De ce există atâtea tipuri de mere? - Theresa Doud

Vezi lecţia completă: http://ed.ted.com/lessons/why-are-there-so-many-types-of-apples-theresa-doud

Ai intrat vreodată într-o alimentară şi te-ai intrebat de unde provin atâtea tipuri de mere? Ai putea găsi mere de tip SnapDragon, Pixie Crunch, Cosmic Crisp, Jazz sau Ambrosia alături de cele mai cunoscute Red Delicious şi Granny Smith. Atunci de ce sunt atât de multe tipuri? Theresa Doud descrie toate aspectele cultivării merelor.

Lecţie Theresa Doud, animaţie Adriatic Animation.

Ai intrat vreodată într-o alimentară

şi te-ai întrebat de unde provin
atâtea varietăţi de mere?

Ai putea găsi mere SnapDragon,

Pixie Crunch,

Cosmic Crisp,

Jazz,

sau Ambrosia

alături de cele mai cunoscute
Red Delicious şi Granny Smith.

Aceste nume fermecător de descriptive

aparţin doar câtorva din cele peste
7.500 de varietăţi de mere din lume.

Diversitatea există datorită eforturilor
umanității de a cultiva un fruct nou.

Cultivarea fructelor e un mod de a împlini
așteptările fermierilor şi consumatorilor,

ce caută anumite calități într-un măr.

Pe de o parte, fermierii vor dori să fie
rezistente la boli şi depozitate uşor.

Pe de altă parte, consumatorii sunt
influențați de estetică, gust şi noutate.

Cultivatorii trebuie
să ia în considerație tot,

de la cât de bine cresc
merele în anumite climate,

la culoarea, gustul şi mărimea lor.

Uneori găsirea unei potriviri perfecte
înseamnă să cultivi ceva nou.

Pentru a crea mere
cu caracteristicile dorite,

cultivatorii trebuie să găsească
mere părinte ce au acele caracteristici.

Odată ce părinții au fost selectaţi,

aceştia trebuie să aştepte
până înfloresc copacii la primăvară.

Cultivatorul ia polenul
de la o floare numită tată

şi o transferă cu mâna pe cealaltă
floare părinte, numită mamă,

printr-un proces numit
polenizare încrucişată.

Odată ce floarea mamă
se transformă în măr,

seminţele sunt colectate
şi apoi plantate.

E nevoie de cinci ani pentru ca seminţele
să crească în copaci ce produc mere,

dar datorită modului
de a moşteni trăsăturile,

toţi puieţii produşi vor avea
diferite seturi de gene

şi caracteristici.

Înseamnă că pentru
a obţine o calitate dorită,

este nevoie de o mulţime de puieţi,

să nu mai vorbim de răbdarea
din partea cultivatorului.

Atunci când un puiet
are fructe cu calităţile dorite,

acesta e selectat
pentru o evaluare ulterioară.

Dintre puieţii încrucişaţi,

doar unul din 5.000 reuşeşte
să ajungă la acest stadiu prestigios.

Apoi aceştia sunt trimişi la ferme noi,

unde cultivatorii pot stabili
în ce mod diverse clime şi soluri

pot afecta creşterea plantei.

Fructul puietului
şi numeroasele sale clone

trebuie să fie apoi colectate şi testate
pentru a asigura consistenţă.

Studiul cultivatorilor
despre 45 de trăsături într-un măr,

precum textura şi fermitatea pulpei

atunci când se coace,

cât de dulce e sucul său

şi cât timp rămâne proaspăt.

De-a lungul mai multor ani,
ei elimină toate merele stricate,

selectând doar pe cele
ale căror fructe sunt mai bune.

Aceste plante exclusive
formează oficial soiul

sau noua varietate de măr.

Pentru a asigura
o copie exactă a acestui soi,

toţi copacii de măr trebuie
să fie altoiţi de la puietul iniţial.

Ramurile, numite vlăstar,

se taie din copacul iniţial şi se cresc
pentru a genera mai mulţi vlăstari.

Segmente din aceşti copaci
sunt apoi altoite pe rădăcină -

secţiunea de jos a altui copac

care a fost ales din alt soi

pentru rădăcinile sale superioare
şi abilitatea de a creşte.

În final, această fuziune
creează un nou copac de măr

ce are calităţile dorite.

Fiecare nouă plantă
are nevoie de patru ani

pentru a începe să producă
fructele pe care le mâncăm.

Cultivarea mărului poate fi
o artă dificilă, dar accesibilă tuturor:

universităţilor,

companiilor,

până şi oamenii pot crea soiuri noi.

Pentru a poseda pe deplin un măr,
cultivatorul are o ultimă provocare:

numirea fructului.

După ce un soi este brevetat,

un cultivator alege un nume
pentru marca sa înregistrată.

Pasul final le acordă drepturi durabile
asupra mărului şi clonelor sale.

Numele trebuie să fie complet original

şi cu cât mai atrăgător
cu atât mai bine, desigur.

Cu peste 7.500 de varietăţi
ce continuă să crească,

iată de ce avem mere
numite Pink Lady,

Sweet Tango,

Kiku

şi EverCrisp.

Cu cât lucrăm cu darurile naturii
pentru a crea soiuri noi,

cu atât mai creative şi delectabile
vor deveni aceste nume.