Louise Fresco despre hranirea intregii lumi

Louise Fresco ne arata de ce ar trebui sa celebram productia in masa, in stil supermarket a painii albe. Louise spune ca productia in masa pe principii ecologice va asigura hrana lumii intregi, dar in acelasi timp va lasa loc si pentru micile brutarii si pentru metodele traditionale.

Nu sunt bucatar.

Asa ca nu va temeti, aceasta nu va fi o demonstratie de gatit.

Dar vreau sa va vorbesc despre ceva

ce cred ca ne este drag tuturor.

Vreau sa va vorbesc despre paine - simpla

noastra mancare de baza.

Si cred ca putini dintre noi lasam sa treaca o zi

fara sa mancam paine intr-o forma sau alta.

Daca nu esti la o dieta californiana bazata pe consum redus de carbohidrati,

painea e standard.

Painea nu este de baza numai in dieta vestica.

Asa cum o sa va arat, este de fapt

baza vietii moderne.

Am sa coc paine pentru voi.

In acelasi timp o sa va vorbesc.

Deci am o misiune complicata. Aveti radbare!

In primul rand, am nevoie de putina participare din partea audientei.

Am aici doua paini.

Una este painea standard de la supermarket,

paine alba, pre-ambalata,

care mi se spune ca se numeste "Painea Minune".

(Rasete)

Nu stiam acest cuvant pana am veni aici.

Si aceasta este mai mult sau mai putin

o paine integrala, de casa,

sau de mica brutarie.

Asa. Vreau sa ridicati mainile.

Cine prefera painea integrala?

Ei bine, sa facem in alt fel. E cineva care prefera "Painea Minune"?

(Rasete)

Vad ca doua maini de barbati incearca sa se ridice.

(Rasete)

Ei bine, acum intrebarea este,

de ce avem acest rezultat?

Cred ca este deoarece

credem ca acest tip de paine

reprezinta autenticitatea.

Ca reprezinta un mod traditional de a trai.

Un mod de viata care este mai real, mai onest.

Aceasta este o imagine din Toscana, care ne face sa credem ca agricultura

inca inseamna frumusete.

Ca si viata in sine.

Asta inseamna bun gust si traditii frumoase.

De ce avem aceasta imagine?

De ce credem ca aceasta imagine e mai reala decat cealalta?

Ei bine, cred ca raspunsul tine in mare parte de istoria noastra.

De zici de mii de ani de evolutie a agriculturii,

majoritatea stramosilor nostri au fost agricultori

sau erau foarte apropiati de producerea hranei.

Si avem in minte aceasta imagine mitica

a cum era viata in mediul rural in trecut.

Arta ne-a ajutat sa conservam acest tip de imagine.

A fost un trecut mitic.

Bineinteles, realitatea este oarecum diferita.

Acesti fermieri saraci

care lucrau pamantul cu mainile sau cu ajutorul animalelor,

au avut un randament comparabil

cu cel al celor mai saraci fermieri care traiesc azi in vestul Africii.

Dar, intr-un fel,

in decursul ultimelor secole, sau chiar decade,

am inceput sa cultivam o imagine a

unui trecut agricultural mitic, rural.

Au trecut numai 200 de ani

de cand s-a produs Revolutia Industriala.

Si in timp ce incep sa fac niste paine pentru voi aici,

este foarte important sa intelegem

impactul pe care l-a avut aceasta revolutie industriala asupra noastra.

Ne-a dat putere. Ne-a adus mecanizare, fertilizanti.

Si ne-a ridicat randamentul.

Si chiar si activitatile neplacute, ca adunatul boabelor de fasole cu mana,

pot fi facute automat acum.

Toate acestea reprezinta o imbunatatire reala si mareata, asa cum vom vedea.

Bineinteles ca, in special in ultima decada,

am reusit sa invaluim lumea

intr-o retea densa de supermarketuri,

intr-o retea a comertului mondial.

Si asta inseamna ca acum putem manca produse

de peste tot din lume.

Aceasta e realitatea vietii noastre moderne.

Acum puteti alege aceasta paine.

Scuzati felul cum imi arata mainile, dar asta este.

Dar de fapt adevarata paine,

istoric vorbind, este painea alba "Minune".

Si nu respingeti painea alba

pentru ca, zic eu,

simbolizeaza faptul ca painea si mancarea

au devenit abundente si accesibile tuturor.

Si acesta e un fapt de care

nu suntem constienti asa de mult.

Dar asta a schimbat lumea.

Aceasta painica fara gust in anumite privinte

si care are o multime de probleme

a schimbat lumea.

Deci ce se intampla?

Cel mai bun mod de a vedea ce se intampla e de a crea niste statistici simple.

