James Hansen: De ce trebuie să vorbesc despre schimbările de climă

Specialistul climateric James Hansen ne povestește cum s-a implicat în studierea climei globale și în dezbaterile asupra ei. Astfel descrie dovezile covârșitoare care arată că se petrece o schimbare și de ce asta îl îngrijorează pentru viitor.

Ce știu eu

care să mă provoace pe mine,

un om de știinţă reticent din vest

să mă las arestat

protestând în fața Casei Albe?

Și ce ați face voi

daca ați ști ce știu eu?

Am să vă spun mai întâi cum am ajuns aici.

Am avut noroc să copilăresc

într-o vreme în care nu era greu

pentru un copil de fermier

să ajungă la universitate.

Și am fost foarte norocos

să studiez la Universitatea Iowa

unde l-am avut ca profesor pe James Van Allen

cel care a construit instrumentele

pentru primii sateliți ai Statelor Unite.

Profesorul Van Allen mi-a povestit

despre observarea planetei Venus

și faptul că deținea un câmp intens de microunde.

Dar asta însemna că Venus avea o ionosferă?

Sau doar că Venus era extrem de fierbinte?

Răspunsul corect

confirmat de nava spațială sovietică Venera

a fost că Venus era foarte fierbinte...

482,22 grade Celsius.

Și temperatura ei a fost menținută

de o atmosferă densă de monoxid de carbon.

Am avut noroc să fiu acceptat de NASA

și să pot propune cu succes

o expediție experimentală pe Venus.

Instrumentele noastre de bord au luat această imagine

a vălului lui Venus,

care s-a descoperit a fi

o pătură densă de acid sulfuric.

Dar în timp ce instrumentul nostru era construit,

am inceput să mă ocup de calcularea

efectului de seră

aici pe Pământ,

pentru că am realizat cu toții

că se schimba compoziția atmosferică.

În final mi-am dat demisia

ca investigator principal

în experimentul Venus

pentru că o planetă care se transformă sub ochii noștri

e mult mai interesantă și importantă.

Schimbările acesteia vor afecta întreaga umanitate.

Efectul de seră era bine cunoscut

de mai mult de un secol.

Fizicianul britanic John Tyndall

in anii 1850

a măsurat în laborator

radiațiile infraroșii,

din care e formată căldura.

Și a demonstrat că gazele ca bioxidul de carbon absorb căldura,

comportându-se ca o pătură

care încălzește suprafața Pământului.

Am lucrat cu alți oameni de știință

pentru a analiza observațiile climaterice ale Terrei.

În 1981

am publicat un articol în revista Știința

concluzionând că încălzirea observată

de 0.4 grade Celsius

din secolul anterior

se datora efectului de seră

produs de acumularea de dioxid de carbon.

Și că Pământul se va încălzi probabil în anii 1980

și încălzirea va depăși

nivelul obișnuit de vreme capricioasă

până la sfârșitul secolului.

Am mai spus de asemeni că în secolul 21

se vor observa schimbări de zone climatice,

crearea de zone predispuse la secetă

în America de Nord și Asia,

erodarea ghețarilor, creșterea nivelurilor mării

și deschiderea legendarei strâmtori Nord-vestice.

Toate aceste efecte

s-au petrecut între timp

sau sunt pe cale să se petreacă.

Acea lucrare a fost menționată în pagina întâi a publicației New York Times

și așa am ajuns să o expun în fața Congresului

în anii 1980,

mărturie în care am subliniat

că încălzirea globală duce la creșterea ambelor extreme

ale ciclului hidrologic al Pământului.

Valuri de căldură și secete pe de o parte,

ca rezultat direct al încălzirii,

dar în același timp, pentru că o atmosferă mai caldă

reține mai mult vapor de apă

cu energia sa latentă,

precipitațiile vor deveni

fenomene mai extreme.

Vor fi furtuni mai puternice și inundații mai mari.

Această agitație cu încălzirea globală

mi-a ocupat tot timpul

și m-a distras de la cercetările științifice...

parțial pentru că mă plânsesem

că la Casa Albă mi-a fost modificat mesajul.

Așa că am decis să revin

la a mă ocupa strict de cercetări științifice

și am lăsat comunicarea pentru alții.

