Cum a găsit un astronom orb o modalitate de a auzi stelele

Wanda Diaz Merced studiază lumina emisă de exploziile de raze gamma, cele mai puternice evenimente din univers. Când și-a pierdut vederea și nu a mai putut să-și desfășoare activitatea științifică, a avut o revelație: undele de lumină pe care nu le mai putea vedea puteau fi convertite în sunet. Cu ajutorul procesului de sonificare, și-a reluat munca, iar acum susține activ crearea unei comunități științifice mai largi. „Știința este pentru toată lumea”, spune ea. „Trebuie să fie accesibilă tuturor pentru că suntem cu toții exploratori înnăscuți.”

A fost odată o stea.

S-a născut, asemenea tuturor lucrurilor.

A crescut până la aproape de 30 de ori
masa Soarelui

și a trăit o perioadă foarte lungă.

Exact cât de lungă

nu știe nimeni precis.

Cum se întâmplă și în viață,

a ajuns la sfârșitul zilelor sale de stea

atunci când inima, nucleul vieții sale,

a rămas fără combustibil.

Însă acesta nu a fost sfârșitul.

S-a transformat în supernovă,
iar în acest timp

a eliberat o cantitate enormă de energie,

depășind în strălucire restul galaxiei,

emițând într-o secundă

aceeași cantitate de energie
pe care Soarele o eliberează în 10 zile.

A ajuns să aibă un rol diferit
în galaxia noastră.

Exploziile de supernovă sunt extreme,

dar cele care emit radiații gamma
sunt și mai intense.

În timpul transformării în supernovă,

interiorul stelei se prăbușește
sub propria greutate

și începe să se rotească
din ce în ce mai repede,

ca un patinator care își aduce brațele
pe lângă corp.

Astfel, începe să se învârtă foarte repede

sporindu-și puternic câmpul magnetic.

Materia din jurul stelei este atrasă,

o parte din energia produsă de rotație
este transferată materiei

iar câmpul magnetic crește și mai mult.

Așa a căpătat steaua noastră
surplusul de energie

pentru a depăși restul galaxiei

în luminozitate și emisie de raze gamma.

Steaua mea, cea din povestea mea,

a devenit o stea cunoscută drept magnetar.

Spre informare,

câmpul magnetic al unui magnetar
este de 1000 de trilioane mai puternic

decât câmpul magnetic al Pamântului.

Cele mai energice fenomene
măsurate vreodată de astronomi

se numesc explozii de raze gamma,

deorece le observăm cel mai adesea
ca pe niște izbucniri sau explozii

măsurate în lumină de raze gamma.

Steaua noastră, precum cea din poveste,
care a devenit un magnetar,

este detectată ca izbucnire de raze gamma

în timpul celei mai energetice etape
a exploziei.

Deși izbucnirile de raze gamma
sunt cele mai puternice evenimente

măsurate vreodată de astronomi,

nu le putem vedea cu ochiul liber.

Depindem, ne bazăm pe alte metode

pentru a studia această lumină
sub formă de raze gamma.

Nu le vedem cu ochiul liber.

Putem vedea doar o parte infimă

din spectrul electromagnetic,
numită lumină vizibilă.

Dincolo de asta, ne bazăm
pe alte metode.

Ca astronomi, studiem
o gamă mai largă de lumină

și depindem de alte procedee
pentru a face asta.

Pe ecran ar apărea așa.

Vedeți un grafic.

Aceasta e o curbă de lumină.

Este un grafic al intensității luminii
în timp.

Este o curbă de lumină în raze gamma.

Astronomii văzători se folosesc
de acest tip de grafic

pentru a interpreta cum variază
intensitatea luminii în timp.

În stânga veți vedea
intensitatea luminii fără explozie,

iar în dreapta,
intensitatea luminii cu explozie.

La începutul carierei mele
puteam și eu să văd acest grafic,

dar apoi mi-am pierdut vederea.

Am orbit din cauza unei boli prelungite

și odată cu vederea, am pierdut
capacitatea de a vedea acest grafic

și posibilitatea
de a-mi desfășura activitatea.

A fost o tranziție grea pentru mine
din multe puncte de vedere,

iar profesional, m-a lăsat fără o cale
de a-mi practica meseria.

Îmi doream să accesez și să cercetez
această lumină energetică

și să-i găsesc cauza astrofizică.

Voiam să trăiesc minunea,
emoția, bucuria produsă

de observarea unui asemenea
eveniment ceresc colosal.

M-am gândit mult și intens la asta

și am realizat deodată
că o curbă de lumină nu este

decât un tabel de numere
convertit într-un grafic vizual.

Așa că, împreună cu colaboratorii mei,

am lucrat mult și am convertit
numerele în sunet.

Am obținut acces la informații

și astăzi pot să fac fizică
la nivelul celui mai bun astronom,

folosind sunetul.

Ceea ce au putut să facă oamenii,

în principal vizual,

timp de sute de ani,

eu fac acum folosind sunetul.

(Aplauze)

Ascultând explozia de raze gamma

pe care o vedeți pe --
(Aplauzele continuă)

Mulțumesc.

Ascultând explozia
pe care o vedeți pe ecran,

am auzit ceva mai mult
decât explozia evidentă.

O voi reda ca s-o auziți și voi.

Nu este muzică, e sunet.

(Bipuri digitale)

Sunt informații științifice
convertite în sunet,

reprezentate în sunete înalte.