Odată cu apariţia revoluţiei industriale,

cu modernizarea agriculturii

in ultimele decade, incepand cu anii '60,

disponibilitatea produselor alimentare, pe cap de locuitor, în lume,

a crescut cu 25 la sută.

Si in acest timp, populatia lumii s-a dublat.

Aceasta inseamna ca acum avem mai multe produse alimentare disponibile

decat in orice alta perioada din istoria omenirii.

Acesta este in mod direct rezultatul

succesului

cresterii in amploare şi volum a producţiei.

Si acest lucru este adevarat, dupa cum vedeti, pentru toate tarile,

inclusiv asa-numitele tari in curs de dezvoltare.

Ce s-a intamplat cu painea noastra in acest timp?

Cum alimentele au devenit abundente,

inseamna ca putem scadea numarul

oamenilor care lucreaza in agricultura

la ceva ca, daca privim tarile cu venituri ridicate,

5% sau mai putin, din populatie.

In Statele Unite numai un procent din populatie sunt fermieri.

Asta ne da mai mult timp pentru a face altceva --

sa participam la intalnirile TED şi sa nu ne facem griji cu privire la alimente.

Istoric vorbind, aceasta este o situatie unica.

Niciodata pana acum responsabilitatea de a hrani lumea

nu a mai fost in mainile atator de putini oameni.

Si niciodata pana acum atat de multi oameni

nu au stiut acest lucru.

Deci, pe masura ce alimentele au devenit mai abundente, painea a devenit mai ieftina.

Devenind mai ieftina, producatorii de paine au decis sa adauge diferite ingrediente.

Au adaugat mai mult zahar.

Au adaugat stafide si ulei si lapte

si alte ingrediente care transforma painea,

de la un aliment simplu intr-un suport pentru calorii.

Si asa, azi painea este asociata cu obezitatea,

ceea ce este foarte ciudat.

Este alimentul cel mai simplu si de baza

pe care l-am consumat in ultimii zece mii de ani.

Graul este cea mai importanta cultura -- prima cultura domesticita

si inca cea mai importanta cultura de astazi.

Dar acum a aparut acest legatura ciudata

cu caloriile sporite.

Si acest lucru nu se aplica numai in aceasta tara,

ci peste tot in lume.

Painea a migrat in tarile tropicale

unde clasa de mijloc mananca acum franzele si hamburgheri

si unde navetistii

considera painea mult mai la indemana

decat orezul sau casava.

Deci painea a devenit de la un aliment de baza,

o sursa de calorii

asociata cu obezitatea

si in acelasi timp o sursa a

vietii moderne.

Si cu cat o paine este mai alba, cu atat este considerata mai buna, in multe tari.

Deci aceasta este povestea painii asa cum o stim noi acum.

Dar bineinteles, pretul productiei in masa

este ca am avansat la scara larga.

Si productia la scara larga a condus la distrugerea multora din peisaje,

distrugerea biodiversitatii --

inca un emu singuratic aici

in campurile braziliene de soia cerrado.

Costurile au fost extraordinare --

poluarea apei, toate lucrurile despre care ati auzit, distrugerea habitatelor noastre.

Ceea ce trebuie să facem este să ne întoarcem la a înţelege ce este hrana.

Si despre acest lucru trebuie sa va pun cateva intrebari.

Cati dintre voi pot sa faca diferenta intre grau si alte cereale?

Cati dintre voi pot sa faca paine

in felul asta, fara a incepe cu masina de paine

sau cu ceva pre-ambalat?

Puteti sa coaceti paine? Stiti cat costa exact o paine?

Ne-am indepartat mult

de ceea ce este painea cu adevarat,

ceea ce, spun din nou, din punct de vedere al evolutiei,

este foarte ciudat.

De fapt, multi dintre voi nu stiu ca

painea nu a fost o inventie europeana.

A fost inventata de fermieri in Iraq

si Siria in special.

Tepusa mica din stanga spre centru

este de fapt stramosul graului.

De aici provine totul.

Si acesti fermieri care acum zece mii de ani

ne-au deschis drumul painii.

Nu este surprinzator

ca aceasta masificare şi producţie pe scară largă,

a declansat o miscare in sens opus --

de foarte mare amploare chiar si aici in California.

Aceasta miscare in sens opus spune: "Sa ne intoarcem la asta.

Sa ne intoarcem la agricultura traditionala.

Sa ne intoarcem la scara mica, la pietele fermierilor,

la brutarii mici si toate acestea. Minunat.

Nu suntem cu totii de acord? Eu sunt cu siguranta de acord.

Mi-ar face mare placere sa ma intorc la Toscana

la acest tip de decor tradiţional,

gastronomie, mancare buna.

Dar asta este o aberatie.

Şi eroarea provine de la idealizarea

unui trecut despre care am uitat.