15 ani mai târziu,

dovezile încălzirii globale erau mult mai puternice.

Multe dintre lucrurile menționate de noi în studiul din 1981

deveniseră fapte.

Am avut onoarea să vorbesc de două ori

cu echipa de specialitate a președintelui

dar noile reglementări pentru energie

continuau să se axeze pe exploatarea resurselor nerecuperabile.

La vremea aceea avem deja doi nepoți,

Sophie și Connor.

Am hotărât

că nu vreau să spună despre mine în viitor

”Bunicul a înțeles ce se întâmpla,

dar nu a spus-o destul de clar.”

Așa că am hotărât să țin un discurs public

în care să critic lipsa unor reglementări adecvate pentru energie.

Am ținut acest discurs la Universitatea Iowa în 2004

și la întrunirea din 2005

a Uniunii Americane de Geofizică.

În consecință s-au dat telefoane

de la Casa Albă la NASA

și mi s-a spus că nu pot ține discursuri sau discuta cu reporterii

decât cu aprobarea explicită

a șefilor de la NASA.

După ce am informat publicația New York Times

despre aceste restricții

NASA a fost forțată să înceteze cenzura.

Dar asta a avut urmări.

Folosisem prima linie

din declarația de misiune a NASA.

”Pentru a înțelege și proteja Planeta mamă”

spre a-mi justifica expunerile.

În curând, prima frază a declarației

a fost ștearsă definitiv.

În următorii câțiva ani

am fost din ce în ce mai atras

în efortul de a comunica necesitatea urgentă

de a schimba regulamentele cu privire la energie,

în timp ce mă ocupam și de cercetările fizicii schimbărilor climaterice.

Permiteți-mi să descriu cea mai importantă concluzie din fizica...

mai întâi din balanța energetică a Pământului

și apoi din istoria climaterică a Pământului.

Adăugarea dioxidului de carbon în aer

e ca și adăugarea unei pături suplimentare pe pat.

Reduce eliminarea căldurii Terrei către spațiu,

și creează un dezechilibru energetic temporar.

Mai multă energie intră

și mai puțină energie este eliminată,

până când Pământul se încălzește suficient

cât să iradieze spre spațiu

toată energia absorbită de la soare.

Deci cheia este

amploarea dezechilibrului energetic al Pământului.

Se absoarbe mai multă energie

decât se elimină?

Dacă e așa, încălzirea va continua.

Și se va manifesta fără adăugarea altor gaze cu efect de seră.

Acum în sfârșit,

putem măsura cu precizie dezechilibrul energetic al Pământului

măsurând cantitatea de căldură

din rezervoarele Pământului.

Cel mai mare rezervor, oceanul, a fost cel mai puțin evaluat,

până când peste 3000 de plutitoare Argo

au fost distribuite peste tot în oceane.

Acestea au descoperit

că jumătatea superioară a oceanului

se încălzește la o rată considerabilă.

Adâncul se încălzește și el dar la o rată mai mică,

și energia ajunge

să topească ghețarii planetei.

Și solul, până la adâncimi de zeci de metri

se încălzește de asemeni.

dezechilibrul energetic măsurat la zi

este în jur de șase zecimi de watt pe metru pătrat.

Și poate nu pare prea mult,

dar când se acumulează pe toată suprafața Terrei, e enorm.

E cam de 20 de ori mai mult

decât energia consumată de întreaga umanitate.

E echivalent cu explozia zilnică

a 400,000 de bombe atomice Hiroshima pe zi,

365 de zile pe an.

Atât de multă energie suplimentară

câștigă Pământul în fiecare zi.

Acest dezechilibru

dacă vrem să stabilizăm climatul,

înseamnă că trebuie să reducem bioxidul de carbon

de la 391 părți per milion (ppm),

până la 350 ppm.

Asta e schimbarea necesară pentru revenirea la echilibru

și prevenirea încălzirii suplimentare.

Cei care neagă schimbările de climă

spun că Soarele e responsabil pentru aceasta.

Dar dezechilibrul energetic măsurat a avut loc

într-o perioadă de minimă energie solară,

în care energia solară ce atingea Pământul era mică.

Și cu toate astea energia primită era mai mare decât cea eliminată.

Asta demonstrează că efectul soarelui asupra variațiilor climaterice

este depășit de creșterea efectului de seră

datorat în principal arderii de petrol și cărbune.

