De ce ar trebui să ascultați „Anotimpurile” lui Vivaldi? - Betsy Schwarm

Vedeți lecția integrală: http://ed.ted.com/lessons/why-should-you-listen-to-vivaldi-s-four-seasons-betsy-schwarm

Ușor, vioi și vesel... „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi reprezintă una dintre cele mai cunoscute compoziții muzicale de începutul secolului XVIII, inclusă în numeroase filme și reclame TV. Dar care este semnificația acestei compoziții și de ce sună așa? Betsy Schwarm dezvăluie povestea ascunsă a acestei capodopere muzicale.

Lecție de Betsy Schwarm, animație de Compote Collective.

Ușor, vioi și vesel.

Una din cele mai cunoscute compoziții
muzicale de la începutul secolului XVIII.

A fost inclusă în nenumărate filme
și reclame TV,

dar ce este și
de ce sună așa?

Aceasta este deschiderea „Primăverii”
din „Anotimpurile”,

creația compozitorului italian,
Antonio Vivaldi.

„Anotimpurile” sunt faimoase pe de o parte
pentru că sunt o încântare pentru ureche.

Totuși, mai important

este faptul că aceste anotimpuri
au câte o poveste de spus.

La momentul publicării lor
în Amsterdam, în 1725,

erau însoțite de către poezii

care descriau exact
caracteristica anotimpului

pe care Vivaldi intenționa
să o redea în termeni muzicali.

Asigurând conținut cu temă specifică
pentru muzica instrumentală,

Vivaldi era mult înaintea generației sale.

Dacă cineva citea poeziile
în timp ce asculta muzica,

ar fi regăsit scenele poetice

frumos sincronizate cu
imaginile muzicale.

Știm că păsările întâmpină primăvara
cu melodii vesele,

și iată-le făcând același lucru.

Curând, însă,
se dezlănțuie o furtună.

Nu este doar un fulger
și un tunet muzical,

ci sunt și mai multe păsări,

ude, înspăimântate și nefericite.

„Vara” turtureaua își cântă
numele în italiană „tortorella”,

înainte ca o furtună cu grindină
să pună totul la pământ.

„Toamna” aduce prădători avizi
în căutarea prăzii.

Concertul „Iarna” începe
cu clănțănitul dinților în frig,

înainte de adăpostirea
lângă focul de lemne trosnind.

Apoi din nou în furtună,

unde alunecă
și cade pe gheață.

În aceste prime săptămâni de iarnă
anul învechit se apropie de final,

și astfel și explorarea muzicală a
anotimpurilor lui Vivaldi.

Abia la începutul secolului XIX,

a devenit popular acest program
instrumental atât de expresiv.

Până atunci erau folosite
ansambluri mari, variate,

cu instrumente de suflat din lemn, alamă
și de percuție pentru a reda o poveste.

Vivaldi a reușit, însă, doar cu o vioară,
corzi și un clavecin.

Spre deosebire de contemporanul său Bach,

Vivaldi nu era prea interesat
de fugi complicate.

El prefera să ofere ascultătorilor săi
un divertisment ușor accesibil,

cu melodii care revin ulterior
într-o partitură

pentru a ne reaminti unde am fost.

Astfel, prima mișcare din „Primăvara”
începe cu o temă pentru primăvară

și se încheie tot cu ea, ușor diferită
de ultima dată când a fost ascultată.

A fost un mod inspirat
de a atrage ascultători,

iar Vivaldi, considerat unul

din cei mai electrizanți violoniști
de la începutul secolului XVIII,

a înțeles importanța atragerii audienței.

Astfel de concerte îl pot prezenta
ca violonist principal.

Alții au prezentat tinerii muzicieni
ai Pietà,

o școală venețiană de fete
unde Vivaldi era Director Muzical.

Majoritatea elevilor erau orfani.

Instruirea muzicală avea ca scop
nu doar educația socială a tinerelor,

dar și ca o posibilă carieră

pentru cele care nu ar reuși
să aibă un mariaj fericit.

Chiar și în perioada compozitorului,

muzica lui Vivaldi servea ca o
divertisment pentru toți,

nu doar pentru aristocrația bogată.

300 de ani mai târziu, este o abordare
care încă funcționează,

iar muzica lui Vivaldi
încă sună precum galopul cailor.