Daca facem asta, daca vrem sa ramanem cu agricultura traditionala la scara mica,

vom retrograda, de fapt,

aceste biete agricultoare si sotii lor,

printre care am trait multi ani,

lucrand fara electricitate si apa, incercand sa le imbunatatesc productia de alimente.

Acest lucru ar insemna sa-i retrogradam la saracie.

Ce vor ei sunt masuri

care sa le creasca productia --

ceva care sa fertilizeze solul,

ceva care sa le protejeze cultura si sa le aduca recolta pe piata.

Nu ne putem imagina ca productia la scara mica

este solutia la problema alimentara mondiala.

Este o solutie de lux pentru noi cei care ne-o permitem,

daca vrem sa ne-o permitem.

De fapt nu vrem ca aceasta biata femeie

sa lucreze pamantul in acest fel.

Daca reducem productia la scara mica,

asa cum este tendinta,

a ne intoarcem la productia pe scara locala inseamna ca un biet om ca Hans Rosling

nu va mai putea manca portocale

pentru ca in Scandinavia nu sunt portocale.

Deci, producţia locală de alimente este exclusa.

Si de asemenea nu vrem

sa retrogradam la saracie zonele rurale.

Si nu vrem sa retrogradam

zonele urbane la infometare.

Deci trebuie sa gasim alte solutii.

Una dintre problemele noastre e ca productia mondiala de alimente

trebuie sa cresca rapid --

sa se dubleze pana in 2030.

Principalul actor al acestui proces este carnea.

Si consumul de carne in Asia de sud-est si China in special

este ceea ce influenteaza preturile cerealelor.

Nevoia pentru proteine animale va continua.

Ne putem uita la alternative intr-o alta discutie, poate alta data.

Dar aceasta este forta noastra motoare.

Deci ce putem noi sa facem?

Putem gasi o solutie de a produce mai mult?

Da. Dar ne trebuie mecanizare.

Iar eu fac o adevarata pledoarie aici.

Si cred cu tarie ca nu-i putem cere unui mic agricultor

sa lucreze pamantul si sa se aplece pentru a creste un hectar de orez,

de 150 de mii de ori, numai pentru a planta o cultura si a rari buruienile.

Nu poti cere oamenilor sa lucreze in aceste conditii.

Avem nevoie de o mecanizare simpla dar inteligenta

care sa evite problemele de mecanizare pe scara larga pe care le-am avut.

Deci ce putem face?

Trebuie sa hranim 3 miliarde de oameni care traiesc in orase.

Nu vom face asta prin intermediul pietelor micilor fermieri

pentru ca acesti oameni nu au mici piete de fermieri la dispozitie.

Ei au venituri mici. Şi beneficiază

de pe urma produselor alimentare ieftine, accesibile, sigure şi diverse.

Acesta trebuie sa fie obiectivul nostru in urmatorii 20-30 de ani.

Dar exista solutii.

Si permiteti-mi sa explic un concept simplu:

daca folosesc stiinta ca un reprezentant

al controlului procesului si nivelului de productie.

Ce vedeti este ca am inceput

cu agricultura traditionala,

care se desfasura la scara mica si cu control redus.

Apoi am evoluat la scara larga si la control sporit.

Ce vreau să facem e sa tinem pasul cu stiinta si sa implicam chiar mai multa stiinta in acest proces

dar sa lucram la scara regionala --

nu numai in ceea ce priveste amploarea domeniilor,

dar in ceea ce priveste intreaga retea de alimentare.

Asta e directia in care trebuie sa ne indreptam.

Si esentialul poate fi, dar nu se aplica pentru cereale,

ca avem ecosisteme total inchise --

sistemele horticole in coltul din stanga sus.

Deci, trebuie sa gandim diferit la stiinta agricola.

Stiinta agricola pentru majoritatea oamenilor, si nu sunt multi fermieri

printre voi aici,

are un nume rau,

ceva asociat cu poluarea, cu productia la scara larga,

cu distrugerea mediului.

Ceva care nu e necesar.

Avem nevoie de mai multa stiinta, nu de mai putina. Si avem nevoie de stiinta buna.

Deci, ce fel de stiinta putem folosi?

In primul rand cred ca

putem sa folosim mai bine tehnologia existenta.

Trebuie sa folosim biodiversitatea unde este utila,

in special in rezistenta daunatorilor si a bolilor.

Exista roboti, de exemplu,

care pot sa recunoasca buruieni

cu o rezolutie de jumatate de inch.

Avem sisteme de irigatii mult mai inteligente.

Nu trebuie sa risipim apa daca nu este nevoie.

Si trebuie sa ne gandim fara patima

la avantajele comparative

ale productie la scara mica si la scara larga.

Trebuie sa ne gandim ca pamantul este multifunctional.

