Demitizarea miturilor referitoare la TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă)

Vizualizați lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/debunking-the-myths-of-ocd-natascha-m-santos

Există o concepție greșită comună care spune că dacă îți place să organizezi meticulos lucrurile, să-ți menții mâinile curate sau să-ți planifici weekend-ul până la ultimul detaliu, s-ar putea să suferi de TOC. De fapt, TOC (acronim pentru tulburare obsesiv-compulsivă), este o afecțiune psihiatrică gravă, adesea înțeleasă greșit de către societate precum și de profesioniștii de sănătate mintală. Natascha M. Santos demitizează miturile care înconjoară tulburarea obsesiv-compulsivă.

Lecție de Natascha M. Santos, animație de Zedem Media.

Există o concepție greșită comună

care spune că dacă îți place
să organizezi meticulos lucrurile,

să-ți menții mâinile curate

sau să-ți planifici weekend-ul
până la ultimul detaliu,

s-ar putea să suferi de TOC.

De fapt, TOC, acronim pentru
tulburare obsesiv-compulsivă,

este o afecțiune psihiatrică gravă,

adesea înțeleasă greșit de către societate

precum și de profesioniștii
de sănătate mintală.

Haideți să începem
să demitizăm niște mituri.

Primul mit: comportamentele repetitive
sau ritualistice sunt sinonime cu TOC.

După cum sugerează numele,

afecțiunea obsesiv-compulsivă
are două aspecte:

gândurile, imaginile intruzive
sau impulsurile cunoscute ca obsesii

și comportamentele compulsive
adoptate de personele care doresc

să se elibereze de anxietatea
cauzată de obsesii.

Tipurile de acțiuni pe care oamenii
le asociază adesea cu TOC-ul,

precum spălarea excesivă a mâinilor
sau verificarea repetată a lucrurilor,

pot fi exemple de comportament
cu tendințe compulsive

pe care mulți dintre noi
le prezintă din când în când.

Dar adevărata tulburare este mult mai rară
și poate fi chiar debilitantă.

Personele afectate au puțin sau deloc
control asupra gândurilor obsesive

și a comportamentelor compulsive

care tind să consume mult timp

și să afecteze munca,
școala sau viața socială,

ajungând să provoace
o suferință semnificativă.

Acest set de criterii de diagnostic
separă persoanele afectate de TOC

de cele care ar putea fi
un pic mai meticuloase

sau obsedate de igienă decât ar fi normal.

Al doilea mit: principalul simptom
TOC este spălarea excesivă a mâinilor.

Deși spălarea mâinilor este cea mai comună
imagine a TOC-ului în cultura populară,

obsesiile și compulsiile
pot lua multe forme diferite.

Obsesiile se pot manifesta
ca teamă de contaminare și de boală,

teama de a-i răni pe cei din jur,

sau preocupări legate de numere, forme,
moralitate sau identitate sexuală.

Compulsiile pot varia de la curățarea
excesivă sau verificări repetate

până la aranjamentul pretențios de obiecte

sau la mersul care urmează
tipare prestabilite.

Al treilea mit:

personele afectate de TOC nu înțeleg
că se comportă în mod irațional.

Multe persoane afectate de TOC
înțeleg de fapt destul de bine legătura

dintre dintre obsesiile
și compulsiile lor.

Inabilitatea de a evita
aceste gânduri și acțiuni

în pofida faptului că sunt conștienți
de iraționalitatea acestora

explică motivul pentru care TOC
este atât de supărător.

Cei afectați de TOC
au senzația că-și pierd mințile

din cauza anxietății
cauzate de gânduri iraționale

și de dificultatea
de a-și controla reacțiile.

Ce cauzează, așadar, TOC?

Răspunsul iritant este că nu prea știm.

Cu toate acestea, avem
câteva indicii importante.

TOC este considerată
o tulburare neurobiologică.

Cu alte cuvinte, studiile sugerează
că creierul persoanelor afectate de TOC

ar fi, de fapt, programate
să se comporte într-un anumit mod.

Cercetarea a examinat
trei regiuni ale creierului

implicate în comportamentul social
și planificarea cognitivă complexă,

mișcarea voluntară

și reacțiile emoționale și motivaționale.

Cealalată bucată de puzzle

este că TOC e asociată
cu niveluri scăzute de serotonină,

un neurotransmițător care comunică
printre structurile creierului

și înlesnește regularea proceselor vitale

precum dispoziția, agresivitatea,
controlul impulsurilor,

dormitul, pofta de mâncare,
temperatura corporală și durerea.

Reprezintă însă serotonina și activitatea
din aceste zone cerebrale sursa TOC

sau sunt simptomele unei cauze
necunoscute a acestei tulburări?

Probabil nu vom afla răspunsul

decât atunci când vom avea
o înțelegere mai aprofundată a creierului.

Vestea bună este că există
tratamente eficiente pentru TOC,

inclusiv medicamente care măresc
serotonina din creier

prin limitarea reabsorbției
de către celulele creierului,

terapie comportamentală care treptat
desensibilizează anxietățile pacienților

și în anumite cazuri,
terapie electroconvulsivă

sau operație, dacă TOC nu răspunde
la alte forme de tratament.

A fi conștient că propriul
creier îți joacă feste

în timp ce ești neputincios în fața
comenzilor acestuia, poate fi o tortură.

Însă cunoașterea și înțelegerea tulburării
ne dă puterea să căutăm ajutor,

iar viitoarele studii despre creier

ar putea să ne ofere în sfârșit
răspunsurile pe care le căutăm.