Problema „tehnocomiei deregularizate”

Salutăm tehnologia! Îmbunătățește viața tuturor!!! Așa-i? Ei bine, nu. Atunci când o nouă invenție, cum ar fi cartea electronică sau aparatura digitală de monitorizare a sănătății e disponibilă doar pentru unii, se produc consecințe nedorite de nimeni. Jon Gosier, TED Fellow și investitor în tehnologie, vine cu termenul de „tehnocomie deregularizată”, dând exemple elocvente de cazuri în care noile tehnologii de fapt înrăutățesc lucrurile, dacă nu sunt uniform distribuite. Vorba sa, „adevărata inovație constă în găsirea unor căi de incluziune a tuturor”.

Ca programator și tehnolog,

de-a lungul anilor am lucrat
la mai multe proiecte

de tehnologie civică.

Tehnologia civică înseamnă
tehnologie pentru bunăstare,

folosirea tehnologiei pentru rezolvarea
problemelor umanitare.

Asta e în 2010, în Uganda,

căutând o soluție ca populația locală

să poată fenta ascultarea
celularelor de aparatura de stat

când își exprimau nemulțumirea.

Tehnologia a fost folosită
mai târziu în Africa de Nord,

în scop similar, pentru a-i ajuta
pe activiști să rămână conectați

când se tăia conectivitatea
în mod deliberat,

cu scopul de a controla populația.

Dar în toți acești ani,
gândindu-mă la această tehnologie

și la chestiile la care lucrez,

o întrebare îmi frământă
străfundurile minții:

dacă ne înșelăm vizavi
de virtuțile tehnologiei,

și dacă ea efectiv dăunează

comunităților pe care vrem să le ajutăm?

Industria tech din lume tinde
să opereze în prezumpții similare,

cum că, dacă se produc lucruri bune,

aceasta va afecta pozitiv pe toată lumea.

În cele din urmă, aceste inovații
vor cuceri lumea și vor ajunge la toți.

Dar nu totdeauna e așa.

Numesc această laudă oarbă a tehnologiei
„tehnocomie deregularizată”,

ca să împrumut zicala cuiva. (Râsete)

Tindem să credem că dacă fabricăm
lucruri pentru o elită selectă,

în final aceste tehnologii
vor ajunge la toți,

dar nu este totdeauna așa.

Tehnologia și inovația se comportă,
în mare parte, ca și bogăția și capitalul.

Tind să se acumuleze
în mâinile câtorva,

uneori, găsindu-și calea spre mulțime.

Pentru că cei mai mulți nu vă confruntați
cu regimuri opresive în week-end,

m-am gândit la câteva exemple
ce-ar putea fi ceva mai potrivite.

În lumea accesoriilor,
a celularelor și aplicațiilor,

există o amplă mișcare
de monitorizare a stării de sănătătate

cu aplicații ce înregistrează
numărul de calorii consumate,

dacă stai jos prea mult,
dacă mergi pe jos suficient.

Tehnologia face examinarea
pacienților mai eficientă,

și, la rândul lor, medicii

încep să pretindă această eficiență.

Pe măsură ce aceste instrumente digitale
intră în cabinetele medicale,

gata de acțiune,

ce se întâmplă
cu cei ce sunt digital invizibili?

Ce fel de experiență medicală
are o persoană

fără un telefon sau ceas de 400$

care să-i înregistreze fiecare mișcare?

Vor fi o povară pentru sistemul medical?

Se va schimba experiența acestora?

În lumea finanțelor,
bitcoinul și criptomonedele

revoluționează modul
în care se mișcă banul,

dar impedimentul acestei tehnologii

e că ștacheta pentru calificare
e nespus de sus, nu?

Necesită acces la aceleași
celulare, aparate, conectivitate

și, chiar dacă nu, dacă există
un serviciu intermediar,

de obicei e nevoie de o anumită
sumă de pornire pentru a participa.

Mă întreb, ce se va întâmpla
cu ultima comunitate

ce va folosi bancnote când restul lumii
va trece la moneda digitală?

Alt exemplu,
din orașul meu natal, Philadelphia.

Recent, am fost acolo,
la biblioteca publică.

Este în criză,
în pericol de desființare.

Fondurile publice se reduc,

trebuie să-și reducă activitatea
pentru a rămâne deschisă și relevantă.

Una din modalități
prin care încearcă să se descurce

e digitizarea unor cărți
și transferarea lor în nor.

E foarte bine pentru
majoritatea copiilor, nu?

Poți citi cărți de acasă,

poți face studii pe drumul de la școală,

dar acestea presupun
două lucruri importante:

unu, că ai acces de acasă

și doi, că ai un telefon mobil,

iar în Philadelphia,
mulți copii nu au acestea.

Cum arată experiența lor educațională

în zorii mutării în nor
a întregii biblioteci,

a ceea ce era considerată baza educației?

Cum vor rămâne competitivi?

Un ultim exemplu vine
din alt capăt al lumii, Africa de Est.

S-a trecut masiv la digitizarea
cărților funciare,

din mai multe motive.

Comunitățile migratoare,
decesul celor în vârstă

precum și păstrarea inadecvată a datelor

au dus la conflicte de proprietate.

Așa că au început masiv să pună
toate informațiile pe net,

pentru a ține evidența
proprietății funciare,

să le pună pe nor,
făcându-le accesibile comunității.

Consecința nedorită a acestui demers

a fost că investitorii,
dezvoltatorii imobiliari, speculanții

au dat iama începând să cumpere
pământurile oamenilor,

ei având acces la tehnologia
și conectivitatea

care au înlesnit asta.

Iată și firul ce unește
aceste trei exemple,

consecințele nedorite
ale tehnologiei pe care le creăm.

Ca ingineri, ca tehnologi,

uneori preferăm eficiența
în detrimentul eficacității.

Avem în vedere procesul tehnologic,
nu consecințele a ceea ce fabricăm.

Acest lucru trebuie să se schimbe.

Avem responsabilitatea să ne gândim
la consecințele a ceea ce fabricăm,

mai ales acum, când acestea controlează
tot mai mult lumea în care trăim.

Pe la sfârșitul anilor '90,

a fost o mișcare puternică în domeniul
eticii bancare și a investițiilor.

Cred că, în 2014, e nevoie stringentă
pentru o mișcare similară

în domeniul tehnologiei informatice.

Prin urmare, vă încurajez ca atunci
când proiectați următorul lucru super,

ca întreprinzători, directori,
ingineri, fabricanți,

să aveți în vedere
consecințele nedorite

a ceea ce proiectați,

căci adevărata inovație constă în găsirea
unor căi de incluziune a tuturor.

Mulțumesc.

(Aplauze)