Paradoxul valorii - Akshita Agarwal

Vezi lecția integrală: http://ed.ted.com/lessons/the-paradox-of-value-akshita-agarwal

Imaginează-ți că ești într-un show televizat și poți alege între două premii: un diamant... sau o sticlă cu apă. E o alegere ușoară — diamantele sunt mai valoroase. Dar dacă ești deshidratat și rătăcești în deșert de zile întregi, ai alege diferit? De ce? Nu sunt diamantele încă valoroase? Akshita Agarwal explică paradoxul valorii.

Lecție de Akshita Agarwal, animație de Qa'ed Mai.

Imaginează-ți că ești la un show televizat
și ai de ales între două premii:

un diamant

sau o sticlă cu apă.

E o alegere ușoară.

Diamantul e evident mai valoros.

Acum imaginează-ți că poți alege din nou,

doar că de data asta
nu ești la show, ci în deșert,

deshidratat și rătăcit de zile întregi.

Alegi altfel?

De ce? Nu e diamantul mai valoros?

Acesta e paradoxul valorii

descris de economistul inovator
Adam Smith.

El spune că a defini valoarea
nu e atât de ușor.

În show-ul televizat, te gândeai
la valoarea de schimb a obiectelor,

la ce puteai obține cu fiecare mai târziu,

dar într-o situație de urgență,
ca scenariul din deșert,

ceea ce contează mai mult decât valoarea

e cât de folositor îți e obiectul
în momentul respectiv.

Deoarece putem alege o singură variantă,

trebuie să ne gândim
la costul de oportunitate

sau la ce pierdem
renunțând la celălalt obiect.

Nu contează cât câștigi vânzând diamantul

dacă nu reușesti să ieși din deșert.

Majoritatea economiștilor moderni
abordează paradoxul valorii

încercând să unească aceste considerații

prin ideea de utilitate,

cât de bine satisface obiectul
dorițele sau nevoile unei persoane.

Utilitatea e universal aplicabilă,
fie în simpla nevoie de hrană

sau în plăcerea de a asculta
melodia preferată,

și va varia în funcție de persoană
și circumstanțe.

Economia de piață oferă o cale ușoară
de a urmări utilitatea.

Mai simplu,
utilitatea obiectului pentru tine

se reflectă în cât ești dispus
să plătești pentru el.

Acum imaginează-ți iar că ești în deșert,

dar acum primești
alt diamant sau sticlă cu apă

la fiecare 5 minute.

Dacă ești ca majoritatea,
vei alege inițial apă pentru drum

și apoi atâtea diamante câte poți duce.

Asta se numește utilitate marginală

și înseamnă că în alegerea
diamantului sau apei,

compari utilitatea fiecărei sticle de apă
cu cea a a fiecărui diamant.

Și faci asta de fiecare dată
când primești oferta.

Prima sticlă de apă valorează mai mult
decât orice diamant,

dar într-un final vei avea
toată apa de care ai nevoie.

După o vreme, fiecare sticlă adăugată
va deveni o povară.

Astfel decizi să alegi
diamantele în locul apei.

Și e așa nu doar în cazul apei.

În majoritatea cazurilor,
pe măsură ce cantitatea crește,

utilitatea sau plăcerea
fiecărui obiect scade.

Asta e legea diminuării
utilității marginale.

Ai cumpăra 2-3 porții
din mâncarea favorită,

dar a patra îți va face rău,

iar a suta porție se va strica
înainte s-o primești.

Sau ai plăti să vezi același film
iar și iar, până te vei plictisi

sau până îți cheltui toți banii.

În cele din urmă vei ajunge în punctul

în care utilitatea marginală în cumpărarea
unui alt bilet la film va deveni zero.

Utilitatea nu se aplică doar în achiziții,
ci și în luarea deciziilor.

Calea intuitivă de a o maximiza
și a evita scăderea prifitului

e varietatea în cheltuirea
timpului și resurselor.

După satisfacerea nevoilor primare,

vom decide teoretic să investim în alegeri

doar dacă sunt folositoare
sau pe placul nostru.

Cât de eficient alegem
în viața reală, e o altă treabă.

Dar e bine să ne amintim
că valoarea o decidem noi,

nevoile noastre,

lucrurile ce ne fac plăcere

și alegerile pe care le facem.