Procesul se numește sonificare.

Deci, ascultând sunetul,
am auzit ceva mai mult

decât explozia.

Când examinez regiunile puternice
cu frecvență joasă

sau linia de bass -- măresc
până la linia de bass.

Am observat rezonanțe proprii
gazelor încărcate electric,

cum ar fi vântul solar.

Și aș vrea să auziți ce am auzit eu.

Îl veți auzi ca o scădere
foarte rapidă în volum.

Și pentru că puteți vedea,
voi insera o linie roșie

care să indice intensitatea
luminii convertite în sunet.

(Zgomot și fluierături)

Fluierăturile sunt broaștele de acasă,
nu le băgați în seamă.

(Râsete)

(Zgomot și fluierături)

Cred că ați auzit, nu-i așa?

Deci, am aflat că exploziile

au o durată destul de lungă
pentru a susține rezonanțele de undă

cauzate de schimburi de energie
dintre particule

care ar fi putut fi stimulate

și depind de volum.

Vă amintiți că am spus
că materia din jurul stelei

este atrasă?

Ea transmite putere prin distribuirea
frecvenței și a câmpului

determinată de dimensiuni.

S-ar putea să vă amintiți
că vorbeam despre o stea super-masivă

care a devenit un magnetar
cu un câmp magnetic foarte puternic.

În această situație,
erupțiile de la steaua care a explodat

pot fi asociate
cu această explozie de raze gamma.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că formarea stelelor
poate fi o parte foarte importantă

a acestor explozii de supernova.

Ascultând această izbucnire,
ne-am dat seama

că folosirea sunetului
ca expunere vizuală auxiliară

i-ar putea ajuta pe astronomii
care pot vedea

în căutarea mai multor informații
în aceste date.

Am lucrat și la analizarea măsurătorilor
de la alte telescoape,

iar experimentele mele au demonstrat

că atunci când sunetul e folosit
ca expunere vizuală auxiliară,

astronomii pot găsi mai multe informații

în acest set de date
devenit mai accesibil acum.

Capacitatea de a transforma
informația în sunet

le-a oferit astronomilor
o imensă putere de transformare,

iar faptul că un domeniu atât de vizual
ar putea fi îmbunătățit

ca să includă pe oricine e interesat
de ce se află în ceruri

ne entuziasmează.

Când mi-am pierdut vederea,

am remarcat că nu am acces

la aceeași cantitate
și calitate a informației

ca un astronom care poate vedea.

Doar după ce am inovat metoda sonificării,

am recâștigat speranța
că voi putea fi un membru productiv

în domeniul în care am muncit
atât de mult ca să iau parte.

Totuși, accesul la informație
nu este singura parte din astronomie

unde acest lucru este important.

Are aplicare în întregul domeniu,

iar domeniile științifice nu țin pasul.

Corpul este supus schimbării --

oricine poate dezvolta o dizabilitate
la un moment dat.

Să ne gândim, de exemplu,
la oamenii de știință

care sunt la apogeul carierei lor.

Ce se întâmplă cu ei în acest caz?

Se vor simți și ei excluși, ca mine?

Accesul la informație
ne dă putere să prosperăm.

Ne oferă șanse egale
să ne arătăm talentele

și să alegem ce vrem să facem în viață,

bazându-ne pe interes
și nu pe eventualele bariere.

Când oferim oamenilor
șansa să reușească fără limite,

îi conducem spre împlinire personală
și o viață prosperă.

Și consider că utilizarea sunetului
în astronomie

ne ajută să obținem asta
și să aducem contribuții în știință.

În timp ce alte țări mi-au spus
că studiul tehnicilor de percepție

pentru a analiza date științifice
nu are relevanță în astronomie

deoarece nu există
astronomi orbi în domeniu,

Africa de Sud a spus:
„Vrem ca oamenii cu dizabilități

să contribuie în domeniu.”

În prezent lucrez

la Observatorul Astronomic
din Africa de Sud,

Departamentul de Astronomie
pentru Dezvoltare.

Acolo lucrăm pentru ca tehnicile
de sonificare și metodele de analiză

să aibă impact asupra studenților
de la Școala Athlone pentru Orbi.

Studenții vor învăța radioastronomie

și vor învăța metodele de sonificare

pentru a studia evenimente astronomice

ca ejecțiile de energie de la soare,
numite și ejecții de masă coronară.

Ce învățăm cu acești studenți --

ei au multiple dizabilități,
dar și strategii ce vor fi adaptate

ca să-i ajute să le facă față.

Ce învățăm cu acești studenți
va avea un impact direct

asupra modului în care se fac lucrurile
la nivel profesional.

Numesc asta dezvoltare.

Și se întâmplă chiar acum.

Cred că știința este pentru toată lumea.

Aparține oamenilor

și trebuie să fie accesibilă tuturor

pentru că suntem cu toții
exploratori înnăscuți.

Consider că dacă le limităm accesul
oamenilor cu dizabilități

de la participarea la știință,

vom rupe legăturile
cu istoria și societatea.

Visez la un domeniu științific
care oferă șanse egale,

unde oamenii încurajează respectul
și se respectă reciproc,

unde oamenii fac schimb de strategii
și descoperă împreună.

Dacă oamenii cu dizabilități
au acces în domeniul științific,

o explozie gigantică
de cunoaștere va avea loc.

Sunt sigură.

(Bipuri digitale)

Aceasta e explozia titanică.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

(Aplauze)