Să luăm în considerare istoria climatului Terrei.

Datele acestui grafic reprezentând temperatura,

nivelul de dioxid de carbon din atmosferă și nivelul mării,

au fost obținute din mijlocul oceanelor și ghețarilor Antarcticii,

din sedimente oceanice și fulgi de zăpadă

care s-au adunat an după an

timp de peste 800,000 de ani

formând o capă de gheață groasă de două mile.

După cum vedeți, există o corelație mare

între temperatură, nivelul de bioxid de carbon și nivelul mării.

O analiză detaliată a determinat

că schimbările de temperatură

preced fluctuațiile de dioxid de carbon

cu câteva secole.

Cei care neagă schimbările climatului

folosesc acest fapt ca să manipuleze publicul

spunând că temperatura determină schimbările de CO2,

nu invers.

Dar acea diferență

este de așteptat.

Micile schimbări de orbită ale Terrei

care se produc de-a lungul a sute de mii de ani

modifică distribuția

razelor soarelui pe Pământ

Când soarele este mai puternic

la latitudini mari, ghețarii se topesc.

Micșorarea capelor de gheață

fac planeta mai întunecată,

așa că absoarbe mai multă lumină

și se încălzește mai tare.

Un ocean mai cald emană dioxid de carbon,

la fel cum o face o Coca-Cola caldă.

Și creșterea dioxidului de carbon provoacă încălzirea.

Deci dioxidul de carbon, metanul și capele glaciare

au fost factorii

care au amplificat încălzirea globală

mărind enorm aceste antice oscilații climaterice,

deși schimbarea de climă a fost inițiată

de un factor mic.

De reținut este

că aceste forțe complementare amplificatoare

își fac apariția în ziua de azi.

Legile fizicii nu se schimbă.

Pe măsură ce planeta se încălzește

datorită excesului de CO2 pe care-l punem în atmosferă

gheața se va topi

și CO2 și gazul metan vor fi eliminate

de încălzirea oceanului și topirea capelor glaciare.

Deși nu știm cât de repede se vor petrece

aceste fenomene intensificatoare,

știm cu certitudine că se vor petrece,

dacă nu punem capăt încălzirii.

Există dovezi că aceste fenomene

au început deja.

Măsurătorile exacte

făcute de GRACE, satelitul gravitațional

au arătat că atât Groenlanda cât și Antarctica

pierd din masă

câteva sute de kilometri cubi pe an.

Și rata s-a accelerat

de când au început măsurătorile

acum nouă ani.

Gazul metan începe deja

să fie emanat din calota glaciară.

La ce creștere a nivelului mării

ne putem aștepta?

Data trecuta când CO2 a crescut la 390ppm,

valoarea de astăzi,

nivelul mării era mai ridicat

cu cel puțin 15 metri.

Locul unde sunteți acum așezați

s-ar fi aflat sub apă.

După majoritatea estimărilor, în secolul prezent

vom vedea o creștere ce cel puțin un metru.

Eu cred că va fi mai mult

dacă vom continua să ardem petrol și gaze,

poate chiar 5 metri,

în decursul acestui secol sau în următorul.

Concluzia este

că am dat naștere unui proces

care e în afara controlului umanității.

Capele glaciare vor continua să se dezintegreze în secolele următoare.

Nu vor mai exista țărmuri stabile.

Consecințele economice sunt de neimaginat.

Sute de evenimente devastatoare ca cel din New Orleans

peste tot în lume.

Și ceea ce e mai reprobabil,

este că negarea susţinută a acestui fenomen

va duce la dispariția speciilor.

Fluturele monarh s-ar putea număra

printre cele 20 până la 50 la sută din speciile

identificate de Consiliul Interguvernamental pentru Schimbarea Climei

care vor fi declarate pe cale de dispariție

până la sfârșitul secolului

dacă vom continua să ardem combustibil fosil.

Încălzirea globală deja afectează oamenii.

În Texas, Oklahoma și Mexic

a fost secetă anul trecut,

iar în Moscova anul precedent

și în Europa în 2003.

Acestea au fost evenimente neobișnuite,

cu mai mult de trei deviații standard în afara normei.

