne conduce
la conștientizarea faptului

că a fi etic este cu adevărat important.

Acestea nu sunt doar concluziile mele,

deoarece cercetări asupra OBE

și NDE (experiențe în apropierea morții)
conduc la aceleași rezultate.

Dar care ar fi implicațiile sociale

dacă am avea o societate
în care majoritatea oamenilor ar ști

– mă refer la a ști
din experiența lor personală,

nu doar urmând un set de reguli -

că lumea nu este pur fizică?

Ce ar însemna acest lucru?

Dacă tragem concluzii din ce am discutat,

probabil lumea ar fi mai atentă
la principiile personale,

ar lua în considerare consecințele
pe termen lung ale propriilor acțiuni,

formând astfel o societate cu preocupări
înalte, umanitare și planetare,

unde scopurile ar însemna mai mult
decât să fim mai înstăriți,

poate ar fi mai mult despre altruism.

În cele câteva secunde rămase,

vă propun să dăm frâu liber imaginației
și să facem presupuneri.

Oare vom putea evolua cândva
de la Homo sapiens

la Homo projectius,

însemnând că vom deveni ființe

care, în mod natural, ne-am putea
proiecta în afara corpului

având, de asemenea,
un fel de conștiință multidimensională?

Ei bine, acesta este un gând
cel puțin îndrăzneț.

Vă mulțumesc pentru atenție.

(Aplauze)