Lupta și doliul revoluției ucrainene

"Barbații luptă în război, iar femeile poartă doliu", spune fotografa Anastasia Taylor-Lind, TED Fellow. Ea ne arată fața intimă a revoluției cu ajutorul unor imagini emoționante, făcute în timpul protestelor din piața Maidan din Ucraina.

Când am ajuns la Kiev,

în 1 februarie anul acesta,

Piața Independentei era sub asediu,

înconjurată de poliția loială guvernului.

Protestatarii care ocupaseră Maidanul,

așa cum era cunoscută piața,

s-au pregătit de luptă,

cu arme făcute în casă

și veste anti-glonț improvizate.

Protestele au început pașnic pe Euromaidan
la sfârșitul anului 2013,

după ce președintele Ucrainei,
Viktor Ianukovici,

a respins un acord cu Uniunea Europeană

în favoarea unei relații
mai strânse cu Rusia.

Ca urmare,
zeci de mii de cetățeni nemulțumiți

s-au strâns în centrul Kievului
să demonstreze împotriva acestei alianțe.

Pe măsură ce timpul trecea,

confruntările între poliție
și civili s-au intensificat.

Am înființat un studio improvizat
lângă baricadele de pe strada Hrushevsky.

Acolo am fotografiat luptătorii
pe fundalul unei perdele negre,

o perdea care ascundea
exteriorul ademenitor

și fundalul de foc, gheață și fum.

Pentru a spune poveștile individuale

am simțit că era nevoie să elimin
elementele vizuale dramatice

devenite atât de familiare
și repetitive în mass-media.

Eram martoră nu doar știrilor
ci și istoriei.

Cu acest detaliu în minte,

m-am eliberat de convențiile
jurnalistice ale presei.

Oleg, Vasiliy și Maxim
era toți oameni obișnuiți,

cu vieți obișnuite, într-un oraș obișnuit.

Dar costumele elaborate
cu care erau înzorzonați

erau extraordinare.

Spun cuvântul „costum"

pentru că nu erau haine făcute
sau comandate de cineva.

Erau uniforme improvizate

făcute din echipament militar dezafectat,

trofee de luptă sau luate de la poliție.

Mă interesa felul cum aleseseră
să se reprezinte

cu expresia accentuată de masculinitate,

imaginea ideală a unui războinic.

Am lucrat încet,
folosind un aparat foto analog

cu focalizare manuală și flash portabil.

Un proces demodat.

Îmi lasă timp să vorbesc cu fiecare,

să mă uit la ei în tăcere,
în timp ce ei se uită la mine.

Tensiunile au culminat în violență
pe 20 februarie,

cunoscută ca joia însângerată.

Lunetiștii, loiali guvernului,

au început să tragă în protestatari
și civili pe strada Institutskaya.

În scurt timp mulți au fost uciși.

Recepția Hotelului Ucraina
a devenit o morgă improvizată.

Rânduri întregi de trupuri
erau înșirate pe stradă.

Și era sânge peste tot pe trotuare.

A doua zi, președintele Ianukovici
a fugit din Ucraina.

În total, trei luni de proteste

au dus la mai mult de 120 de morți
și mulți alți dispăruți.

Istoria s-a derulat rapid,

dar victoria a rămas iluzorie în Maidan.

Pe zi ce trecea,
în piața centrală a Kievului,

șirurilor de luptători înarmați

li s-au alăturat zeci de mii
de oameni obișnuiți

care au umplut străzile
în semn de doliu colectiv.

Multe erau femei care aduceau flori

în semn de respect pentru cei morți.

Veneau în fiecare zi

până au acoperit piața
cu milioane de flori.

Tristețea învăluia Maidanul.

Era atâta liniște că puteam auzi
pasările cântând.

Nu le auzisem înainte.

Opream femeile care se apropiau
de baricade aducându-și tributul.

și le ceream să mă lase să le fotografiez.

Majoritatea femeilor plângeau
când le-am fotografiat.

În prima zi, ajutorul meu Emine
și cu mine am plâns

cu aproape fiecare femeie
care a vizitat studioul nostru.

Fusese vizibilă absența femeilor
până în acel moment.

Culorile pastel ale hainelor lor

ale genților de mână strălucitoare,

ale buchetelor de garoafe roșii,

lalele albe și trandafiri galbeni
per care le aduceau

contrastau cu înfățișarea tristă a pieței
și a bărbaților staționați acolo.

Îmi este clar
că aceste două seturi de imagini

nu prea au logică unul fără altul.

Înfățișează bărbați și femei
așa cum suntem,

nu cum arătăm, ci așa cum suntem.

Sunt o mărturie vie
a rolurilor sexelor în conflict,

nu numai în Maidan,
și nu doar din Ucraina.

Bărbații pier în luptă, iar femeile
îi plâng.

Dacă bărbații relevă războinicul ideal,

femeile relevă
implicațiile acestei violențe.

Când am făcut aceste fotografii,

am crezut că documentam
sfârșitul violenței din Ucraina.

Dar acum înțeleg
că înregistram începutul.

Astăzi, numărul morților se ridică la 3000,

în timp ce sute de mii
au fost nevoiți să plece.

Am fost în Ucraina din nou
acum 6 săptămâni.

În Maidan, baricadele au fost demontate,

iar pietrele de pavaj utilizate ca arme
în timpul protestelor, au fost înlocuite,

astfel încât traficul
să circule liber prin piață.

Luptătorii, femeile și florile
au dispărut.

Un panou uriaș cu gâște
zburând peste un câmp de grâu

acoperă clădirea arsă a sindicatului
și proclamă:

"Slavă Ucrainei. Slavă eroilor."

Mulțumesc.

(Aplauze)