Cu 50 de ani în urmă

astfel de anomalii

se petreceau pe 2 sau 3 zecimi

din o sutime din suprafața terestră.

În ultimii ani,

datorită încălzirii globale

acum se petrec pe 10 la sută din suprafață --

deci o creștere a incidenței de 25 la 50%.

Deci putem spune cu mare certitudine

că valurile de căldură din Texas și Moscova

nu erau naturale;

erau cauzate de încălzirea globală.

Un impact important

dacă încălzirea globală continuă,

se va observa asupra grânarului lumii,

Midwest și Great Plains,

zone care tind să devină foarte secetoase,

mai secetoase ca zona aridă numită Dust Bowl,

în decurs de doar câteva decade,

dacă nu oprim încălzirea globală.

Cum am fost atras din ce în ce mai mult

în încercarea de a comunica,

ținând conferințe în 10 țări și fiind arestat,

folosindu-mi pentru asta vacanța

pe care o acumulasem timp de 30 de ani?

Alți nepoți m-au ajutat.

Jake e super-pozitiv,

și plin de entuziasm.

Aici avea doi ani și jumătate,

și crede că poate să o protejeze

pe sora lui nou născută.

Ar fi imoral

să-i lăsăm pe acești tineri

cu un sistem climateric

ieșit de sub control.

Tragedia schimbării de climat

este că poate fi contracarată

cu o abordare simplă și cinstită

de introducere a unei taxe proporțional crescătoare

colectată de la companiile care ard resurse fosile,

și redistribuirea fondurilor în mod electronic

lunar către toți rezidenții

pe cap de locuitor,

fără retenție guvernamentală.

Majoritatea oamenilor ar primi mai mult în dividende

decât ar plăti în creșterea prețurilor.

Această taxă și dividendul

ar stimula economia

și inovațiile,

creând milioane de slujbe.

Este premisa principală

pentru a avansa rapid

spre un viitor cu energie ecologică.

Mai mulți economiști de excepție

sunt coautori la această propunere.

Jim DiPeso de la partitul Republican pentru Protecția Mediului

descrie ideea astfel:

”Transparentă. Bazată pe legile pieței.

Nu necesită mărirea guvernului.

lasă alegerile cu privire la energie la alegerea individuală.

Pare un plan climateric conservator”.

Dar în loc să taxeze emisiile de bioxid de carbon

pentru a expune adevăratul cost

al combustibililor fosili asupra societății,

guvernele forțează publicul

să le subvenționeze

cu 400 până la 500 de miliarde de dolari

pe an la nivel mondial,

astfel încurajând extragerea tuturor resurselor fosile

tăierea culmilor montane,

mineritul longwall, frackingul,

extacția de bitum,

forajul în oceanul Arctic.

Calea asta, dacă va fi continuată

va duce inevitabil la un moment dat

la dezintegrarea capelor glaciare

proces care se va accelera incontrolabil în generațiile viitoare.

O mare parte dintre specii

vor fi pe cale de dispariție.

Și intensitatea crescută a secetelor și inundațiilor

va afecta sever grânarele lumii

cauzând foamete masivă

și declin economic.

Imaginați-vă un asteroid

în curs de coliziune cu Pământul.

Cam acesta ar fi echivalentul

fenomenului cu care ne confruntăm acum.

Cu toate astea ezităm

și nu luăm atitudine

ca să deviem asteroidul

deşi cu cât așteptăm mai mult

cu atât devine mai dificil și mai costisitor.

Dacă am fi început în 2005

ar fi trebuit să reducem emisiile de CO2 cu 3 procente pe an

ca să refacem echilibrul energetic planetar

și să stabilizăm climatul în secolul prezent.

Dacă începem anul viitor

necesarul crește la 6 procente pe an.

Dacă așteptăm 10 ani, ajungem la 15% pe an

ceea ce devine extrem de dificil și costisitor,

poate chiar imposibil.

Dar noi nici măcar nu începem.

Deci acum știți și voi ce știu eu

și ce mă determină să dau alarma.

E clar că nu am transmis mesajul destul de eficient.

Rezultatele științifice sunt clare.

Am nevoie de ajutorul vostru

ca să comunic gravitatea și iminența

acestei situații

și soluțiile acesteia

mai eficient.

Le datorăm asta urmașilor noștri.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)