Are functii diferite.

Exista moduri diferite de a-l folosi --

in scopuri rezidentiale, naturale, agriculturale.

Trebuie sa reexaminam si animalele.

Trebuie sa alegem sistemele alimentare regionale si urbane.

Vreau sa vad iazuri de peste in loturi de parcare si subsoluri.

Vreau sa avem horticultura

si sere pe acoperisul zonelor rezidentiale.

Si vreau sa utilizam energia produsa de sere

si din fermentarea culturilor

pentru incalzirea spatiilor rezidentiale.

Sunt multe moduri in care putem sa facem acest lucru.

Nu putem sa rezolvam problema alimentatiei mondiale

folosind agricultura biologica.

Dar putem sa facem mai mult.

Si cel mai important lucru pe care as vrea sa va rog

fie ca va intoarceti in tarile de origine, sau ca ramaneti aici,

este sa cereti guverrnului vostru o politica alimentara integrata.

Alimentele sunt la fel de importante ca energia,

ca siguranta, ca mediul.

Totul este conectat.

Deci, putem face asta. De fapt, intr-o tara dens populata

ca River Delta, unde locuiesc in Olanda,

am combinat aceste functii.

Deci, asta nu este fictiune. Putem combina lucrurile

chiar si intr-un sens social de a face

zonele rurale mai accesibile pentru oameni --

pentru a acomoda, de exemplu, bolnavii cronici.

Sunt o multime de lucruri pe care le putem face.

Dar este ceva ce trebuie sa facem. Nu este suficient daca spun

"Haideti sa introducem mai multa stiinta avangardista in agricultura."

Trebuie sa va intoarceti

si sa va ganditi la lantul vostru alimentar.

Vorbiti cu fermierii. Cand a fost ultima data

cand v-ati dus la o ferma si ati vorbit cu un fermier?

Vorbiti cu oamenii din restaurante.

Intelegeti unde va aflati in lantul alimentar,

de unde vin alimentele voastre.

Intelegeti ca sunteti parte

a acestui enorm lant de evenimente.

Si asta va elibereaza sa faceti alte lucruri.

Si mai mult decat orice, pentru mine, alimentele inseamna respect.

Inseamna a intelege cand mancam

ca sunt multi oameni care sunt inca in aceasta situatie,

care inca se mai lupta pentru a procura hrana de zi cu zi.

Si acest tip de solutii simple pe care le avem uneori,

cum este ca a face totul manual

reprezinta solutia,

nu se justifica din punct de vedere moral.

Trebuie sa-i ajutam sa iasa din saracie.

Trebuie sa-i facem sa se simta mandri ca sunt fermieri

pentru ca ei sunt cei care ne asigura supravietuirea.

Niciodata pana acum, asa cum am spus,

responsabilitatea pentru producerea hranei

nu a fost in mainile atator de putini oameni.

Si niciodata pana acum nu am avut luxul

de a crede ca ni se cuvine

pentru ca acum este atat de ieftina.

Si cred ca nu este nimeni altcineva care si-a exprimat

mai bine ideea ca hrana este la urma urmelor

propria noastra traditie, ca este ceva sfant.

Nu e vorba despre nutrienti si calorii.

E vorba despre impartasire. E vorba despre onestitate. E vorba despre identitate.

Cel care a spus acest lucru atat de frumos a fost Mahatma Gandhi,

acum 75 de ani, cand a vorbit despre paine.

Nu a vorbit despre orez. In India a spus

"Pentru cei care nu pot manca doua mese pe zi,

Dumnezeu poate aparea doar ca paine."

Si asa sunt pe cale sa-mi termin de facut painea --

si a trebuit sa o coc. Si voi incerca sa nu-mi ard mainile.

Haide sa o impart

cu cei care sunt in primul rand aici.

Lasati-ma sa impart niste mancare voi.

Luati un pic din painea mea.

Si in timp ce o mancati si o incercati --

va rog veniti si sa va ridicati.

Luati putin din ea.

Vreau sa va ganditi ca fiecare inghititura va conecteaza cu

trecutul si cu viitorul,

cu acei fermieri anonimi,

care au facut paine pentru prima data din primele soiuri de grau,

si cu fermierii de azi,

care fac acest tip de paine. Si nici macar nu stiti cine sunt.

Fiecare masa pe care o mancati

contine ingrediente de peste tot din lume.

Suntem atat de privilegiati

ca putem manca aceste alimente si ca nu ne chinuim in fiecare zi.

Si cred ca acest lucru

este unic, evolutiv vorbind.

Niciodata nu s-a mai intamplat asa ceva.

Bucurati-va deci de paine.

Mancati-o si simtiti-va privilegiati.

Multumesc foarte mult.

(Aplauze)