Pledoarie pentru macro — da, macro — finanțare în Africa

În acest discurs scurt și provocator, finanțatorul Sangu Delle se întreabă dacă microfinanțarea — împrumuturi mici date antreprenorilor mici — este cea mai bună cale pentru creștere în țările în curs de dezvoltare. „Se pare că ne-am fixat pe această idee romantică: fiecare țăran sărac din Africa este și un antreprenor” — zice el. „Totuși, munca mea sugerează că majoritatea oamenilor vrea mai degrabă un loc de muncă.” Dell, un TED Fellow, pledează pentru sprijinul marilor companii și fabrici și pentru înlăturarea obstacolelor din fața comerțului pan-african.

Soluţiile tradiţionale de dezvoltare
a Africii nu funcţionează tocmai bine.

După cheltuirea a un trilion de dolari
în Africa ca subvenţie de dezvoltare

în ultimii 60 de ani,

azi, venitul pe cap de locuitor
este mai mic decât în anii '70.

Subvenţia nu este o soluţie.

Ca reacţie,

instituţiile Bretton Woods, FMI
şi Banca Mondială

au stimulat comerţul liber
şi nu subvenţia,

totuşi, istoria dezvăluie
puţine dovezi empirice

că un comerţ liber poate duce
la creştere economică.

Noua soluţie miraculoasă
este acum microcreditul.

Se pare că ne-am fixat
pe această idee romantică:

fiecare țăran sărac din Africa
este şi un antreprenor.

(Râsete)

Cu toate acestea, călătoriile mele
în peste 40 de ţări din Africa

m-au învățat că majoritatea oamenilor vrea
mai degrabă un loc de muncă.

Soluţia mea:
uitaţi de micro-întreprinzători.

Haideţi să investim în construirea
unor mamuţi pan-africani

asemenea omului de afaceri sudanez
Mo Ibrahim.

Mo a riscat în Africa atunci când
a fondat Celtel International în ’98

transformând-o în 2004
într-un furnizor de telefonie mobilă

cu 24 de milioane de abonaţi
în 14 ţări din Africa.

Modelul Mo poate fi mult mai bun
decât modelul micilor întreprinzători,

care nu foloseşte mijloace eficiente
de distribuţie şi de informare.

Poate că în Africa nu a ajuns
la stadiul

în care existenţa micilor întreprinzători
să ducă la creştere prin competiţie.

Să luăm în considerare
următoarele două scenarii.

Primul: împrumuţi cu câte 200 de dolari
toți cei 500 de cultivatori de banane

permiţându-le să-şi usuce
surplusul de banane

şi să obţină un venit în plus
de 15% de pe piaţa locală.

Al doilea scenariu: dai 100 000 de dolari
unui singur antreprenor competent

şi îl ajuţi să pună bazele unei fabrici
care să aducă 40% venit suplimentar

celor 500 de cultivatori de banane şi
să creeze 50 de locuri de muncă, în plus.

Noi am investit în al doilea scenariu

şi l-am susţinut pe antreprenorul
de 26 de ani din Kenya, Eric Muthomi

să construiască o fabrică de prelucrare
agro-alimentară, numită Stawi,

care produce făină de banane fără gluten
şi mâncare pentru copii.

Stawi stimulează economiile de scară

prin procese moderne de producţie

pentru a crea plus-valoare
nu doar pentru proprietari,

ci şi pentru muncitorii
care deţin acţiuni în această afacere.

Visul nostru este să ajutăm
un Eric Muthhomi să devină un Mo Ibrahim,

ceea ce presupune talent, finanţare,
parteneriate locale şi internaţionale

şi o perseverenţă extraordinară.

Dar de ce pan-africană?

Bătălia pentru Africa din timpul
Conferinței de la Berlin din 1884,

în care, sincer, noi africanii
nu am prea fost întrebaţi,

(Râsete) (Aplauze)

... a dus la o fragmentare masivă,

la multe state suverane cu populaţii mici:

Liberia, patru milioane; Republica
Capului Verde, 500 000.

Pan-Africa are un miliard de locuitori,

în 55 de state cu multe reguli stricte
şi multe piedici în domeniul comerţului,

dar înaintaşii noştri au făcut comerț
de-a lungul continentului

înainte ca europenii să deseneze
liniile din jurul nostru.

Oportunităţile pan-africane depăşesc
cu mult provocările

şi tocmai de aceea extidem piaţa
de desfacere pentru Stawi din Kenya

în Algeria, Nigeria, Ghana şi oriunde
mâncarea aceasta se va vinde.

Sperăm să rezolvăm siguranţa alimentară,

situaţia cultivatorilor,
să creăm locuri de muncă,

să dezvoltăm economia locală şi, astfel,
sperăm să devenim şi bogaţi.

Chiar dacă nu este cea mai sexy abordare

şi poate că nu obţinem aceelaşi
sentiment de mulţumire

ca atunci când oferi femeii 100 de dolari
să-şi cumpere o capră de pe kiva.org,

poate că sprijinind doar întreprinzători
mai puțini, dar cu impact mai mare

pentru a dezvolta afaceri masive,
pan-africane

ar duce la schimbarea acestei situații.

Independența politică
pentru care au luptat predecesorii

este fără sens
fără independență economică.

Sperăm să contribuim la această luptă
pentru independență economică

prin construirea unor afaceri
de nivel mondial,

creând bogăție indigenă

și locurile de muncă
de care avem o nevoie disperată

și sperăm să realizăm asta.

Africa se va ridica.

Mulțumesc.

(Aplauze)

Tom Rielly: Sangu, sigur, retorica e dură.

Pui în contrast 100% microcreditul

cu investițiile regulate
și creșterea investițiilor regulate.

Crezi că microcreditul
e, totuși, bun la ceva?

Sangu Delle: Cred că are un rol.

Microcreditarea a fost
o cale bună, inovativă

de a extinde accesul la finanțări
a celor de la baza piramidei.

Dar pentru problemele noastre din Africa,

dacă ne uităm la Planul Marshall

care a revitalizat Europa
după război,

acesta nu s-a bazat pe donații de oi.

Avem nevoie de mai mult
decât microcredite.

De mai mult decât
de câte 200 de dolari.

Avem nevoie de afaceri mari
și de locuri de muncă.

TR: Foarte bine. Mulțumesc mult.

(Aplauze)